Fântâna din mijlocul drumului betonat pe bani europeni, la Serbăuţi

Stâlpi electrici, de iluminat public, de alimentare a reţelelor urbane de troleibuze reprezintă deja exemple clasice de lipsă de inspiraţie a edililor locali, atunci când acceptă trasee preconcepute de proiectanţi care nu au fost niciodată la faţa locului, înainte de a desena pe calc proiecte edilitare. Au mai fost însă situaţii şi de alt gen, în care, după trasarea rutelor identidicate ca fiind cele mai potrivite pentru o arteră rutieră, proiectanţii ori, mai la urmă, executanţii, să se confrunte cu situaţii în teren pentru care a trebuit să le fie asigurată o ieşire rezonabilă. Arbori semeţi conservaţi în mijlocul şoselei, pentru că făceau parte din istoria locală ori mici mo-numente ridicate înainte ca să se pună problema echilibrării europene a traseelor noilor drumuri au fost conservate în ciuda unei atitudini negative, construite sub ideea generică de “respingere a progresului”.
Avem şi în judeţul Suceava, în comuna Serbăuţi, un astfel de exemplu, în coasta bisericii din comună. Obiectul care stă în calea drumului betonat cu bani europeni nu este nici stâlp de curent ori de iluminat, nici troiţă, nici copac secular. Este vorba despre o fântână săpată acum un secol şi jumătate şi care nu a putut fi astupată când proiectul european de betonare a drumurilor din comună a fost pus în practică. In acest fel, fântâna cu roată a rămas dârză în faţa traficului rutier de pe drumul betonat din laterala bisericii din Serbăuţi şi oferă în continuare apă proaspătă trecătorilor. Primarul Cătălin Sănduleac, a explicat cum a supravieţui fântâna în mijlocul uliţei betonate: “Am câştigat, în 2009 un proiect cu cofinanţare europeană, pentru mai multe lucrări de infrastructură din comuna Serbăuţi, printre care reabilitarea căminului Cultural, achiziţia a două utilaje pentru domeniul public dar şi betonarea a cinci kilometri de drum comunal betonat, printre care şi uliţa cu pricina. Decizia să păstrăm fântâna, chiar dacă este, în bună parte, în zona carosabilă, am luat-o împreună cu cetăţenii din zonă care au spus că este folositoare pentru comunitate, iar noi ne-am gândit că este mai uşor să astupi o fântână decât să sapi una nouă. Mai ales că aceasta are o vechime de peste un secol, iar traficul rutier prin zonă nu este unul foarte mare”.
Constantin Hapenciuc, de 70 de ani, ce locuieşte peste drum de fântâna legendară, a arătat că aceasta a fost construită în urmă cu 150 de ani, aparţinând de o gospodărie a unei familii care s-a stins şi nici casa veche nu mai există. Fântâna însă a rămas şi o folosesc mai mulţi oameni din zonă. “Are apă bună, e mai adâncă de zece metri, sunt oameni care si-au săpat fântâni în zonă dar şi aceea o folosesc, fiindcă-i dulce. E bine că a rămas”, a spus Constantin Hapenciuc. In scurtă vreme, o mamă şi o fiică de pe uliţă a venit să ia apă de la fântână. S-au lăsat pozate şi mai apoi ne-au invitat: “Veniţi de gustaţi”. Apă într-adevăr, din izvor bun. Dar nimeni de pe uliţă nu mai ţine minte pe bătrâna care stăpânea casa cu fântâna, dărâmată de ceva vreme şi pe locul căreia nişte nepoţi au început să contruiască o clădire nouă, din BCA, într-o fază incertă de finalizare. (Neculai ROSCA)