Moş Crăciun l-a ajutat pe Irinel Columbeanu să obţină custodia Irinei

Evaluarea psihologică întocmită de doamna psiholog Gabriela Boistean a contat decisiv în decizia judecătoarei de la Buftea, conform motivării instanţei.
Irina Columbeanu rămâne în grija tatălui său, Irinel Columbeanu, la reşedinţa acestuia din Izvorani, până la decizia definitivă a instanţei privind divorţul, a decis luni Judecătoria Buftea.
Instanţa a luat această hotărâre după ce Irinel Columbeanu a susţinut că fetiţa în vârstă de patru ani nu s-a adaptat stilului de viaţă din America, unde a stat o perioadă împreună cu mama ei, Monica Columbeanu.
Venită în ţară, Irina a vorbit cu psihologi, care au constatat că micuţa nu s-a adaptat stilului de viaţă din America, a spus Irinel Columbeanu.
Irinel Columbeanu a obţinut costodia copilului graţie unui raport de evaluare psihologică. Lipsa unui domiciliu pentru Monica Columbeanu a contat, de asemenea, în decizia finală.
Motivarea instanţei este edificatoare:
“Instanţa apreciază că,în acest moment, reclamanta pârâtă nu justifică un domiciliu stabil şi previzibil pe o durată rezonabilă de timp.
Instanţa observă,de asemenea,că minora este în vârstă de doar 5 ani, că şi-a vizitat mama în SUA,de unde s-a întors fără a mai dori să se întoarcă. În acest sens instanţa menţionează raportul de evaluare psihologică întocmit de doamna psiholog Gabriela Boistean  care, deşi nu reprezintă o expertiză judiciară,constituie,totuşi, o probă pentru aparenţa realităţii susţinerilor pârâtului reclamant. Astfel,psihologul conchide că minora se roagă ca Moş Crăciun să o ajute să nu se mai întoarcă la colegii de departe şi că, în general, devine reţinută atunci când este vorba despre străinătate şi grădiniţa de acolo.
Instanţa remarcă faptul că în general adaptarea unui copil încă foarte mic, de numai 5 ani,într-o ţară nouă, cu scoaterea minorei din mediul  cu care a fost obişnuită nu poate conduce decât la o situaţie dificilă pentru copil.
Instanţa remarcă faptul că pârâtul reclamant, ulterior vizitei la psiholog, a refuzat reclamantei pârâte acordul de a scoate minora din ţară.
Instanţa reaminteşte părţilor că nu mutarea în sine într-o altă ţară este o problemă, ci doar schimbarea bruscă a condiţiilor de viaţă sub toate aspectele: de la o viaţă petrecută alături de ambii părinţi, în condiţii materiale de excepţie, la o viaţă anonimă într-o ţară străină,alături doar de un părinte.
Reclamanta pârâtă a mai invocat,în susţinerea cererii sale,că pârâtul reclamant a recunoscut că nu le întreţine nici pe ea şi nici pe minoră, conform declaraţiei notariale depuse la dosarul cauzei.
Instanţa observă că, într-adevăr, la data de 1 septembrie 2010,pârâtul reclamant a formulat o declaraţie pe proprie răspundere,bilingvă,atât în limba română cât şi în limba engleză,prin care pârâtul reclamant declară că nu are domiciliul în SUA şi nu le întreţine cu sume de bani nici pe reclamanta pârâtă nici pe minoră.
Or, o astfel de declaraţie este,în mod evident,dată pentru a fi utilizată în SUA de reclamanta pârâtă,altminteri nu există nici un motiv pentru care un act notarial încheiat în România să fie redactat şi în limba engleză. Coroborând data acestei declaraţii cu data emiterii cardului de identificare emis pentru reclamanta pârâtă – 20.10.2011 – instanţa apreciază că declaraţia a fost,mai degrabă,dată pentru ca reclamanta pârâtă să-şi poată organiza şederea în SUA.
Instanţa apreciază, raportat la toate elementele menţionate anterior,că reclamanta pârâtă nu face dovada unor condiţii de locuit adecvate, stabile şi similare cu cele anterioare în care a crescut minora, după cum nu face dovada nici a existenţei unei legături foarte puternice între mamă şi copil.
Chiar dacă această din urmă observaţie este pe deplin aplicabilă şi în cazul pârâtului reclamant, instanţa remarcă,totuşi faptul că probatoriul sumar îngăduit în această procedură permite  a trage concluzia că pârâtul reclamant beneficiază de condiţii preferabile care pot crea minorei un mediu optim pentru dezvoltare.
Nu în ultimul rând,instanţa reţine că deja în privinţa minorei există un status quo în privinţa căruia nu se poate identifica nici un motiv de schimbare:astfel, minora locuieşte în timpul săptămânii cu bunica maternă în apartamentul din Bucureşti, având în vedere că este înscrisă la grădiniţă în Bucureşti şi la Izvorani în timpul week–endului. Această susţinere a pârâtului reclamant nu a fost contrazisă de reclamanta pârâtă, astfel că apreciază dovedită această chestiune.
În opinia instanţei, este de preferat ca, la acest moment, să nu se dispună măsuri de natură a schimba foarte mult viaţa minorei de până acum, ci, dimpotrivă, de a se menţine, pe cât posibil, un mediu de viaţă deja familiar.
Faţă de cele arătate mai sus, instanţa va respinge cererea principală ca neîntemeiată, având în vedere că reclamanta pârâtă nu a produs dovezi din care să rezulte aparenţa unor condiţii preferabile pe care le-ar putea oferi minorei.
Va admite cererea reconvenţională în parte, dispunând încredinţarea minorei spre creştere şi educare tatălui pârât vremelnic, până la soluţionarea definitivă a divorţului.
Instanţa apreciază că nu se impune stabilirea acestei măsuri până la soluţionarea irevocabilă:astfel, odată ce o instanţă va dispune pe fond o măsură de încredinţare definitivă, aceasta va fi şi executorie, câtă vreme recursul nu suspendă executarea. S-ar putea ajunge, astfel, la situaţia în care, pe de o parte, să existe o hotărâre de încredinţare provizorie care să-şi producă efectele în concurs cu o hotărâre definitivă asupra fondului,ambele executorii şi, eventual, contradictorii”.