Fiscul scormoneşte mormintele pentru a recupera datoriile defunctului Romups

 La zeze ani de la iniţierea procedurii de faliment a SC Romups SA şi la cinci ani de când clădirile fostei Intreprinderi de Utilaje şi Piese de schimb construită în anii comunismului au fost rase de pe faţa pământului, dosarul falimentului demult defunctei firme încă mai este pe rolul Tribunalului Suceava. Mai mult, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava – actuala Administraţie Judeţeană a Finanţelor Publice a cerut în instanţă atragerea răspunderii materiale a foştilor administratori, pentru că, din datoriile pe care SC Romups SA le acumulase înainte de a intra în faliment, mai sunt de recuperat 7 milioane de lei – 70 de miliarde de lei vechi. Sunt vizaţi foştii directori ai societăţii comerciale – Ion Vasiliu şi Ioan Catargiu dar şi fosta directoare economică, Paraschiva Murăraşu. De unde vor fi scoşi aceşti bani, pretinşi de Finanţe în contul datoriilor Romups la bugetul de stat, este foarte greu de prefigurat. Mai ales că unul dintre cei trei spre care DGFP s-a îndreptat pentru a recupera banii datoraţi, este vorba despre Ioan Catargiu, a trecut la cele veşnice de mai mulţi ani. Dar, parafrazându-l pe Co[buc, “de Fisc nu a scăpat, nici în mormânt”. Dacă se va accepta în cele din urmă că din cimitir Catargiu nu mai poate plăti nimic pe această lume, cele 70 de miliarde ar trebui împărţite pe din două la supravieţuitori, câte 35 de miliarde de lei vechi de fiecare – Vasiliu şi Murăraşu.
In acest dosar de faliment, unul dintre cele mai de anvergură din judeţul nostru, există însă şi o parte pozitivă, scoasă în evidenţă chiar de Doina Munteanu de la ACCER IPURL, practician în insolvenţă şi faliment, care a gestionat falimentul SC Romups SA. “Trecând peste situaţii de genul celor puse în discuţie, falimentul Romups este, din punct de vedere al acoperirii datoriilor pe care firma le avea, unul fericit. In sensul că s-a reuşit recuperarea şi transmiterea către creditori a aproxumativ 60% din valoarea totală a debitelor”, a arătat Doina Muntean. Un calcul simplu relevă faptul că datoriile totale ale defunctei societăţi Romups se ridicau la circa 175 de miliarde de lei vechi, din care 105 miliarde au fost recuperate din vânzarea activelor şi recuperarea creanţelor de la foştii parteneri de afaceri ai firmei sucevene. Lucru deloc uşor în condiţiile în care mulţi dintre aceştia au intrat la rândul lor între timp în insolvenţă ori în faliment. Până de curând, de exemplu, pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a judecat un dosar în care Romups trebuia să recupereze bani de la SC Mefitex SA, firmă intrată de asemenea în faliment dar şi un altul în care Romups trebuia să plătească datorii vechi către Mefitex.
 
N mica perlă a industriei mecanice sucevene, rasă de pe faţa pământului
 
Pe vremea comunismului, IUPS, devenit după 1990 Romups, era considerată un fel de bijuterie a industriei mecanice din Suceava. De mai mici dimensiuni decât vecina IMUS – Intrepridnerea de Utilaje şi Piese de Schimb, devenită mai apoi MES (aflată şi aceasta în faliment, în momentul de faţă, n.r.) IUPS era o pepinieră de cadre universitare şi pentru Institutul de Invăţământ Superior, viitoarea Universitate “Stefan cel Mare”. După ’90, vechea conducere a întreprinderii a fost izgonită iar în frunte au fost puşi lideri de sindicat, cu gura mare dar mai puţin pregătiţi din punct de vedere profesional. Astfel se face că, la începutul anilor 2000, s-au început controale comisarilor financiari la Romups SA, firma din zona industrială Burdujeni vizându-se infracţiuni de natură economică. Directorul de la acea vreme, Ion Vasiliu, a fost chiar şi arestat pentru o perioadă, fiind acuzat că a prejudiciat patrimoniul SC Romups SA cu peste 5 miliarde de lei vechi. Ulterior a fost pus în libertate însă societatea a cărei activitate economică o luase deja la vale, s-a dus de râpă. In luna mai a anului 2003, Casa Judeţeană de Pensii a cerut falimentul SC Romups iar în iulie a aceluiaşi an, Tribunalul Suceava a decis că  firma va intra în reorganizare judiciară. In octombrie 2004, după un an şi patru luni de la declanşarea reorganizării judiciare, care s-a dovedit a fi un eşec, la SC Romups a început procedura de faliment în condiţiile în care societatea intrase iarăşi în incapacitate de plată.
In luna august a anului 2005, judecătorul sindic a validat licitaţia organizată de firma lichidatoare de vânzare a activelor Romups către firma IMOTUR SRL Suceava. Valoarea tranzacţiei – 2,5 milioane de euro – 91 de miliarde de lei vechi, o tranzacţie considerată, atât de lichidator, cât şi de principalul creditor – DGFP Suceava, ca una mulţumitoare, în condiţiile în care cea mai mare parte din suma obţinută a fost virată în contul debitelor la bugetul de stat, care ajunseseră, între timp, la 137 de miliarde de lei vechi. Ulterior, în anul 2007, IMOTUR a vândut activele cumpărate de la Romups cu un preţ de trei ori mai mare către Office Development din Bucureşti, firmă care  prin intermediul Avrig 35 a plătit 9,3 milioane de euro pentru cele 9,5 hectare de teren, cu clădirile aferente, ale defunctei societăţi comerciale sucevene. In anul următor clădirile au fost dărâmate iar pe locul rămas ar fi trebuit să se contruiască un cartier de locuinţe. Proiectul a fost abandonat, odată cu venirea crizei mondiale, terenul pe care funcţiona altădată Intreprinderea de Utilaje şi Piese de Schimb devenind viran la propriu. Din când în când câte un recuperator de materiale refolosibile intră cu căruţa în perimetru căutând cărămizi, bucăţi de metal sau orice altceva ar mai putea fi de folos. (Neculai ROSCA)