Casa Sindicatelor din Suceava – bătălie sindicală pe moștenirea preotului cărturar Samuil Isopescu

Clădirea din centrul Sucevei, una dintre cele mai frumoase din oraș, a intrat în proprietatea Uniunii Județene a Sindicatelor Libere nelegal, spun reprezentanți ai altor confederații sindicale, dar și moștenitorii declarați ai lui Samuil Isopescu. Preotul erudit, al cărui nume a fost folosit în secolul nostru pentru denumiri de străzi, școli, acțiuni culturale  etc., a fost prieten și coleg cu Mihai Eminescu, Teodor Stefanelli, Vasile Bumbac sau Stefan Stefureac. Arătăm cum a ajuns casa preotului cărturar sucevean obiect de negociere între sindicatele post-decembriste . Moștenitorii lui Samuil Isopescu duc în continuare o bătălie în Justiție pentru imobilul disputat de sindicate. Casa de pe strada Stefan cel Mare a devenit între timp un bazar invidiat chiar și de cealaltă clădire a sindicatelor din Suceava – Casa de Cultură

 

Casa Sindicatelor este o clădire din centrul municipiului Suceava care a fost păstrată nu doar pentru că era o mică bijuterie arhitectonică pe care le-ar fi fost milă comuniștilor să o dărâme, ci și pentru că în acel imobil au funcționat de prin anii ’50 structurile județene ale UGSR – Uniunea Generală a Sindicatelor din România, entitate sindicală formală, atașată Partidului Comunist. Nu că UGSR ar fi pus vreo cărămidă la construirea acestei vile, ce a reușit, în ciuda “eforturilor” noilor proprietari, să își păstreze silueta cochetă, peste drum de Muzeul de Istorie, pe strada Stefan cel Mare. Printre puținele clădiri centenare din centrul Sucevei, aceasta a supraviețuit poate tocmai pentru că a fost atribuită sindicatelor în perioada comunistă și le-a rămas lor până în zilele noastre.
De fapt, imobilul de pe strada Stefan cel Mare, nr. 48 a fost naționalizat în baza unui decret cu numărul 97 din 1950, fiind trecut în proprietatea statului de la Eleonora Isopescu, fiica lui Samuil Isopescu. Femeia nu a avut descendenți, decedând în anul 1981.  Eleonora Isopescu a fost de profesie bibliotecară. Despre Samuil Isopescu, părintele său, cel care a ridicat casa ce se află acum în proprietatea unei uniuni sindicale, se poate spune mai mult. Cel mai la îndemână pentru documentare este chiar Wikipedia:
“Născut într-o familie de țărani, Samuil Isopescu a urmat studii la școala din satul natal, la Gimnaziul din Suceava și la Liceul din Cernăuți. A urmat apoi cursurile Facultății de Stiințe Umaniste din cadrul Universității din Viena (1868-1872), avându-i colegi pe Teodor Stefanelli, Vasile Bumbac, Stefan Stefureac, Mihai Eminescu și alții. În toamna anului 1870, a locuit împreună cu Eminescu și cu Iancu Cocinski într-o odaie de la mansarda clădirii de pe str. Dianagasse nr. 3 din Viena. După absolvirea studiilor universitare, a predat istoria și geografia la Gimnaziul Superior din Suceava timp de 32 ani (1872-1904). În această perioadă, profesorul Isopescu a contribuit la promovarea învățământului românesc din Suceava, dar și din întreaga Bucovină, în timpul dominației austriece. Principala sa lucrare a fost “Manualul de istorie universală pentru clasele inferioare de școale secundare”, editat în trei volume: “Epoca veche” (1899), “Epoca medie” (1900) și “Epoca nouă sau modernă” (1901), publicat în două ediții succesive și folosit timp de peste un deceniu în învățământul gimnazial.
De asemenea, a scris articole în ziarul “Albina” și a tradus din limba germană texte din domeniul știintelor economice și literaturii didactice.
În prezent, o stradă din municipiul Suceava poartă numele profesorului Samuil Isopescu. În anul 1999, Grupul Scolar Electrotehnic din Suceava a primit numele de “Samuil Isopescu”. Din 2006, această instituție de învățământ mediu poartă denumirea de Colegiul Tehnic “Samuil Isopescu”.
La 19 martie 2004, s-au desfășurat în satul natal Costișa manifestări dedicate cărturarului Samuil Isopescu, organizate de Societatea pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina și Scoala generală din sat. Aceste manifestări au comemorat împlinirea a 90 de ani de la trecerea în neființă a profesorului Samuil Isopescu. Cu acest prilej, școala din sat a primit numele cărturarului, fiind sfințită și o placă memorială de un sobor de preoți, în frunte cu PS Gherasim Putneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților”.
Cum a ajuns casa preotului cărturar sucevean obiect de negocieri între sindicatele post-decembriste
Am redat mai sus crâmpeie din moștenirea spirituală a bătrânului părinte Samuil Isopescu. Are pagină pe Wikipedia, are stradă cu numele său în municipiul Suceava, are numele pe frontispiciile școlilor, dar casa lui din Suceava a intrat într-un culoar istoric mult mai pragmatic. După ce comuniștii au pus mâna pe clădire, prin acele proceduri de expropriere specifice jumătății secolului trecut, clădirea a fost cedată așa-numitelor structuri sindicale, ce au devenit ulterior UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România).
După 1990, nici vorbă să se pună în discuție retrocedarea imobilului către foștii proprietari sau urmașii acestora. Mica luptă s-a dat între urmașii UGSR – structura sindicală comunistă -, structurile sindicale capitaliste care își trăgeau către propria ogradă, cu mai multă sau mai puțină forță în dinți, hălci întregi din patrimoniul fostei uniuni generale a sindicatelor. Clădirea și terenul ce au aparținut venerabilului preot și om de cultură sucevean Samuil Isopescu au fost preluate la jumătatea anilor 1990 de Uniunea Județeană a Sindicatelor Libere Suceava, ce făcea parte din Confederația Sindicatelor Libere din România. Atunci s-a stabilit că patrimoniul general sindical (cel aparținând vechiului UGSR, n.r.), a fost repartizat astfel: CNSLR Frăția – 37%; Cartel Alfa – 28%; CSDR – 17,5%, BNS – 17,5%). Printr-un mod de negociere ca la piață, s-a stabilit că la Suceava, clădirea sindicatelor să revină unei structuri sindicale mai puțin reprezentative – CSDR și implicit UJSL, pentru că “în unele județe CNSLR Frăția administrează tot patrimoniul, în alte județe BNS administrează patrimoniul, respectiv în alte județe, Cartel Alfa. In unele județe, printre care și Suceava, CSDR administrează acest patrimoniu”, se arată în mod explicit într-un comunicat publicat atunci în presa locală și depus într-un dosar de revendicare ce era pe rolul instanței încă din anul 2001. Ințelegerea făcută la acea vreme de liderii confederațiilor sindicale, mulți dintre ei dovedindu-și ulterior adevăratele veleități în politică ori în afaceri, unii fiind acum decedați, alții fiind politicieni în retragere, câțiva aflați și acum în anchete penale ori în spatele gratiilor (cazul Marius Petcu de la CNSLR Frăția fiind cel mai la îndemână), nu mai este pe placul noilor lideri de sindicat suceveni, alții decât cei din UJSL – CSDR.
UJSL nu avea dreptul să ia în proprietate clădirea, doar în administrare și folosință, consideră Traian Corneliu Pădureț, președintele Confederației Cartel Alfa Suceava
Traian Corneliu Pădureț, președintele Confederației Cartel Alfa Suceava, a explicat cum tot ceea ce a fost în patrimoniul UGSR a fost împărțit între confederații în anii ’90: “S-a primit într-adevăr pentru fiecare confederație în parte câte un procent, însă acesta era doar un drept de administrare și folosință. De aceea mă miră faptul că o organizație sindicală a putut să se întabuleze, devenind proprietar pe o clădire din respectivul patrimoniu”, a arătat Traian Pădureț, în opinia căruia toate clădirile din vechiul patrimoniu al UGSR aveau și au și în momentul de față același statut. “Intrebarea legitimă pe care o pun este: de ce nu au devenit confederațiile sau uniunile sindicale proprietari și pe celelalte clădiri din patrimoniul UGSR? Inclusiv casele de cultură ale sindicatelor? Astfel de abuzuri au fost nu numai la Suceava, mai există clădiri în țară din fostul patrimoniu care au fost înstrăinate, anumite instituții sau persoane fizice devenind proprietari”, a explicat Traian Pădureț, care a menționat că așa cum, la Suceava, Casa Sindicatelor a fost în patrimoniul comun și acum nu mai este, în alte județe din țară există același tip de clădiri denumite de asemenea case ale sindicatelor, care sunt în administrarea comună a confederațiilor, iar filialele acestora își au sediul în acele imobile. “La Suceava însă, pentru că s-a hotărât în instanță preluarea clădirii de către UJSL, sentința trebuie respectată, bună sau rea”, s-a resemnat președintele județean al Cartel Alfa, Traian Corneliu Pădureț.
Moștenitorii lui Samuil Isopescu luptă în continuare în Justiție pentru imobilul disputat de sindicate
Dacă liderul Cartel Alfa s-a resemnat, urmașii lui Samuil Isopescu nu au depus încă armele, cu speranța că în cele din urmă vor reintra în proprietatea clădirii care ar putea fi la fel de bine monument istoric precum toate celelalte case vechi ce au mai rămas în orașul nostru. Dar și casă memorială.
In data de 21 iunie 2001, Tribunalul Suceava a admis cererea formulată de Ioan Costea, cunoscutul doctor stomatolog sucevean, dispunându-se radierea întabulării dreptului de proprietate asupra imobilelor ce au aparținut familiei Isopescu, moștenite succesiv de către Elisabeta-Lily Găină, nepoata Eleonorei Isopescu, tatăl Elisabetei fiind văr de gradul I al Eleonorei, urmașul Elisabetei fiind Ioan Costea. Curtea de Apel respinge însă soluția dată de Tribunal. La șase ani după prima pronunțare, Inalta Curte de Casație și Justiție  a respins de asemenea recursul formulat de Ioan Costea. Sentința din 2007 a fost anunțată ca irevocabilă. Odată cu modificarea legislației privind legile proprietății, cei care se consideră moștenitori de drept au depus o nouă acțiune de revendicare imobiliară  la instanțele sucevene, aceasta urmând să își continue cursul legal firesc.
Intre timp, vila eruditului preot sucevean Samuil Isopescu arată ca în fotografiile alăturate. Casa Sindicatelor din municipiul reședință de județ, cât este ea de mare, se va simți sigur umilită comparându-se cu abundența “podoabelor” sale. Firme, firmulițe, reclame și reclămuțe dintre cele mai diverse împopoțonează pereții construcției centenare de pe strada Stefan cel Mare cu o densitate pe metru pătrat la care Casa de Cultură, devenită și ea centru comercial, nici nu poate visa. Dacă mai adăugăm că, între timp, UJSL a vândut o parte din patrimoniu – curtea din spate a clădirii, ce a fost transformată de un investitor oportunist în crâșmă, tabloul tragic al moștenirii bătrânului preot Samuil Isopescu, căruia posteritatea i-a pus numele pe tot ce a găsit de trebuință, dar i-a lăsat urmașii fără casă, devine aproape complet. (Neculai ROSCA)