Thursday , February 9 2023

Aspecte epidemiologice ale diabetului zaharat la copil

cobuzclaudiu

 Diabetul zaharat este considerat cea mai frecventă afecţiune endocrino-metabolică a copilului şi adolescentului, cu o incidenţă în creştere la nivel mondial, dar şi în ţara noastră. Diabetul zaharat la copil este una dintre cele mai grave afecţiuni care schimbă radical viaţa familiei, necesită atenţie deosebită, cheltuieli economice, eforturi fizice şi emotive mari, din partea copilului, părinţilor, instituţiilor ocrotirii sănătăţii şi societăţii în întregime.

Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent, în lume trăiesc 240 milioane de persoane cu diabet zaharat şi se estimează că în următorii 20 de ani acest număr va creşte până la 380 de milioane. Se constată creşterea diabetului zaharat în rândul copiilor şi adolescenţilor – cu 3% în fiecare an, iar la preşcolari – cu 5% pe an. În prezent s-a stabilit că în rândul tinerilor şi adolescenţilor este în creştere şi diabetul zaharat de tip 2. Diabetul insulino- dependent se întâlneşte îndeosebi în Europa si America de Nord. Prevalenţa diabetului variază între 0.07 si 3.5/1000. Valorile cele mai reduse sunt întâlnite in Japonia, Cuba, Franţa şi Europa Centrală, în timp ce valori ridicate ale prevalenţei se observă în Anglia şi ţările scandinave.
În România incidenţa diabetului este estimată la 5.6/100.000. Începând cu secolul XX, boala se întâlneşte din ce în ce mai des, cu o creştere a frecvenţei în special la copiii sub 5 ani. Această creştere pledează puternic în favoarea existenţei unor factori determinanţi din mediu, ale căror efecte sunt în creştere. Până în prezent au fost incriminaţi următorii factori de mediu: infecţiile virale; substanţe toxice: ex. nitrozaminele din produsele de carne; stresul psihologic; influenţele climatice; alimentaţia din prima copilărie: în locul alăptării la sân, introducerea precoce a laptelui de vacă şi a glutenului din produsele cerealiere. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca nici un copil să nu primească lapte de vaca înainte de vârsta de 1 an. În prezent se discută că vârsta să fie ridicată la doi ani.
Incidenţa creşte cu vârsta, vârful situându-se între 12-13 ani, mai precoce la fete (cu 1-2 ani) faţă de băieţi, sugerând intervenţia hormonilor sexuali şi a hormonului de creştere – antagonişti ai efectului insulinei. Incidenţa diabetului este aproximativ egală la cele doua sexe, cu excepţia vârstelor mici (0-4 ani) la care a fost pusă în evidenţă o uşoară predominanţa masculină.
Există o corelaţie strânsă între apariţia bolii şi anumite gene. Riscul ca un copil să devină bolnav de diabet zaharat este de aproximativ 1,3% dacă mama are diabet zaharat tip 1, 6,1% dacă tata are diabet zaharat tip 1 , 5-10% dacă are fraţi/surori cu diabet zaharat tip 1 şi de 30-40% pentru geamănul unui diabet zaharat tip 1. O remarcă importantă este aceea că antecedentele familiale de diabet zaharat tip 1 sunt prezente doar la 10-15% dintre pacienţi, iar pe de altă parte copilul a doi părinţi diabetici are un risc de numai 10% de a avea diabet zaharat. Acest fapt subliniază rolul factorilor exogeni şi de mediu înconjurător.
Diabetul zaharat este una dintre cele mai răspândite maladii cronice la copii, care este încă diagnosticată cu întârziere, sau când copilul are cetoacidoză moderat – severă. Diabetul afectează viaţa copiilor prin necesitatea de a controla în permanenţă nivelul glucozei, de a administra insulina şi a respecta echilibrul între regimul de alimentare corect şi efortul fizic.
Cunoaşterea datelor de epidemiologie este necesară pentru asigurarea unei politici sanitare raţionale, pentru identificarea persoanelor, a grupurilor sau comunităţilor cu risc crescut de a dezvolta aceasta afecţiune, ca şi pentru elucidarea etiopatogeniei şi implementarea unor programe de prevenţie.
Diabetul zaharat tip 1 reprezintă 5 – 10 % din toate cazurile de diabetul zaharat ceea ce reprezintă 10 – 20 milioane în întreaga lume. Este una dintre cele mai frecvente boli cronice ale copilului si adolescentului. Pe plan mondial prevalenţa diabetului zaharat tip 1 la copilul sub 15 ani se apreciază a fi de 0,2 %. Incidenţa diabetului zaharat tip 1 prezintă o mare variabilitate în timp, în funcţie de vârstă, sex, rasă, etnie şi localizare geografică.
Riscul apariţiei diabetului zaharat la copil în România este mic şi rămâne relativ constant în perioada adolescenţei. Incidenţa la copiii cu debut între 0 şi 14 ani este de 3,58 de cazuri/100.000 de locuitori/an. În ţara noastră, prevalenţa cazurilor cunoscute de boală este considerată de 3,2% (urban 4-4,5%, rural 1,4-2,8%). Incidenţa diabetului zaharat tip 1 în România este de valoare medie, comparativ cu cea de pe glob. În ultimii 10 ani, incidenţa diabetului zaharat tip 1 a fost aproape dublă în toate ţările, fapt care pledează pentru intervenţia semnificativă a factorilor de mediu. Factorii de mediu acţionează ca agenţi precipitanţi ai diabetului zaharat tip 1 la persoanele predispuse genetic.

Dr. Claudiu Cobuz
Medic specialist diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice
Doctor în ştiinţe medicale
Email: [email protected]

 

Vezi si

Dr. Cobuz: Relația sănătate – boală

Starea de bine, așa cum o definește Organizația Mondială a Sănătății nu este condiționată doar …