Aproape 10.000 de copii din județ cresc fără părinți, care au plecat la muncă în străinătate

Datele statistice sunt însă departe de adevăr, situația fiind mult mai îngrijorătoare decât o arată cifrele. In timp ce 5.841 de copii cresc doar cu un părinte, 2.167 de copii au ambii părinți plecați la muncă în străinătate. Cei mici consideră faptul că sunt lăsați acasă drept abandon, ceea ce îi poate afecta psihologic și emoțional

 

Deși nu se cunoaște numărul exact al copiilor rămași acasă în urma plecării unuia sau ambilor părinți în străinătate pentru perioade lungi de timp, datele statistice sunt dintre cele mai îngrijorătoare. In evidențele Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava sunt în prezent aproape 10.000 de copii care cresc fără cel puțin un părinte aproape. Mai exact, sunt plecați la muncă în străinătate adulți din 6.247 de familii, rămânând acasă 8.727 de copii. Dintre aceștia, 2.167 au ambii părinți plecați, 5.841 locuiesc doar cu un părinte, iar alți 719 copii sunt în grija bunicilor sau a rudelor deoarece singurul părinte care îi avea în grijă a luat calea străinătății. Aceste cifre prezintă doar o parte din dimensiunea reală a fenomenului. DGASPC întocmește trimestrial o fișă de monitorizare în care sunt urmărite diferite aspecte, printre care și problematica minorilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate, dar cam la asta se rezumă totul. Cei mici consideră faptul că sunt lăsați acasă drept abandon, iar asta poate săpa urme adânci în dezvoltarea lor. Este adevărat că banii și nevoile îi împing pe mulți părinți să-și părăsească familia și să muncească în străinătate pentru un trai mai bun, dar în tot acest timp copiii rămân fără ceea ce este mai important pentru ei, fără părinți.

Copiii ai căror părinți sunt plecați din țară se confruntă cu stări emoționale negative, de exemplu devin triști, se simt izolați și cad în depresii care în unele situații duc la tentative de suicid. Separarea aceasta are un impact emoțional puternic asupra copiilor, de aceea este nevoie să primească sprijin și consiliere psihologică. Lipsesc însă specialiștii care să le-o ofere. Distanța de mii de kilometri între copii și părinți își pune amprenta asupra psihicului minorilor rămași acasă. De cele mai multe ori, conversațiile zilnice la telefon sau banii trimiși acasă de peste hotare nu înlocuiesc în niciun fel părintele. Deși au un confort financiar, copiii simt din plin lipsa mamelor și taților de lângă ei. Tocmai de aceea, spun specialiștii, copiii lăsați în grija rudelor au nevoie de o atenție deosebită, unde este inclusă și consilierea psihologică, pe care de cele mai multe ori familia o neglijează sau chiar o ignoră. (Cristina RUSTI)