Iranul vede în criza egipteana o reeditare a revolutiei sale islamice

Revoltele din Tunisia [i Egipt au surprins Washingtonul, Bruxelles-ul [i chiar Teheranul. Totu[i liderii iranieni nu s-au l\sat cople[i]i. Au fost primii care au ie[it în sprijinul revoltelor populare calificându-le drept o reeditare a revolu]iei islamice. “Ascult\-]i poporul Mubarak”, au spus, ca [i cum ei nu ar fi în\bu[it prin foc [i sânge protestele care au urmat dup\ realegerea lui Mahmud Ahmadinejad, în 2009. Ei sunt convin[i c\ oricare va fi rezultatul schimb\rilor din lumea arab\, va fi în folosul Iranului [i în defavoarea Israelului, principalul lor rival în regiune, noteaz\ miercuri ziarul El Pais, citat de Agerpres.
Potrivit ayatollahului ultraconservator Ahmad Khatami, revoltele arabe înseamn\ na[terea unui nou “Orient Mijlociu islamic” bazat pe principiile religiei [i democra]iei. Atât politicienii cât [i militarii conservatori s-au f\cut ecou al acestei interpret\ri, care încearc\ s\ stabileasc\ o afinitate ideologic\ între revolu]ia islamic\ din 1979 din Iran, care î[i s\rb\tore[te zilele acestea aniversarea, [i dorin]ele de schimbare reclamate de egipteni [i tunisieni, între al]ii.

Pu]in conteaz\ c\ cea din Tunisia a fost o revolt\ popular\ lipsit\ de imboldul unui partid politic sau religios. Sau c\ în Egipt chiar [i Fr\]ia Musulman\ a recunoscut, c\ nu este decât un element în plus al protestelor, c\ în spate nu a existat vreo ideologie politic\ sau religioas\ [i c\ nu dore[te “un stat islamic, ci unul civil din care s\ fac\ parte”. Teheranul este de p\rere c\ nemul]umirea este îndreptat\ împotriva liderilor laici, sprijini]i de Occident, în speran]a ca alternativa sa va deschide por]ile for]elor islamice ce pot deveni poten]ialii s\i alia]i, asemeni Hamas în Gaza sau Hezbollah în Liban.

Chiar [i dac\ rezultatul schimb\rilor din lumea arab\ nu ar însemna regimuri islamice prietene, Republica islamic\ simte c\ nu are de pierdut. Potrivit cablogramelor difuzate de Wikileaks, majoritatea guvernelor arabe vecine sunt reticente fa]\ de inten]iile Teheranului [i sprijin\ izolarea sa interna]ional\. O schimbare i-ar da ocazia s\ porneasc\ de la zero. [i cu pu]in noroc, în timp ce SUA sunt ocupate cu Cairo, s\ se uite de provocarea nuclear\. Chiar dac\ nu face obiect al protestelor, este evident c\ spre deosebire de guvernele lor, majoritatea arabilor critic\ situa]ia din teritoriile palestiniene [i comportamentul Israelului. Orice sistem, care ar reflecta aceast\ realitate, ar servi la reafirmarea tezelor oficiale iraniene de respingere a statului evreu.

Nu de aceea[i p\rere este liderul opozi]iei reformiste iraniene Mir Hossein Moussavi. “Punctul de plecare a ceea ce se întâmpl\ pe str\zile din Tunis, Sanaa, sau Cairo se reg\se[te în protestele iraniene”, a scris el pe blogul s\u. Moussavi, pe care mul]i iranieni în consider\ adev\ratul înving\tor al acelor alegeri, atribuie mânia manifestan]ilor arabi “ineficien]ei [i corup]iei guvernelor lor”, un sentiment care este prezent [i în ]ara lui. De fapt, pe blogurile [i forumurile de pe Internet. se remarc\ o invidie a tinerilor iranieni care, dup\ izbucnirea revoltei tunisiene, au observat c\ “Tunisia a putut, dar Iranul nu”.

Pe unele ziduri din Teheran au ap\rut inscrip]iile “Azi, Ben Ali, mâine seyed Ali”, drept aluzie la liderul spiritual suprem, Ali Khamenei. [i a început o dezbatere privind posibilitatea de a utiliza celebr\rile prilejuite de aniversarea revolu]iei din 11 februarie pentru o ampl\ manifesta]ie, asemeni celor de-acum 13 luni. “Dac\ sistemul este cu adev\rat împotriva dictaturii, s\ autorizeze atunci un mar[ pa[nic al mi[c\rii verzi pentru a vedea dac\ situa]ia de aici este mai bun\ decât cea din Tunisia sau Egipt”, a lansat provocarea Moussavi. Dar autorit\]ile nu par dispuse s\ ri[te.