EDITORIAL: Un nou concept pentru NATO

13/12/10 ora:7:20pm

Orientarea spre managementul crizelor a scos Alian]a din mediul s\u de referin]\, cel euroatlantic. Cre[terea importan]ei „securit\]ii cooperative” ar trebui s\ înt\reasc\ aceast\ tendin]\ a NATO de a deveni un actor global. În condi]iile în care [i Uniunea European\ împ\rt\[e[te o viziune similar\ despre securitate – de[i termenul nu apare ca atare în Strategia de Securitate a UE din 2003 -, este de presupus c\ între cele dou\ organiza]ii se va ajunge la o mai bun\ conjugare a eforturilor.

Noul Concept Strategic adoptat de Alian]a Nord-Atlantic\ în noiembrie, la Lisabona, reprezint\ o încercare normal\ de adaptare la circumstan]e politice [i de securitate profund schimbate. O lectur\ efectuat\ în paralel asupra acestui text [i a „predecesorului” s\u – conceptul strategic adoptat în aprilie 1999, la summitul de la Washington – confirm\ ideea c\ în ultimul deceniu Alian]a a fost nevoit\ s\ inoveze [i s\ se îndep\rteze, vrînd-nevrînd, de re]etele cuprinse într-un document izvorît dintr-o epoc\ ce tocmai se încheia.

Se [tie, în aprilie 1999 NATO era în plin\ campanie de bombardare a Iugoslaviei; la Kremlin înc\ mai conducea, m\car cu numele, Boris El]în; erau primi]i oficial primii trei noi membri est-europeni; terorismul nu ocupa un rol atît de proeminent pe lista amenin]\rilor; [i, desigur, Alian]a nu se confrunta cu misiunea de a purta un r\zboi „neregulat” împotriva unui inamic precum talibanii afgani. Iar lista ar putea continua.

{i totu[i, vechiul concept strategic a r\mas în vigoare un timp îndelungat, poate prea îndelungat. Are mai pu]in\ importan]\, ast\zi, dac\ a fost vorba de imobilism institu]ional, de reticen]\ politic\ sau dac\, pur [i simplu, men]inerea sa a fost op]iunea corect\. Mai degrab\, optimi[tii ar putea saluta faptul c\ dezbaterea pe marginea actualului concept a început foarte devreme [i a fost una plin\ de con]inut.

Un exemplu elocvent este reprezentat de conceptul de „securitate cooperativ\” (cooperative security), care în documentul din 1999 apare o singur\ dat\, cu referire la Organiza]ia pentru Securitate [i Cooperare în Europa, citat\ ca partener semnificativ al NATO. Acum, de[i în text nu mai apare nici o referire la OSCE (o omisiune regretabil\, de[i este clar c\ organiza]ia respectiv\ traverseaz\ o criz\ de identitate [i relevan]\), conceptul de securitate cooperativ\ este „promovat” între cele trei sarcini cheie ale Alian]ei, al\turi de ap\rarea colectiv\  [i de managementul crizelor.

Este o promovare justificat\ [i prin afirmarea conceptului de securitate cooperativ\ în literatura [tiin]ific\ [i în discursul politic. Postulînd c\ riscul de conflict poate fi redus prin m\suri de sporire a încrederii, care s\ nu fie îndreptate împotriva unui „adversar” definit ca atare, principiul securit\]ii cooperative se armonizeaz\ cu op]iunea post-R\zboi Rece a Alian]ei de a nu-[i defini un adversar, [i de a-[i folosi resursele de putere în a[a fel încît competitorii strategici (în primul rînd Rusia) s\ nu se simt\ amenin]a]i sau pu[i în inferioritate.

Op]iunea pentru managementul crizelor – important\, a[a cum ne-a ar\tat-o conving\tor experien]a post-R\zboi Rece – face din NATO un juc\tor important, dar totu[i reactiv. Ideea securit\]ii cooperative, pe de alt\ parte, poate fi interpretat\ în sensul c\ Alian]a inten]ioneaz\ s\ joace un rol politic mai semnificativ în problematica securit\]ii interna]ionale. Ar fi vorba de un rol proactiv, care în fapt s\ previn\ apari]ia crizelor [i, într-un ton mai pu]in idealist, s\ asigure c\ NATO va influen]a întreaga arhitectur\ de securitate interna]ional\.

Orientarea spre managementul crizelor a scos Alian]a din mediul s\u de referin]\, cel euroatlantic. Cre[terea importan]ei „securit\]ii cooperative” ar trebui s\ înt\reasc\ aceast\ tendin]\ a NATO de a deveni un actor global. În condi]iile în care [i Uniunea European\ împ\rt\[e[te o viziune similar\ despre securitate – de[i termenul nu apare ca atare în Strategia de Securitate a UE din 2003 -, este de presupus c\ între cele dou\ organiza]ii se va ajunge la o mai bun\ conjugare a eforturilor. Uniunea European\, ast\zi dotat\ [i ea cu instrumente ceva mai solide în domeniul politicii de securitate [i ap\rare, este invitat\ indirect, prin acest nou concept, s\ nu caute competi]ia, ci complementaritatea cu NATO.

Includerea principiului securit\]ii cooperative nu va transforma peste noapte Alian]a. Nucleul ei r\mîne ap\rarea colectiv\, reflectat\ prin articolul 5 al tratatului fondator din 1949 [i aureolat\ de experien]a R\zboiului Rece. Ideea concret\ [i u[or de în]eles c\ alia]ii te vor sprijini automat în caz de atac armat împotriva teritoriului t\u a fost [i r\mîne magnetul pentru noii [i viitorii membri din Est. Managementul crizelor, de regul\ în colaborare cu Organiza]ia Na]iunilor Unite sau sub auspiciile acesteia, a devenit o marc\ a noului NATO post-R\zboi Rece. Îns\ prin asumarea la nivel doctrinar a securit\]ii cooperative, Alian]a ar trebui s\ cî[tige ceva în plus: un instrument prin care s\-[i fac\ mai clar auzit\ vocea, ca institu]ie, pe arena interna]ional\.

De procesul prin care se constituie aceast\ voce nu se ocup\ Conceptul Strategic: este o chestiune în esen]\ politic\, marcat\ de jocul puterii. De altfel, aici apar [i marile probleme cu care se confrunt\ ast\zi Alian]a, multe dintre ele ]inînd de eficien]a cu care Statele Unite î[i  exercit\ rolul de conducere. Spre exemplu, NATO ar putea deveni ceva mai receptiv la preocup\rile [i experien]a membrilor mai noi, chiar dac\ sînt de regul\ mici, fragili din punct de vedere economic [i interesa]i mai mult de grani]e decît de problemele globale. Ceva mai mult\ cooperare [i în interior nu poate decît s\ ajute. (Lucian D~RDAL|)