Dr. Cobuz: Medicina viitorului

Primul text medical chinezesc, anul 2600 î.Hr., conține următoarele informații, care sunt valabile în mod determinat și în ziua de azi:  „Medicii excelenți previn boala; medicii mediocri o tratează înainte de a deveni evidentă. Medicii slabi tratează boala manifestată.” Americanii spun că un gram de profilaxie, de prevenire, face mai mult decât un kilogram de tratament.  „Peste 90% dintre noi se nasc sănătoși și devin bolnavi ca urmare a unor obiceiuri rele și a condițiilor din mediul înconjurător”. „Nu murim din cauza bolilor, ci din cauza modului în care trăim”. Afirmații cunoscute?

Indiferent dacă e vorba de criza sănătății sau de criza energetică sau financiară, oamenii trăiesc numai pentru prezent, fără să se gândească la viitor. Din nefericire, în mod tradițional, medicii sunt educați să se ocupe de boli și de simptome, pe care să le trateze, fiindu-le greu să-și adapteze gândirea la stări care nu prezintă simptome. Nici spitalele nu sunt înzestrate sau orientate în direcția medicinii preventive – astfel medicii ar putea să considere boala mai mult ca o primă repriză pe care au pierdut-o (așa cum era considerată în China, acum 4.000 de ani).

E nevoie să ne asumăm o mai mare responsabilitate pentru sănătatea noastră – măsura  cea mai promițătoare în ameliorarea stării de sănătate constă în schimbarea modului de viață și a obiceiurilor alimentare, înainte de instalarea bolilor. Se știe că atât practica medicală din zilele noastre, cât și studiul medicinii sunt orientate nu preventiv, ci curativ, adică au ca scop principal de a trata simptomele și stările pe care le produc. Nimeni nu contestă că această atitudine e necesară în stările acute, însă se ridică întrebarea dacă aceasta e și modalitatea cea mai eficientă de a preveni. Chiar și examenele periodice care se fac pornesc din grija examinatorului și a examinatului de a depista ceva ce eventual s-a instalat sau de a evalua gradul de alterare a proceselor vitale, care a survenit o dată cu trecerea timpului. Deci, se va constata ceva mai mult sau mai puțin îmbucurător, însă, de obicei, pacientul va continua să trăiască la fel ca înainte.

Atitudinea medicului care lucrează în spitalele viitorului are nevoie de repoziționare. Tratarea pacienților ar trebui astfel dublată de însușirea noțiunilor de tehnologie. Medicul este nevoit să țină pasul cu progresul tehnologiei. Se preconizează că medicul care-l consultă pe pacient să nu mai fie același cu cel care îi pune diagnosticul. Ba mai mult, abia un al treilea ajunge să îl trateze. Iar unul sau chiar mai mulți dintre medicii implicați nici măcar nu mai văd pacientul. Înainte de revoluție, în România se practica (și se mai practică încă pe ici pe colo) așa numita medicină empirică (bazată pe experiența medicului curant). După revoluție, a apărut și a câștigat teren, devenind acum majoritară și în țara noastră, ceea ce se numește medicina bazată pe dovezi (adică acea medicină care implementează soluții terapeutice care s-au dovedit statistic eficiente în condiții de cercetare clinică, condiții foarte amănunțit reglementate și urmărite).

Într-o lume în care costurile în sănătate cresc foarte mult, acest nou concept mută costurile calculate pe tehnologie/serviciu medical/procedură către costul pe rezultat, ceea ce obținem prin implementarea acelei proceduri, subliniind astfel valoarea actului medical pentru pacient.

Pornind de la menirea medicului, ar trebui să ne gândim la viitorul medicinei. Medicina ar trebui să meargă spre întărirea imunității organismului pentru ca organismul să poată combate o infecție fără ajutorul unor chimicale din afară. Sigur aceasta medicină a viitorului poate părea îndepărtată, dar trebuie să pornim de la medicina de mâine, sau viitorul care începe astăzi și să avem o proiecție pe 20-50 de ani a dezvoltării medicinei. Pe măsură ce vor fi tot mai centrate pe pacienți, serviciile medicale vor pune accent preponderent pe prevenire, diagnostic și soluții digitale, precum aplicații mobile, dispozitive inteligente de monitorizare și instrumente de analiză pe bază de inteligență artificială. Însă acest parcurs are câteva provocări critice pentru societate – este vorba de transformările prin care ar urma să treacă sistemele de sănătate pentru a putea folosi datele personale atât pentru îmbunătățirea propriei sănătăți și îngrijiri, cât și, secundar, pentru cercetare și dezvoltare de servicii și terapii noi.

„Medicul viitorului nu va da medicamente, ci îi va face pe pacienți să fie interesați de menținerea organismului, de respectarea unei alimentații sănătoase și de prevenirea bolilor”. Într-o anumită măsură, aceste cuvinte ale lui Thomas A. Edison răsună și azi, la o sută de ani după ce au fost rostite. Celor care au înțelepciunea de a învăța din experiența altora, le recomand să nu-și lase sănătatea la voia întâmplării.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, Doctor în științe medicale, Lector universitar