Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Anual, pe 26 octombrie, Biserica Ortodox\ `l cinste[te pe Sf=ntul Mare Mucenic Dimitrie, Izvor=torul de Mir [i mare f\c\tor de minuni. Sf=ntul Mare Mucenic Dimitrie a fost un sf=nt militar din secolul al III-lea, care a tr\it `n timpul domniei `mp\ra]ilor Diocletian [i Maximian (284-305).
Acest mare f\c\tor de minuni [i sfânt sl\vit s-a n\scut la Tesalonic, din p\rin]i nobili, credincio[i [i foarte boga]i. Dimitrie a fost singurul lor copil, pe care l-au primit în dar de la Dumnezeu, în urma rug\ciunilor f\cute cu lacrimi.
Fiind singurul fiu al unor astfel de p\rin]i, Dimitrie a fost crescut [i educat în felul cel mai înalt [i ales. Tat\l lui Dimitrie a fost comandantul militar al cet\]ii Tesalonicului. Murind el, Împ\ratul Maximian l-a numit în loc pe fiul lui, Dimitrie.
Numindu-l, prigonitorul cre[tinilor Maximian i-a trasat tân\rului Dimitrie [i sarcina de a-i extermina pe cre[tinii din Tesalonic. Dimitrie, îns\, nu numai c\ nu a executat aceast\ porunc\ a împ\ra-tului, ci chiar L-a propov\duit pe Hristos înaintea tuturor, pe fa]\, în toat\ cetatea Tesalonicului.
Când a auzit aceste lucruri, împ\ratul s-a umplut de ur\ fa]\ de Dimitrie. Pe când se întorcea de la o b\t\lie împotriva sarma]ilor, Maximian s-a oprit la Tesalonic, spre a investiga personal situa]ia.
Împ\ratul l-a convocat pe Dimitrie înaintea sa [i l-a chestionat cu privire la credin]a sa. Dimitrie a recunoscut [i a m\rturisit f\r\ team\ credin]a lui în Hristos, [i a ar\tat, totodat\, cât de fals\ [i supersti]ioas\ este idolatria împ\ratului.
Maximian l-a aruncat pe Dimitrie în temni]\. {tiind ce îl a[teapt\ de acum înainte, Dimitrie l-a îns\rcinat pe servitorul lui, Lup, cu împ\r]irea la s\raci a tuturor averilor lui, el însu[i preg\tindu-se trup [i suflet cu bucurie pentru marti-rica moarte ce îl a[tepta.
Pe când z\cea în temni]\, un înger al Domnului a venit la el [i i-a zis: „Pace ]ie, o, p\timitorule al lui Hristos! Fii viteaz [i puternic!”. Cea mai mare pl\cere a împ\ratului era s\ îl vad\ pe un anume Lie, gladiator, care î[i ucidea adversarii aruncându- i în suli]e. În temni]\ era [i un anume Nestor, care aprinzându-se de râvn\, a cerut binecuvântarea lui Dimitrie pentru a-l învinge pe Lie. Sfântul Dimitrie l-a binecuvântat, zicându- i: Du-te [i pe Lie vei birui, [i pe Hristos vei m\rturisi!
Când a intrat pe ring, Nestor a strigat cu glas mare: Dumnezeul lui Dimitrie, ajut\-mi! Împ\ratul s-a întristat foarte tare pentru pierderea lui Lie [i auzind c\ Dimitrie este vinovat pentru uciderea lui Lie, a trimis osta[i în temni]\ pentru a-l ucide pe loc. Osta[ii l-au aflat pe Sfântul lui Dumnezeu la rug\ciune, [i l-au str\puns cu l\ncii. Dup\ aceasta a poruncit ca [i capul Sfântului Nestor s\ fie t\iat.
Cre[tinii au luat în tain\ trupul lui Dimitrie [i l-au îngropat cu cinste. Din trupul Sfântului a început s\ izvorasc\ mir t\m\duitor [i binemiresmat. La scurt\ vreme dup\ aceea, deasupra sfintelor lui moa[te s-a zidit o mic\ biseric\.
Un nobil din Iliria, pe nume Leontie, suferea de o boal\ grea [i de nevindecat. Înarmându-se cu rug\ciunea, el a gr\bit la moa[tele Sfântului Mucenic Dimitrie, aflându- [i acolo des\vâr[it\ [i miraculoas\ vindecare. Cu inima rev\rsându- i-se de bucurie, nobilul Leontie a în\l]at o biseric\ mult mai mare [i mai sl\vit\ pe locul mormântului cu sfintele moa[te.
Împ\ratul Iustinian a dorit s\ aduc\ moa[tele Sfântului Dimitrie de la Tesalonic la Constantinopol, dar pe când lucr\torii se preg\teau s\ împli-neasc\ porunca, din mormântul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au izbucnit fulgere [i s-a auzit un glas înfrico[at care a zis: „Opri]i-v\ [i nu atinge]i!”. Astfel, sfintele moa[te f\c\toare de minuni ale Sfântului Mare Mucenic Dimitrie au r\mas pentru totdeauna la Tesalonic.
Ca ap\r\tor al cet\]ii Tesalonicului, Sfântul Dimitrie s-a ar\tat aievea [i de multe ori a izb\vit cetatea de urgii. Minunile sale sunt nenum\rate. Ru[ii îl socotesc pe sfânt [i protector al Siberiei, care a fost cucerit\ [i anexat\ la Rusia în ziua muceniciei lui, 26 octombrie 1581.
Din via]a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie putem desprinde câteva înv\]\turi foarte folositoare [i pentru noi cei de ast\zi. Vedem c\ Sfântul Dimitrie a avut p\rin]i foarte credincio[i, dar [i foarte boga]i. Erau încrez\tori c\ Dumnezeu le va da un copil, [i le-a d\ruit un sfânt. Oare de ce p\rin]ii din ziua de ast\zi nu se mai roag\ s\ aib\ mul]i copii? Oare de ce fugim de planul lui Dumnezeu? Oare în acea vreme când se murea pentru faptul c\ erai cre[tin, nu era greu? S\ încerc\m s\ nu mai fim necredincio[i, ci credincio[i. Un sfânt p\rinte spunea c\ diavolul se teme foarte mult de copii, pentru c\ nu cunoa[te planul pe care Dumnezeu îl are cu fiecare copil. De ce îi u[ur\m munca diavolului, ucigându-ne proprii copii?
O alt\ înv\]\tur\ o afl\m din purtarea p\gânului împ\rat, care aflând c\ sluga sa, de încredere, se închin\ lui Hristos, de[i bârfele de ast\ dat\ erau adev\rate, totu[i, se duce la fa]a locului s\ cerceteze. Ce bine ar fi dac\ azi am avea astfel de conduc\tori, care mai înainte de a lua o decizie s\ cerceteze! Sau ce bine ar fi ca fiecare dintre noi când afl\m ceva r\u despre cineva s\ cercet\m dac\ este sau nu a[a.
De câte ori oare nu se întâmpl\ ast\zi ca unii oameni având func]ii înalte s\ se team\ s\ se numeasc\ cre[tini, sau c\ se închine lui Hristos? Ast\zi, mai mult ca oricând, este nevoie de m\rturisire. Este nevoie de tr\irea vie a credin]ei. Pân\ când vom petrece în p\cate? Avem o sumedenie de sfin]i extraordinari [i este drept c\ unii de abia a[teapt\ s\ fie recunoscu]i (m\ refer aici la Sfin]ii temni]elor comuniste), oare de ce nu avem curajul s\ îi recunoa[tem? Oare s\ fie atât de greu s\ g\sim o zi, din 365, pe care s\ le-o dedic\m?
Azi avem nevoie [i de modele; cred eu c\ cele mai bune modele le avem în ace[ti sfin]i, care au m\rturisit. Cred c\ de asta le este team\ unora s\ fie canoniza]i. Când P\rintele Arsenie Boca era în închisoare, la un moment dat a fost izolat pentru c\ îi întorcea pe mul]i la Hristos. Iat\ c\ [i dup\ moarte face acela[i lucru, dar cu o for]\ mai mare. Oare de asta se tem mai marii lumii acesteia?
Pe noi, ca simpli cre[tini, nimeni [i nimic nu trebuie s\ ne împiedice s\ ne închin\m sfin]ilor no[tri, îns\ trebuie s\ nu uit\m un lucru: pe sfin]i îi cinstim cu adev\rat prin imitarea vie]ii lor. Amin. (Pr. Nicolae Iulian Bota)