Normele de gen

“Abilitatea nu are gen.”  Christabel Pankhurst

Fiecare societate dispune de un set de indivizi cu mentalități stereotipale, ale căror concluzii sunt atribuite unor categorii de persoane în mod gratuit. Din nefericire, societatea respectivă ajunge să sedimenteze aceste idei eronate cu privire la cum “trebuie” să fie femeile sau bărbații, aceste concepte ajungând să facă parte din mentalitatea colectivă, formând generații noi de indivizi să perceapă în mod eronat lumea și oamenii în general.

Datorită naturii stereotipale ale acestora, normele de gen ajung să se confunde cu mentalitatea specifică erei feudale, în care capacitățile unui individ erau limitate de genul (sexul) acestuia sau de ce considera societatea respectivă a fi acceptabil în viața individului sau cum ar “trebui” acesta să își trăiască viața.

Aceste mentalități ajung să fie atribuite unei societăți patriarhale dacă acestea sunt instaurate în mod abuziv, așa cum s-a întâmplat de multe ori în istorie, când rolurile și drepturile femeilor, spre exemplu, erau minimizate sau pur și simplu nu existau.

Acestea își fac simțită prezența la ambele sexe.

Din nefericire, linia dintre firesc și stereotip ajunge câteodată să fie ștearsă.

Atributele unei femei NU trebuie să țină cont doar de abilitățile acesteia de a avea grijă și de a-și face partenerul fericit, iar abilitățile unui bărbat NU trebuie să se rezume doar la capacitatea acestuia de a face bani, de a-și cumpăra ultimul model de mașină, spre exemplu.

Normele de gen sunt sănătoase atât timp cât acestea nu ies din limita bunului simț, al firescului și nu exclud libertatea persoanei de a-și exprima individualitatea, să trăiască viața pe care și-o dorește într-un mod care să nu îl facă să se simtă vinovat pentru că dorințele lui nu sunt conforme cu expectanțele societății legate de cum ar trebui să fie în mod “obligatoriu” un bărbat sau o femeie.

În general în țările postcomuniste sau în țările în care încă domină conservatorismul, dacă “ieși din tipar” poți întâmpina des situații în care modul în care arăți sau felul în care trăiești sunt puse sub lupă.

Caracteristicile feminine sau masculine sunt diversificate și nu pot fi reduse la o singură tipologie generală în care să fie încadrați toți oamenii (nu ar fi firesc și nici corect față de aceștia, unicitatea personală ne face dezirabili).

Spre exemplu, persoanele cu aspect androgin pot fi percepute greșit în multe culturi tocmai datorită faptului că arată diferit de majoritatea oamenilor, dar acest aspect NU îi face mai puțin atractivi, ci doar ieșiți din tipar și cu o aură de mister și în unele cazuri aceste persoane au o carismă aparte care stârnește curiozitatea și dorința oamenilor de a-i cunoaște mai bine.

A încerca să pari ceva ce nu ești, sau a fi într-un anumit fel doar de dragul expectanțelor societății nu va aduce niciodată împlinire personală sau sufletească.

Cel mai important aspect este să fim confortabili cu noi înșine indiferent cum arătăm.

Latura delicată la normele de gen este dată de faptul că acestea pot avea un caracter manipulativ, multe persoane ajungând să se supună acestora din frica de a nu fi excluși la nivel social, fără să mai țină cont de dorințele lor reale și de ce anume îi face să se simtă confortabil cu privire la propria persoană.

Pentru a putea evolua și a ne simți bine este necesar să ne simțim confortabil în propria piele și să îmbrățișăm felul nostru de a fi în orice circumstanță și să nu permitem celor din jur să ne influențeze într-un mod negativ. (Raluca NICOLAE)