Obiectiv de Suceava Obiectiv de Suceava
Atentatorul de la Universitatea din Iasi a construit un dispozitiv diabolic. A facut insa o eroare care a salvat de la moarte zeci de studenti
Atentatorul care a intenţionat să arunce în aer amfiteatrul plin cu studenţi a construit un dispozitiv diabolic! Dispozitivul pe care l-a făcut acesta este unul complicat şi i-a lăsat cu gura căscată până şi pe pirotehnişti. Dispozitivul a fost dotat chiar şi cu un afişaj electronic, iar detonatorul era alimentat cu baterie de 12 volţi. De ce nu a explodat bomba? A fost un miracol pur şi simplu, care a salvat zeci de oameni de la moarte şi un cat de clădire de la dărâmare sigură. Care au fost cele două mici detalii pe care nu le-a luat în calcul atentatorul la realizarea diabolicei bombe şi care au făcut ca atentatul să eşueze şi să nu devină un carnagiu relatat pe larg de întreaga presă de pe mapampond?
Conform Ziarului de Iasi, Oliver Stan (foto) avea cunoştinţe solide de inginerie, dar în privinţa ştiinţelor despre duritatea metalelor era, se pare, zero. Acest aparent detaliu i-a salvat ieri-dimineaţă pe cei 44 de studenţi şi cadre didactice de la moarte sigură. Bomba pe care au găsit-o cei de la Serviciul Român de Informaţii (SRI) era construită ca să detoneze cu ajutorul unui comutator, conectat cu fire la o baterie de 12 volţi, pe care acesta o avea în rucsac.
Proiectilul de aproape jumătate de metru pe care l-a folosit era de calibru 100, suficient să arunce în aer tot amfiteatrul. Pentru a detona proiectilul, Stan Oliver a construit un cadrul format din touă tije de un metru în jurul lui, pe care a montat şi dispozitivul destinat detonării proiectilului.
În acest sens, a ataşat de proiectil cele două tije lungi pe care le-a fixat cu coliere prinse în şuruburi de obuz, apoi la capătul ascuţit al acestuia, unde este prevăzut cu o capsă, a montat un cui. Acesta din urmă avea rolul de a lovi capsa proiectilului ca proiectilul să explodeze. Cuiul era susţinut de un alt dispozitiv ataşat de cadru, menit să-l direcţioneze în capsa proiectilului. Pentru a face cuiul să lovească capsa proiectilului, atentatorul a montat o cutiuţă cu praf de puşcă, cu rolul de a împinge cuiul prin explozie; iar pentru a face praful să explodeze, acesta a montat un rotor electric, conectat la baterie. Ideea este cât se poate de simplă: în momentul în care bărbatul apăsa butoul detonatorului, se activa rotorul electric, care încălzea praful de pulbere. Acesta se aprindea şi făcea o mică explozie, iar forţa deflagraţiei împingea cu putere cuiul în capsa proiectilului, care detona bomba. Finalul: un dezastru! Din fericire, n-a fost să fie ca prin minune.
Potrivit martorilor, bubuitura pe care au auzit-o studenţii era de la cutiuţa cu praf de puşcă, dat fiind şi mirosul de sulf şi fum resimţit. Anchetatorii şi-au dat seama ulterior că explozia prafului de puşcă l-a rănit pe atentator, dar a distrus şi dizpozitivul construit. Mai explicit, bomba nu a detonat deoarece una din cele două tije care formau cadrul dispozitivului s-a îndoit, iar cuiul nu a mai păstrat direcţia şi a percutat, prea mult spus milimetric, ci „micronic“, chiar pe lângă capsa proiectilului. În plus, celelalte două tije de aluminiu destinate pentru a direcţiona mai bine cuiul în capsa obuzului s-au îndoit ca nişte mânere de patent, afectând şi ele direcţia cuiului. Zecile de studenţi au scăpat teferi deoarece cuiul a lovit alături capsa proiectilului. Potrivit unor surse din cadrul anchetei făcute de procurori, inginerul a greşit în calculele lui în privinţa a două detalii. Unul dintre acestea a fost că inginerul nu a asigurat cu mai mai multe şuruburi cadrul dispozitivului, pe care forţa exploziei prafului de puşcă l-a afectat şi dezmembrat. „Putea să pună patru şuruburi în loc de două. De asemenea, mica explozie a prafului de puşcă a îndoit cele două tije de aluminiu, care a făcut ca bolţul folosit pentru a intra în capsa proiectilului să nimerească pe lângă. Dacă folosea un material mai dur, după mica explozie, cuiul îşi păstra direcţia şi detona proiectilul iar acum aveam zeci de morţi“, a precizat anchetatorul.
Mai multe detalii AICI
Proiectilul de aproape jumătate de metru pe care l-a folosit era de calibru 100, suficient să arunce în aer tot amfiteatrul. Pentru a detona proiectilul, Stan Oliver a construit un cadrul format din touă tije de un metru în jurul lui, pe care a montat şi dispozitivul destinat detonării proiectilului.
În acest sens, a ataşat de proiectil cele două tije lungi pe care le-a fixat cu coliere prinse în şuruburi de obuz, apoi la capătul ascuţit al acestuia, unde este prevăzut cu o capsă, a montat un cui. Acesta din urmă avea rolul de a lovi capsa proiectilului ca proiectilul să explodeze. Cuiul era susţinut de un alt dispozitiv ataşat de cadru, menit să-l direcţioneze în capsa proiectilului. Pentru a face cuiul să lovească capsa proiectilului, atentatorul a montat o cutiuţă cu praf de puşcă, cu rolul de a împinge cuiul prin explozie; iar pentru a face praful să explodeze, acesta a montat un rotor electric, conectat la baterie. Ideea este cât se poate de simplă: în momentul în care bărbatul apăsa butoul detonatorului, se activa rotorul electric, care încălzea praful de pulbere. Acesta se aprindea şi făcea o mică explozie, iar forţa deflagraţiei împingea cu putere cuiul în capsa proiectilului, care detona bomba. Finalul: un dezastru! Din fericire, n-a fost să fie ca prin minune.
Potrivit martorilor, bubuitura pe care au auzit-o studenţii era de la cutiuţa cu praf de puşcă, dat fiind şi mirosul de sulf şi fum resimţit. Anchetatorii şi-au dat seama ulterior că explozia prafului de puşcă l-a rănit pe atentator, dar a distrus şi dizpozitivul construit. Mai explicit, bomba nu a detonat deoarece una din cele două tije care formau cadrul dispozitivului s-a îndoit, iar cuiul nu a mai păstrat direcţia şi a percutat, prea mult spus milimetric, ci „micronic“, chiar pe lângă capsa proiectilului. În plus, celelalte două tije de aluminiu destinate pentru a direcţiona mai bine cuiul în capsa obuzului s-au îndoit ca nişte mânere de patent, afectând şi ele direcţia cuiului. Zecile de studenţi au scăpat teferi deoarece cuiul a lovit alături capsa proiectilului. Potrivit unor surse din cadrul anchetei făcute de procurori, inginerul a greşit în calculele lui în privinţa a două detalii. Unul dintre acestea a fost că inginerul nu a asigurat cu mai mai multe şuruburi cadrul dispozitivului, pe care forţa exploziei prafului de puşcă l-a afectat şi dezmembrat. „Putea să pună patru şuruburi în loc de două. De asemenea, mica explozie a prafului de puşcă a îndoit cele două tije de aluminiu, care a făcut ca bolţul folosit pentru a intra în capsa proiectilului să nimerească pe lângă. Dacă folosea un material mai dur, după mica explozie, cuiul îşi păstra direcţia şi detona proiectilul iar acum aveam zeci de morţi“, a precizat anchetatorul.
Mai multe detalii AICI
