Obezitatea la copil

Obezitatea la copil este diferită de cea a adultului, copilul fiind în perioada de creștere, de unde decurge obligația ca măsurile ce vizează scăderea în greutate să nu influențeze dezvoltarea morfofuncțională fiziologică. Un studiu efectuat în anul 2009 a arătat că 25% dintre adulții obezi au fost supraponderali în copilărie. Alte studii arată că supraponderalitatea apărută la copii înainte de vârsta de 8 ani se asociază cu obezitate mai severă la adult. Obezitatea copiilor din secolul XXI duce inevitabil la scăderea speranței de viață. Conform unui studiu efectuat în 79 de țări, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) apreciază că există 250 de milioane de obezi în lume, din care se estimează că 22 de milioane sunt copii cu vârsta mai mică de 5 ani. În România, conform unui studiu efectuat în partea de vest a țării, la copiii între 3 luni și 16 ani, s-au identificat 14,7% copii obezi, frecvența obezității, fiind ușor crescută la fetele de vârstă școlară.

Factorii de risc ai obezității la copii sunt: factori genetici; factori dependenți de perioada perinatală și de perioadele de creștere; factori de mediu și socio-economici; anumite patologii sau tratamente medicamentoase. Obezitatea parentală este recunoscută ca un factor de risc major pentru obezitatea infantilă.

Mediul intrauterin – expunerea intrauterină la un aport nutritiv redus și, probabil, la alți factori de stres, determină o „programare” a țesuturilor, în sensul exagerării randamentului procesului de stocare a energiei. Astfel copiii cu greutate mică la naștere (< 2500g) au risc de obezitate în următoarea perioadă. Mediul intrauterin diabetic, care favorizează macrosomia fetală (greutatea la naștere > 4000 g), este asociată, de asemenea, cu mărirea riscului de obezitate la copil.

Alimentația în perioada postnatală – alăptarea la sân în primele 6 luni de viață, este invers corelată cu riscul de obezitate și conferă un efect protector împotriva instalării ulterioare a acesteia. Alimentația cu lapte praf este asociată cu creștere mai rapidă în primul an și pare a conduce la un risc crescut de obezitate la copilul mare.

Factorii de mediu care intervin pe terenul genetic predispozant și care determină comportamentul individual față de nutriție și activitatea fizică, sunt socio-economici educaționali și psihologici. Riscul obezității este prezent atât în rândul familiilor cu venituri mari, cât și al celor nevoiașe. La o parte a populației s-au mărit fondurile destinate alimentației, un rol important având și micșorarea numărului membrilor familiei – prin liberalizarea avorturilor. Pe de altă parte s-a înmulțit numărul familiilor aflate la limita subzistenței, care recurg la o alimentație exclusiv glucidică sau hiperlipidică. În paralel cu alimentația dezechilibrată, se constată o tendință tot mai evidentă de limitare a efortului fizic și înmulțirea conflictelor afective care pot genera supraalimentație compensatorie: destrămarea familiei, pierderea unui părinte, copiii celor plecați să lucreze în străinătate. Dieta hipercalorică – este secundară consumului de alimente înalt procesate, cărora pentru îmbunătățirea gustului, le sunt adăugate zahăr, lipide și amelioratori. Ingestia de alimente de tip fast-food se asociază cu un surplus energetic. Cantitatea de fructe și legume consumată în fiecare zi este corelată negativ cu proporția de țesut adipos. Activitatea fizică – diminuarea activității fizice, o caracteristică a vieții moderne, este întâlnită frecvent la copii și este rezultatul mai multor factori: reducerea numărului de ore de joacă în aer liber; scăderea numărului de ore de educație fizică în școli; inexistența spațiilor destinate activităților fizice.

Intervențiile pentru prevenirea obezității pot fi realizate la nivel individual, familial, instituțional, comunitar și de sănătate publică. Obiceiurile alimentare și stilul de viață sunt deprinse din copilărie, au consecințe pentru întreaga viață. Prevenția obezității trebuie începută din primul an de viață, prin încurajarea alimentației naturale și evitarea alimentelor hipercalorice, a făinosului in exces. La copiii obezi sub 7 ani și fără complicații se urmărește menținerea greutății, iar la cei la care au apărut deja complicațiile se indică scăderea ponderală, astfel încât IMC să se situeze sub percentila 85. La copiii peste 7 ani și la adolescenții obezi se urmărește scăderea în greutate în toate cazurile, indiferent dacă sunt prezente sau nu complicațiile. Mijloacele de realizare a scăderii ponderale constau în schimbarea obiceiurilor alimentare, la care se asociază o dietă hipocalorică – hipolipidică. În plus, asocierea unui program de antrenament cu exerciții fizice individualizate pentru fiecare caz în parte, sporește efectele benefice ale dietei. La nivel individual, în următorii ani, se încurajează mersul pe jos, activități fizice în aer liber, practicarea sportului în școală, respectarea unui regim alimentar cu excluderea dulciurilor, a alimentelor cu conținut ridicat în grăsimi.

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Lector universitar, Doctor în științe medicale