LABORATORUL DE ANALIZE – Ioan Paul II – un mare gînditor si om politic

Motivul esen]ial pentru care, pe lîng\ anvergura de preot, teolog [i filosof social, Ioan Paul II a fost un mare om politic ]ine de faptul c\ esen]a mesajului s\u a r\mas în permanen]\ aceea[i, cuprinzînd idei articulate logic, din care decurgea o ac]iune întemeiat\ moral.

Beatificarea lui Ioan Paul II este un eveniment a c\rui semnifica]ie nu poate fi limitat\ la dimensiunea strict teologic\, nici la comunitatea romano-catolic\: fostul Suveran Pontif a fost un lider global. Biserica Romei [i-a exprimat op]iunea, cu argumentele teologice cuvenite, [i nimeni nu ar fi surprins dac\ într-un viitor apropiat ar începe demersurile în vederea canoniz\rii. Emo]ia [i entuziasmul celor ce au asistat duminic\ la slujba de beatificare de la Vatican au exprimat, cu siguran]\, sentimentele a sute de milioane de catolici. Pentru mul]i al]i contemporani ai no[tri – religio[i sau nu, cre[tini sau nu – ziua de ieri a fost o fericit\ ocazie de a-[i reaminti cîte ceva din via]a [i lucrarea lui Karol Wojtyla. {i poate c\ unul dintre aspectele care nu trebuie uitate este acela c\ el a fost ([i) un mare gînditor [i om politic.
Biserica Romei a înso]it politica Occidentului, str\b\tînd secolele [i încercînd s\-[i men]in\ suprema]ia pe t\rîmul spiritual. A recurs, de-a lungul timpului, la nenum\rate imixtiuni în ordinea temporal\ a lucrurilor, impunîndu-se ca for]\ politic\ esen]ial\. Unele dintre aceste interven]ii au avut, se [tie,  consecin]e tragice.  Îns\ niciodat\ Biserica nu a putut – [i nici nu a vrut – s\ se separe de domeniul politic. Cel pu]in de la pr\bu[irea Imperiului de Apus, b\t\lia pentru suflete nu putea ocoli sfera statului, a puterii [i a guvern\rii. În epoca sa, Ioan Paul II s-a v\zut confruntat cu o problem\ politic\ serioas\ care, f\r\ a fi nou\, trebuia reformulat\ în a[a fel încît cre[tinii (nu numai catolicii) s\ poat\ reac]iona. Convingerea sa era aceea c\ îndep\rtarea individual\ [i colectiv\ de Dumnezeu, pe care statul modern o încurajeaz\ adesea – con[tient sau nu –  prin politicile sale sau chiar prin neimplicare, deschide drum unei culturi a violen]ei [i a mor]ii. Aceasta este sursa major\ a r\ului politic din secolul XX, care a îmbr\cat haine diferite, în perioade [i în locuri diferite.
Propriile experien]e ale lui Karol Wojtyla sub cele dou\ totalitarisme ce i-au marcat existen]a – nazismul [i comunismul – nu aveau cum s\ nu contribuie la configurarea acestei viziuni. Gradual, [i din ce în ce mai accentuat dup\ ce devine arhiepiscop al Cracoviei, în decembrie 1963, el combin\ doi termeni esen]iali: lupt\ [i non-violen]\. Ajunge la o solu]ie polonez\ pentru o problem\ est-european\, dar despre care simte c\ este doar manifestarea unei crize mai ample, universale. În octombrie 1978, cînd î[i începe pontificatul, sesizeaz\ c\ are la dispozi]ie mijloace formidabile pentru a purta o astfel de lupt\.
Desigur c\ alegerea sa nu a fost una întîmpl\toare. Ea a reprezentat, într-un anumit sens, o reac]ie a Bisericii Catolice fa]\ de un întreg ansamblu de provoc\ri, interne [i externe propriului organism. Lupta împotriva seculariz\rii urma s\ înceap\ prin reînt\rirea [i reafirmarea propriei identit\]i, dup\ succesiunea de transform\ri declan[at\ de Conciliul Vatican II, [i prin articularea unei rezisten]e mai ferme fa]\ de veriga slab\ din frontul promotorilor seculariz\rii: comunismul est-european. În paralel cu aceasta trebuia s\ înceap\ o alt\ misiune spiritual\ ce se anun]a a fi dificil\ [i îndelungat\, prin care Biserica ar fi urmat s\-[i recî[tige autoritatea pierdut\ într-o anumit\ m\sur\, în Occident [i în alte p\r]i ale lumii non-comuniste.
Ca lider spiritual, noul Pap\ a fost învestit s\ lupte pentru ideile în care credea cu pasiune. A f\cut-o cu o energie [i un rafinament care l-au impus în galeria marilor oameni politici ai vremii noastre. A transmis consecvent acela[i mesaj pe toate meridianele, particularizîndu-l în a[a fel încît s\-[i ating\ ]inta. S\ eludeze cenzura dictatorilor, chiar dac\ pentru asta trebuia s\ primeasc\ omagiile unora dintre ei. S\ se fac\ auzit de credincio[i de alte confesiuni, prin dialoguri teologice uneori dificile [i contacte politice solicitante.  S\ suscite aten]ia [i interesul celor care se îndep\rtaser\ sau nu avuseser\ ocazia de a cunoa[te îndeaproape mesajul social al bisericii. Papa a scos acest mesaj în pia]a public\, în eter [i în spa]iul virtual, folosind energic instrumentarul pus la dispozi]ie de tehnologia modern\. Îns\ motivul esen]ial pentru care, pe lîng\ anvergura de preot, teolog [i filosof social, Ioan Paul II a fost un mare om politic ]ine de faptul c\ esen]a mesajului s\u a r\mas în permanen]\ aceea[i, cuprinzînd idei articulate logic, din care decurgea o ac]iune întemeiat\ moral. Pentru el, mesajul a fost întotdeauna mai important decît mediul prin care era transmis.
Lucian D~RDAL|