Interviu cu Mutu: “Sper să-mi închei cariera la Fiorentina”

Atacantul Adrian Mutu a declarat, într-un interviu acordat publicaţiei “La Nazione”, că speră să-şi încheie cariera la Fiorentina, club care i-a propus un nou contract pe cinci ani, şi a spus că niciodată nu s-a gândit să se retragă în cele nouă luni de suspendare după cazul sibutramina.

Redăm interviul acordat de Adrian Mutu publicaţiei La Nazione:

Reporter: Cinci ani, 66 de goluri. Geniu în teren, imatur în afara terenului. Recunoşti?

Adrian Mutu: Mda, uneori geniu şi în afara terenului.

Reporter: Felicitări pentru modestie…

A. M: Era o glumă. Am spus mereu că nu sunt un sfânt, dar unele poveşti au fost exagerate doar pentru că sunt fotbalist. Ştiu că ar trebui să fiu un model pentru copii şi nu am reuşit mereu să fiu, dar încerc să fiu mai bun ca om. Sunt reguli de respectat, încerc să nu le mai încalc.

Rep: Nouă luni de suspendare, apoi probleme cu Chelsea. Este adevărat că te-ai gândit să te retragi?

A. M. Niciodată, nici măcar o secundă. În fiecare zi fotbalul îmi lipsea tot mai mult. A fost foarte greu, mă gândeam doar la momentul când voi reveni. Eu asta ştiu să fac în viaţă, încă îmi place să dau goluri.

Rep: Apropo de Chelsea…

A.M. Aş prefera să nu vorbesc de asta, sunt avocaţii care se ocupă de acest lucru.

Rep: Dar un lucru poţi spune: te temi că va trebui să te retragi pentru amenda de 17 milioane?

A.M. Nu, cred că nu se va întâmpla aşa ceva.

Rep: Şi bătaia cu chelnerul?

A. M. Nu comentez nici acest aspect, procesul e în curs.

Rep: Chiar şi în România ţi se urmăresc cu atenţie problemele extrafotbalistice.

A.M. Ştiu, şi încă mult. De exemplu au publicat fotografiile caselor mele de la Miami. Doar că au publicat fotografii ale unor case care nu sunt ale mele. Sunt doar bârfe, nu sunt ştiri. Din acest punct de vedere România e ca Turcia, doar senzaţional, aproape mereu fără a se verifica.

Rep: Pare chiar că nu eşti simpatizat în ţara ta.

A. M. Se poate, probabil sunt oameni care nu-l suportă pe Mutu. Dar eu îmi văd de drumul meu.

Rep: Chiar şi în cazul naţionalei?

A. M. Este foarte clar că sper să revin, dar vorbim peste un timp, acum abia am revenit în campionat.

Rep: Ai marcat 51 de goluri în Serie A cu Fiorentina, eşti la 4 de Virgili şi la 10 de Antognoni. Pratic eşti pe aproape.

A. M. Antognoni este prietenul meu şi ştiu că nimeni niciodată nu-i va putea locul la Firenze.

Rep: Dar i-ai putea depăşi în clasamentul marcatorilor.

A.M. Voi încerca. Mai sus cine e?

Rep: Montuori cu 72, Hamrin şi Batistuta sunt la 151 şi 168…

A.M. Mda, pentru a-i ajunge pe primii doi ar trebui să mai joc încă alţi cinci ani la Fiorentina.

Rep: Şi excluzi această ipoteză?

A. M. Absolut deloc. Conducerea mi-a propus o prelungire de cinci ani, dar eu am spus că aş vrea să mai joc fotbal doar încă trei.

Rep: Asta nu e rău.

A. M. Da, e interesant.

Rep: Ai contract până în 2012, spune ce crezi că se va întâmpla apoi.

A. M. Vreau să rămân şi să-mi închei cariera aici. Sper acest lucru. Să mă gândesc la altceva acum nu are sens, dar nu cred că viitorul meu are legătură cu câte goluri voi marca în partea a doua a sezonului. Fiorentina ştie cât valorez când sunt bine, iar acum sunt pregătit să fac meciuri mari.

Rep: Nu ai fost niciodată aproape de un transfer la alte echipe în aceşti ani?

A. M. Aproape de Roma, dar ştie toată lumea. Apoi nu au fost alte tratative.

Rep: Prandelli ştia?

A. M. Nu, i-am spus eu la telefon.

Rep: Ai investit într-un restaurant, «Nove», şi în alte activităţi: este şi acesta un fel de a te lega mai mult de Florenţa?

A. M. Cert este că dacă am certitudinea că pot rămâne încă mulţi ani, aş face multe alte lucruri, poate chiar să-mi cumpăr o casă. Florenţa este oraşul în care aş sta la finalul carierei, dacă rămân în Europa. Dar am şi altă idee, vom vedea.

Rep: Care a fost cel mai bun Mutu?

A. M. Cel văzut la Fiorentina. Şi bine că nu s-a terminat, mai am câţiva ani de fotbal.

Rep: Care sunt cele mai mari bucurii fotbalistice?

A. M. Calificarea la Euro cu România, primul titlu… Iar cu Fiorentina victoria de la Eindhoven cu PSV.

Rep: Doppietta. Îţi aminteşti?

A M. Cum să nu: primul din lovitură liberă de la 25 de metri, al doilea şi mai frumos.

Rep: Este adevărat că ţi se spune “Cel Rece” (Il Freddo)?

A. M. (râde) De unde a apărut această poveste? Eu sunt rece doar când execut lovituri de la 11 metri. Dar e adevărat că nu pierd filmul Romazo Criminale, unde este şi Freddo….

Rep: Te-ai întrebat vreodată unde ai fi putut juca din 2003? Ai vreun regret?

A. M. Nu m-am gândit niciodată la cariera mea în acest sens, nu am regrete. Am ales Fiorentina pentru că era un antrenor pe care îl ştiam, am dorit să particip la un mare proiect. Sunt mulţumit de alegerea făcută.

Rep: Te simţi dator faţă de fani?

A. M. Datorie fotbalistică? Nu ştiu. Din punct de vedere uman s-au întâmplat multe, au fost multe probleme, dar m-au susţinut mereu, abia am revenit şi mi-au scandat numele. Am marcat şi le-am mulţumit pentru afecţiunea sinceră. Acea persoană greşise…

Rep: Ce persoană?

A. M. Într-o zi mi s-a spus că recunoştinţa în fotbal nu există. Eu, în schimb, am găsit-o în scandările fanilor, stima coechipierilor, solidaritatea unui antrenor pe care l-am cunoscut doar în iulie, cel puţin în acest rol.

Rep: Cum a fost nouă luni fără fotbal?

A. M. Obositoare, atât psihic cât şi fizic.

Rep: Ai întâlnit o echipă a Fiorentinei mai tânără.

A. M. Datorită şi curajului lui Mihajlovici, care a adus jucători de la Primavera şi i-a introdus în meciuri grele. Şi mă gândesc şi la cel cu Cagliari. Îmi place în special Camporese, a demonstat că are personalitate în teren.

Rep: Cazul sibutramina a fost o prostie…

A. M. O nebunie. Dar cine mă cunoaşte ştie că sunt de bună credinţă, de aceea în aceste nouă luni m-am putut uita în oglindă cu seninătate. Avocaţii mei din România se ocupă de acest caz. Pe prospect nu scria nimic, pilula era contrafăcută. Sibutramina face rău şi inimii, doar un nebun ar putea lua de bunăvoie.

Rep. Iar tu nu eşti.

A. M. Aş spune că nu. Şi oricum, atunci când am greşit, mereu am plătit.

Rep: Te simţi controlat de club?

A. M. Nu.

Rep: Dar de Mihajlovici?

A. M. Nu, între noi este o relaţie foarte bună.

Rep: El te-a apărat în public după bătaia cu ospătarul, chiar dacă gruparea a avut o poziţie foarte dură.

A. M. Niciodată nu am văzut un antrenor să apere astfel un jucător, mai ales după o astfel de poveste. M-a uimit. M-a emoţionat, nu-mi venea să cred ce aud, am demonstrat cât îi datorez după ce l-am îmbrăţişat după golul meu.

Rep: Mihajlovici spune că apropierea dintre voi s-a născut pentru că sunteţi “ţigani”. Foloseşte des acest cuvânt, în joacă.

A. M. Pe mine nu mă deranjează, ştiu sensul pozitiv şi nu este folosit în mod rasist. Cu Mihajlovici am clarificat lucrurile în prima zi de pregătire, l-am întrebat dacă ceea ce s-a întâmplat în teren la Roma, când eram fotbalişti, era o problemă pentru el. Mi-a răspuns că nu, mi-a spus că are încredere în mine, că sunt un jucător important pentru el. Şi mi-a demonstrat acest lucru.

Rep: După şapte ani poţi povesti ce s-a întâmplat la acel meci Lazio-Chelsea…

A. M. Mai bine nu.

Rep: Poate este distractiv…

A. M. Of, bine. Noi câştigam, nu-mi aduc aminte cu 2 sau 3-0, iar Mihajlovici mi-a spus că dacă mă prinde îmi face rău. I-am răspuns că nu-i problemă pentru că el nu mă va prinde niciodată.

Rep: Şi el s-a enervat.

A. M. Şi încă foarte tare. Chiar şi acum se enervează, când îl bat la lovituri libere.

Rep: Cu tot respectul, dar pare puţin cam greu.

A. M. La Cortina câştiga el, acum eu. Dar acum dacă citeşte se va enerva din nou.

Rep: Ce îţi place la el?

A. M. E direct, îţi spune ce gândeşte, e coerent.