Dr. COBUZ: Consecinţele medicale ale stresului profesional

Stresul a fost denumit “boala secolului XX”. În 1998, OMS a realizat un raport prin care arată că stresul profesional şi cel din viaţa personală sunt factorii determinanţi ai unei sănătăţi şubrede. Acest raport concluziona că stresul profesional măreşte riscul îmbolnăvirilor. Acesta nu depinde numai de caracteristicile psihologice ale individului, ci şi de mediul în care munceşte. Un studiu celebru “Whitehall Study” (citat în Burrow, 2000), care pe parcursul a 15 ani a urmărit starea sănătăţii a peste 10000 de englezi, a confirmat faptul că starea sănătăţii se află în legătură cu poziţia noastră în cadrul societăţii. Cei din executiv sunt mai puţin afectaţi decât cei din managementul de mijloc, iar aceştia suferă mai puţin decât simpli muncitori. Cu cât pătrundem mai jos în ierarhie cu atât creşte numărul problemelor de sănătate. Studiul a măsurat efectele caracteristice ale muncii: puterea de decizie (control), cerinţele slujbei şi sprijinul social de la locul de muncă şi a descoperit că munca inegală duce la rezultate inegale asupra sănătăţii. Aceasta este independentă de ceilalţi factori de risc.

Când ne simţim ameninţaţi sau când ne confruntăm cu anumite cerinţe externe sau stresori, corpul, automat, dă un răspuns fizic şi biochimic. Adrenalina şi alţi hormoni, colesterolul şi acizii graşi sunt lansaşi în sânge, inima bate mai repede, transpirăm mai mult, muşchii se tensionează şi respirăm accelerat şi superficial. Stresul întins pe o perioadă mai lungă afectează sănătatea. Stresul cronic duce la o acumulare în artere a colesterolului şi grăsimilor, ceea ce reprezintă un risc crescut pentru boli cardiovasculare. Incapacitatea de a ne manifesta frustrarea şi furia, neputinţa de a schimba situaţia stresantă sau de a o părăsi este un indicator al apariţiei problemelor cardiace. Stresul cronic este cel care dăunează cel mai mult sănătăţii, fiind tipic pentru locurile de muncă în care angajaţii nu au control asupra diferitelor situaţii, au cerinţe copleşitoare şi nu întrevăd nici un semn de uşurare. Efectele asupra stării fizice includ: tensiune mare, transpiraţie, dificultăţi de respiraţie, tensiune musculară şi tulburări gastrointestinale. Stresul conduce la boli coronariene, dureri de spate, migrene, dureri de abdominale şi o varietate de probleme psihice.

Este dificil de precizat în ce măsură stresul influenţează sănătatea, dar foarte multe îmbolnăviri sunt legate de stres. Îmbolnăvirile din cauza stresului reprezintă o povară pentru oameni şi organizaţii, costurile fiind mai evidente la nivelul indivizilor decât la nivelul organizaţiilor. Stresul profesional acţionează şi asupra sistemului imunitar. Sheldon Cohen de Universitatea Carnegie Mellon USA (citat în Burrow, 2000) a arătat că angajaţii care suferă de stres cronic sunt de la trei până la cinci ori mai predispuşi la infecţii virale respiratorii decât ceilalţi. Acelaşi studiu a descoperit că cei care se confruntă doar cu un singur eveniment stresant pe parcursul unui an nu sunt vulnerabili. Principalele probleme de sănătate identificate ca fiind datorate în mare măsura stresului profesional sunt următoarele: astmul, psoriazis, ulcer gastro-duodenal, tulburări digestive şi sindromul colonului iritabil, probleme sexuale, depresii, consum de alcool, de droguri sau abuz de medicamente. Pe termen lung expunerea prelungită la stres generează o serie de probleme serioase de sănătate cum ar fi: diabetul zaharat, boli cardiovasculare, incidenţa crescută pentru cancerul mamar la femei; slăbirea sistemului imunitar.

Se estimează că fiecare angajat care suferă de vreo boală cauzată de stres absentează aproximativ 16 zile lucrătoare pe an. Angajatorul va trebui sa găsească deci un echilibru între stresul indus salariaţilor şi performanţele organizaţiei.

Puţine sunt la ora actuală organizaţiile europene care să aibă un program de prevenire a stresului; conducătorii organizaţiilor continuă să creadă că activarea unor programe antistres nu face parte din responsabilităţile ce le revin. Ei au în privinţa stresului aceeaşi atitudine ca aceea referitoare la poluarea mediului înconjurător, până la apariţia mişcărilor ecologiste şi a legilor care reglementează protejarea resurselor naturale. Pentru aceştia, sănătatea indivizilor la locul de muncă ţine de responsabilitatea individuală şi de cea a organelor publice. Exemplul dat de Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Suedia arată că: 1. punerea în practică a unor asemenea programe de către organizaţii duce la reale economii. 2. cele 100.000 de cercetări în domeniul stresului confirmă că anumite modalităţi de funcţionare organizatorică sunt surse de stres pentru salariaţi, cadre de conducere, tehnicieni şi conducători de întreprindere.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar, Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]