421 de ani de la intrarea lui Mihai Viteazul în Cetatea Sucevei

La 16 mai 1600 apărătorii Cetății îi deschid porțile, fără luptă, lui Mihai Viteazul care întreprinse la începutul lunii mai o campanie militară în Moldova – armatele sale trec în Moldova pe trei coloane – Focșani (sub comanda fiului său, Nicolae Pătrașcu), Trotușului (avangarda ajunge în jurul datei de 5 mai 1600 și apoi toată coloana armată avansează spre Bacău pe care-l ocupă la 10 mai) și prin pasul Rodna (în data de 8 mai, sub conducerea lui Mihai Viteazul) urmând drumul spre Cetatea Sucevei. Practic, hotărârea lui Mihai de a declanșa campania militară preventivă în Moldova – cauzată de pregătirile făcute lui Sigismund Báthory, pentru recucerirea Transilvaniei care, aflat de la începutul anului 1600 la Suceava, avea sprijinul hatmanului polon Jan Zamoyski și al domnitorului Ieremia Movilă – s-a transformat în oportunitatea pentru realizarea unirii celor trei țări române sub același sceptru.

Cetatea Sucevei redevenise, la final de secol XVI, reședința domnitorilor moldoveni – Aron Vodă (1592 – 1595), Ștefan Răzvan (1595) și Ieremia Movilă (1595 – 1606) – care s-au ridicat împotriva Imperiului Otoman. De altfel, Ieremia Movilă este cel care fortifică din nou Cetatea de Scaun a Sucevei în 1596. Precizăm că la solicitarea turcilor, Alexandru Lăpușneanu – în a doua sa domnie (1564-1568) – mută capitala Moldovei de la Suceava la Iașul lipsit de fortificații și este obligat, în ideea ca țara să fie incapabilă a se apăra, să dărâme toate cetățile (Suceava era deja parțial avariată în 1563 pe fondul luptelor dintre mercenarii unguri ai lui Despot Vodă și pretendentul la tron, hatmanul (Ștefan) Tomșa) și doar Hotinul a scăpat de distrugeri.

Astfel, se poate considera că data de 16 mai 1600 este data la care Mihai Viteazul reușește să unească „de facto” sub sceptrul său cele trei țări române, deși trebuie precizat că și la câteva zile după 16 mai Mihai Viteazul a fost nevoit să mai dea o luptă cu susținătorii lui Ieremia Movilă pe care i-a învins iar predarea fără luptă a Cetății Sucevei i-a deschis sau facilitat lui Mihai Viteazul drumul spre Iași – unde era curtea domnească – și unde a ajuns la 22 mai. De altfel, la data de 27 mai 1600, într-un hrisov – emis din Iași unde rămăsese curtea domnească – Mihai Viteazul este numit „Domn al Ţării Românești, Ardealului și Moldovei”.

Mihai Viteazul a lăsat în Cetatea Sucevei o garnizoană – Ioan Kapturi a fost numit noul pârcălab al cetății, jurând credință, în calitate de pârcălab, noului domnitor la 29 mai 1600 (26 mai) – și a mai târziu a plecat în Transilvania, la reședința de la Alba Iulia. Nu înainte de a pune în ordine câteva lucruri în Moldova, inclusiv, din rațiuni de prudență, l-a înscăunat formal pe fiul său domnitor (pe un sistem de conducere dublă, tată-fiu) și a numit un nou mitropolit – Dionisie Rally – și încă trei episcopi – la Rădăuți pe Anastasie Crimca, cel care peste ani va deveni mitropolit al Moldovei – care i-au jurat credință atât lui, cât și fiului său.

Oștile poloneze și cazace, conduse de Jan Zamoyski și Stanislaw Zolkiewski, la 4 septembrie 1600, trec Nistrul, iar la 6 septembrie se află în fața Cetății Suceava. Garnizoana lui Mihai Viteazul nu reușește să le țină piept, iar Ieremia Movilă este reînscăunat ca domn al Moldovei. Practic, începea destrămarea unității țărilor române de sub Mihai Viteazul, act politic care a durat ceva mai mult de o vară. (D.P.)