Cine pe cine apără? Cum motivează judecătorii lăsarea în libertate a comisarului Macsim – “paznicul poliţiştilor suceveni”

Tribunalul Suceava a făcut publică, la cererea presei, motivarea sentinţei în baza cărea a fost pus de îndată în libertate comisarul Cristian Macsim, şeful SIPI Suceava după ce fusese reţinut de DNA pentru patru acuzaţii de abuz în serviciu şi favorizare a infractorului. Amestecul procurorului Dîmbu Dumitru, care dădea telefoane din arest poliţiştilor pentru a mai scăpa de o problemă în plus, a fost considerat irelevant. In dosarul traficului de ţigări din noaptea alegerilor prezidenţiale, când cei de la SIPI erau informaţi că se mută munţi de ţigări peste frontiera verde – „Buna credinţă, ca şi principiu de drept general, este prezumată, reaua credinţă trebuind dovedită”, constată judecătorul de drepturi şi libertăţi
Judecătorul din Camera de drepturi şi libertăţi a Tribunalului Suceava, care a decis înainte de Crăciunul anului trecut eliberarea de îndată din arest a şefului SIPI Suceava, comisarul Cristian Macsim, şi-a motivat sentinţa.
O primă acuzaţie adusă lui Cristian Macsim vizează săvârşirea unei infracţiuni de abuz în serviciu, prin care se impută faptul că, în calitate de şef al SIPI Suceava, luând cunoştinţă la începutul anului 2014 despre faptul că unul dintre ofiţerii săi de informaţii  care activează în  Compartimentul protecţie pe linia cadre MAI, colaborează cu un informator care îi furniza ofiţerului date din teren despre grupări de contrabandişti din care făceau parte şi agenţi de poliţie ai Secţiei Gălăneşti, şi fiind avertizat de către ofiţer că agenţii aceleiaşi secţii au intrat în posesia unor informaţii prin intermediul interceptărilor telefonice autorizate într-un dosar al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, în care era cercetat informatorul, nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu prin aceea că a omis să sesizeze de îndată procurorul competent din cadrul DNA ori DIICOT ori structura centrală DIPI, nu a dispus nici o măsură pentru a-l proteja pe subordonatul său cu privire la faptul că informaţiile strânse de acesta de la sursa umana transpar în convorbirile care au ajuns la cunoştinţa infractorilor vizaţi, respectiv, poliţişti ai Secţiei de Poliţie Gălăneşti, fiind în prezenţa unei  scurgeri de informaţii din care rezultau indicii de comitere a unor fapte de contrabandă cu ţigări în care erau implicaţi şi poliţiştii din zonă, care îl anchetau pe un contrabandist din Vicovu de Jos.
In opinia judecătorului însă, mijloacele de probă care în opinia acuzării creează suspiciunea rezonabilă că inculpatul şi-a nesocotit atribuţiile de serviciu nu sunt suficiente.
„Poziţia inculpatului a fost că el a acţionat potrivit atribuţiilor sale de serviciu încunoştiinţând în acest caz DIPI – diviziunea autoprotecţie”. Raportat la această apărare a inculpatului, acuzarea a precizat că DNA – S. T. Suceava are o colaborare cu DIPI – Biroul Central, care până în momentul de faţă nu a confirmat că a ajuns un asemenea raport la ei, cel puţin până acum, iar inculpatul nu a dovedit cele menţionate.
Judecătorul de drepturi şi libertăţi su-bliniază că „inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia”. Judecătorul de drepturi şi libertăţi nu a identificat vreun demers din partea procurorilor DNA care să lămurească dacă a fost sau nu sesizat DIPI central din partea lui Cristian Macsim.
Amestecul procurorului Dîmbu Dumitru, care dădea telefoane din arest poliţiştilor pentru a mai scăpa de o problemă în plus, a fost considerat irelevant
În ceea ce priveşte ce-a de a doua acuzaţie penală adusă lui Cristian Macsim de procurorii DNA suceveni, vizând de asemenea o infracţiune de abuz în serviciu, care constă în aceea că, în calitate de şef al structurii SIPI Suceava, dânsul a respins opt rapoarte informative din cadrul  unui studiu informativ deschis la data de 08.04.2014, de către un ofiţer de informaţii, acel  prim raport introdus în sistemul intern al SIPI Suceava la data de 20.03.2014, după care a deschis verificarea preliminară codificată  cu termen de finalizare 6 luni, pentru data de 08.10.2014, fiind introduse  informaţii ce erau documentate şi care furnizau indicii de comitere a unor infracţiuni de către poliţişti, rezultând că Cristian Macsim protejează în acest mod, persoanele vizate în informaţiile respective, de la cel mai înalt nivel al unei structuri abilitate prin lege să culeagă, să prelucreze şi să transmită de îndată informaţii beneficiarilor legali, în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni de corupţie ori în legătură cu acestea, aceste informaţii fiind astfel oprite din fluxul firesc, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că în cuprinsul referatului cu propunere de luare a măsurii arestării preventive şeful SIPI Suceava Cristian Macsim a respins oficial un raport informativ întocmit de un martor referitor la implicarea procurorului  Dumitru Dîmbu, în favorizarea unui agent de poliţie. Poliţistul respectiv a avut în data de 29.04.2010  un accident cu pagube materiale, conducând maşina din dotarea poliţiei, fiind cercetat pentru conducere pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, context în care a avariat  maşina din dotarea poliţiei şi pe cea a persoanei vătămate, în proporţie de 80% potrivit declaraţiilor martorilor, cercetările fiind efectuate superficial de procuror, pentru a omite tragerea la răspundere penală a autorului faptelor penale (în dosarul penal respectiv în  lucru la procurorul Dîmbu de la Parchetul Tribunalului Suceava, acesta din urmă l-a favorizat pe poliţist prin influenţarea declaraţiilor persoanei vătămate, iar în final, a dispus o soluţie de netrimitere în judecată cu aplicarea unei amenzi cu carater administrativ. „Întrucât această acuzaţie penală este strâns legată de cea de favorizare a infractorului imputată de asemenea inculpatului, constând în aceea că prin respingerea rapoartelor informative, în maniera descrisă, informaţiile nu s-au mai putut materializa în note care să se finalizeze cu sesizarea parchetului competent, judecătorul de drepturi şi libertăţi le va analiza împreună, conchizând că şi în acest caz mijloacele de probă administrate detaliat în cele ce preced nu susţin presupunerea rezonabilă că inculpatul în maniera în care a acţionat s-ar fi cantonat în sfera ilicitului penal” se arată în motivarea judecătorului de drepturi şi libertăţi.
Pe de altă parte, un martor arată că „în anul 2014 au fost implementate în sistemul nostru intern un număr de trei rapoarte informative din câte reţin referitoare la posibile acte infracţionale ale procurorului Dîmbu Dumitru. Au mai fost implementate informaţii şi în alt caz, cu privire la acelaşi procuror. Unul din rapoartele din perioada august 2014 se referea la faptul că procurorul ar fi primit o sumă de bani de la un agent de poliţie pentru ca în schimb să nu fie tras la răspundere penală. L-am întrebat pe şeful Cristian Macsim ce facem cu această informaţie pentru a mă consulta cu el întrucât informaţia se referea la o speţă din 2012 şi am considerat că datele nu sunt complete. Seful mi-a spus că nu se impune aprobarea raportului şi să-i trasez sarcini ofiţerului pentru a clarifica aspectele din raport.(…) Al doilea raport privea că procurorul ar fi primit nişte foloase. Si la acest raport am mers şi am vorbit cu Cristian Macsim care mi-a spus că datele sunt generale, nu sunt concrete. În final cele două rapoarte informative au fost respinse oficial de către Cristian Macsim”.
In motivarea deciziei de punere în libertate a şefului SIPI Suceava, judecătorul de drepturi şi libertăţi  apreciază că există un dubiu referitor la faptul că inculpatul ar fi acţionat în sensul respectiv doar pentru că a aflat despre întrebările adresate de către DNA, cu atât mai mult cu cât atitudinea anterioară a acestuia nu dezvăluie o opoziţie la informaţia furnizată, ci din contra a fost de acord cu implementarea raportului, solicitând deschiderea verificării preliminare încă din data de când i-au fost comunicate informaţiile.
In dosarul traficului de ţigări din noaptea alegerilor prezidenţiale, când cei de la SIPI erau informaţi că se mută munţi de ţigări peste frontiera verdeb – „Buna credinţă, ca şi principiu de drept general, este prezumată, reaua credinţă trebuind dovedită”, constată judecătorul de drepturi şi libertăţi
Cea de-a treia infracţiune de abuz în serviciu imputată lui Cristian Macsim constă în aceea că nu a exploatat corespunzător informaţii culese de ofiţer potrivit cărora în noaptea de 1 spre 2 noiembrie  2014, urma să se  introducă în ţară o cantitate de 400 baxuri de ţigarete prin zona de frontieră, dinspre Ucraina, pe frontiera verde. De asemenea, în noaptea de 07/08 noiembrie 2014, Macsim rămânâmd în pasivitate, neluând nici o măsură operativă pentru organizarea vreunui flagrant în zonă, nu a anunţat de îndată procurorul competent din cadrul DIICOT Suceava sau DNA Suceava, aşa cum prevede legislaţia în  vigoare Din contră, procedând defectuos, în  cazul concret, Cristian Macsim a anunţat telefonic conducerea poliţiei de frontieră, deşi la nivelul SIPI Suceava se deţin date potrivit cărora poliţiştii de frontieră sunt implicati în activităţi de contrabandă.
Judecătorul pentru drepturi şi libertăţi sucevean a apreciat însă, analizând ansamblul convorbirilor telefonice, interceptate legal în cauză în perioada de referinţă, că a existat o preocupare vizavi de această informaţie  atât a şefului de birou, dar şi a şefului de serviciu care s-a implicat la rândul lui în discuţia cu adjunctul de la Poliţia de frontieră din Rădăuţi ce l-a asigurat că nu se va apela la tura de serviciu.
Observând aşadar materialul probator administrat până la acest moment procesual, judecătorul conchide că este periculos, ca şi precedent judiciar, a susţine o acuzaţie penală împotriva unui funcţionar public, asupra unei persoane în general, doar pe buna credinţă a unui martor, pe credibilitatea acestuia, în lipsa oricărei alte probe temeinice de vinovăţie. Buna credinţă, ca şi principiu de drept general, este prezumată, reaua credinţă trebuind dove-dită. Însă buna credinţă a martorului nu poate constitui decât o premiză în derularea unei anchete penale, în vederea strângerii de probe şi numai astfel fiind iniţiat demersul judiciar, acesta va fi finalizat cu dovedirea sau nu a unei acuzaţii penale oficiale, din partea statului. Principiul pilon al dreptului penal şi dreptului procesual penal, în jurul căruia gravitează, în strânsă interdependenţă, celelalte principii fundamentale din această materie, constând în „prezumţia de nevinovăţie”, nu poate fi răsturnat doar prin punerea lui, în contrapondere, cu „principiul bunei credinţe” şi dând prevalenţă acestuia din urmă. Suntem în cadrul unei învinuiri penale, cea mai gravă dintre toate, iar acuzaţia penală, pentru a fi serioasă, trebuie să aibă greutate, adică să se bazeze, chiar şi în acest moment în care se solicită luarea unei măsuri preventive, pe probe. Or, în cauză celelalte mijloace de probă la care se face referire în referat declaraţiile martorilor nu furnizează informaţii vizavi strict de acuzaţia penală adusă, ci vizează alte aspecte ale vieţii personale sau profesionale ale inculpatului pe care judecătorul de drepturi şi libertăţi nu le va analiza. Este adevărat că la momentul la care ne aflăm probele nu trebuie să fie la fel de puternice ca cele care ar susţine o condamnare, dar trebuie să creeze ce-l puţin o suspiciune rezonabilă a săvârşirii faptei de către inculpat, iar, în cazul de faţă judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază că opinia martorului colaborator vizavi de modul în care inculpatul ar fi trebuit să acţioneze nu este suficientă, fiind chiar contrazisă de mijloacele de probă administrate.
In ceea ce priveşte respingerea în mod neîntemeiat, a unei verificări  deschise la data de 17.10.2014, privind posibile infracţiuni comise de un agent de poliţie, ceea ce a împiedicat tragerea la răspundere penală, ce se constituie de asemenea în acuzaţii aduse lui Cristian Macsim sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu şi favorizarea făptuitorului, judecătorul de drepturi şi libertăţi consi-deră şi în acest caz că  materialul probator pus la dispoziţie spre analiză de către procurorii DNA până în faza de debut a urmăririi penale, care confirmă doar existenţa unui episod de conflict între martor şi inculpat „nu este de natură să contureze suficient situaţia faptică cu toate elementele care o circumstanţiază, nu îl indică la nivel de presupunere rezonabilă pe inculpat ca şi autor al faptei în discuţie, şi privind din această perspectivă ingerinţa autorităţii judiciare apare ca arbitrară, în condiţiile în care verificarea a primit aprobare  şi a fost implementată în sistem. Potrivit susţinerilor inculpatului termenul legal în care trebuiau efectuate verificări a fost depăşit şi a fost ulterior închis întrucât ofiţerul nu a putut documenta informaţia corespunzător, aspect care se impune a fi în continuare verificat”. (Neculai ROSCA)