Secolul al XX-lea

La jum\tatea secolului al XX-lea, omul a reu[it performan]a de a crea mijloacele necesare distrugerii sale [i a planetei. Cî]i ani se vor mai ab]ine oamenii politici [i profesioni[tii haosului?

La mai bine de un deceniu de la sfîr[itul secolului al XX-lea, cred c\ avem distan]area necesar\ pentru a încerca o analiz\ a principalelor tendin]e [i fracturi, evenimente [i schimb\ri profunde care l-au marcat. Un secol cu multe crize [i dezordini produse [i, par]ial, consumate. Rivalit\]i imperialiste, r\zboaie mondiale, cre[tere economic\ întrerupt\ de crize puternice, noi tipuri de organizare a muncii, tehnologii [i alte descoperiri extraordinare în [tiin]\, vitez\, noi profe]i, dar nici o nou\ religie, poate doar cea a banului, lumea a devenit tot mai extra-european\, a fost un secol american, intelectualii [i arti[tii au înregistrat noi pusee de sensibilitate, mercantilizarea destinelor [i goana dup\ nou au devenit mai intense ca oricînd [.a.

Un nou sistem, comunismul, [i-a pus amprenta pe acest secol, generînd r\zboiul rece, „sfîr[itul istoriei” etc., dar [i alte sisteme totalitare, în primul rînd fascismul [i nazismul, care au l\sat în urm\ sute de milioane de vie]i umane pierdute. Alte crize puternice au fost generate de petrol, principala resurs\ a noii lumi vechi deja, [i de gestiunea parc\ voit p\guboas\ a monedei. Dup\ al doilea r\zboi mondial, lumea a cunoscut, se spune, „treizeci de ani glorio[i”, urma]i de al]i treizeci demni de mil\… Lumea a cunoscut primul stat teocratic din epoca modern\, în Iran, iar polul economiei mondiale s-a mutat în Asia, cu Japonia pe post de locomotiv\, înlocuit\ apoi de China, aflat\ într-o cre[tere furibund\.

Unele ]\ri s-au integrat, altele s-au dezintegrat, dar statul cunoa[te o devolu]ie de putere, în condi]iile globaliz\rii tot mai pronun]ate, care pare s\ fie evenimentul evenimentelor contemporaneit\]ii. A fost secolul în care, pentru prima dat\, s-a creat o organiza]ie interna]ional\, sau chiar dou\, menite s\ asigure pacea mondial\, f\r\ mari reu[ite, dar men]inînd totu[i un relativ echilibru între marile puteri. S\ nu uit\m c\ este [i secolul energiei atomice, al bombei atomice, lumea cunoscînd, oripilat\, efectele devastatoare ale noii descoperiri. Mai este [i secolul informa]iei, geneticii [i al fizicii teoretice, domenii unde au avut loc cele mai mari descoperiri, în micro [i macrocosmos, inclusiv în privin]a naturii umane, [i s-au produs cele mai formidabile tehnologii, care promit în continuare.

Dezvoltarea economic\ mai rapid\ decît cea a structurilor politice a fost o surs\ de dezordine, în special în Asia, cu tigrii s\i. Noi puteri emergente se afirm\, în special ]\rile BRIC, în timp ce alte ]\ri, în special din Africa, cunosc un proces de marginalizare [i de pauperizare progresiv\. Vestea bun\ a continentului negru e c\derea regimului de apartheid din Africa de Sud [i victoria lui Nelson Mandela. Popula]ia globului a dep\[it [ase miliarde de locuitori [i cre[te în continuare, în timp ce spectrul malthusianismului bîntuie în multe zone.

Toate certitudinile dispar într-o mi[care turbionar\ ce pare f\r\ de sfîr[it. Întregul nostru aparat conceptual [i grilele noastre de lectur\ a realit\]ii s`nt date peste cap. Tr\im un nou fin de siecle, une crise de civilisation. Dincolo de toate aceste destructur\ri, se afirm\ un timp global comun, ca [i con[tiin]a apartenen]ei tuturor oamenilor la aceea[i comunitate. C\ci secolul trecut a fost dominat de afirmarea unor fluxuri planetare unificatoare: niciodat\ schimburile comerciale, de informa]ii [i chiar de persoane nu au fost atît de intense. Fic]iunea modern\ a suveranit\]ii na]ionale cedeaz\ prim-planul.

Capacitatea de comunicare a crescut exponen]ial, apare Internetul [i telefonia mobil\, de unde o adev\rat\ revolu]ie informatic\, ceea ce poate fi considerat\ [i o victorie asupra spa]iului. Tot în acest secol omul a pornit la cucerirea aerului mai întîi, apoi a spa]iului cosmic. Re]elele de transport [i telecomunica]ii cunosc un boom, ceea ce ni-l aduce pe cel\lalt mai aproape. Din p\cate, dinamica fragment\rii genereaz\ pretutindeni [i îngrijor\toare fenomene de excludere. Economicul apare în prim-planul activit\]ilor umane, într-un mod nou [i exaltant, comun [i tragic totodat\. Democra]ia de pia]\ pare sintagma dominant\ a sistemului, produc\toare de efecte de mimetism [i de contagiune (vezi, de pild\, extinderea Uniunii Europene). A fost [i un secol al decoloniz\rii. Uniformizare [i diversificare, lentoare [i accelerare (paradoxal, nu?), cre[terea interdependen]elor mai mult decît orîcînd, un proces de fractalizare ce [i-a pus amprenta asupra vie]ii cotidiene.

Din punct de vedere [tiin]ific, a fost secolul relativit\]ii [i mecanicii cuantice, al decript\rii genomului uman [i clon\rii, dar [i al unui început al cercet\rii spa]iului cosmic. Secolul s-a mai f\cut remarcat [i prin num\rul mare de catastrofe ecologice, de care omul se face, în cea mai mare parte, vinovat. Ierarhiile dintre state au fost mult schimbate, iar importan]a organismelor interna]ionale a crescut. Exist\ în continuare popoare f\r\ ]ar\, iar în curînd vor fi [i ]\ri f\r\ popoare, datorit\ intensific\rii migra]iilor. Rezult\ un metisaj demografic, cultural [i civiliza]ional. Pe de alt\ parte, regionalizarea a devenit o mi[care creatoare de istorie [i de viitor. Puterea se deteritorializeaz\, se depersonalizeaz\, se dezîncarneaz\. Transna]ionalele au devenit [i ele globale, în timp ce societ\]ile devin tot mai gri, mai opace, indeterminate, versatile [i fluide, se fractalizeaz\, se deconstruiesc. Ira]ionalitatea, hazardul, incertitudinea [i imprevizibilitatea au devenit actori cheie ai sfîr[itului de secol.

La jum\tatea secolului al XX-lea, omul a reu[it performan]a de a crea mijloacele necesare distrugerii sale [i a planetei. Cî]i ani se vor mai ab]ine oamenii politici [i profesioni[tii haosului? Trebuie s\ reînv\]\m s\ tr\im, s\ respect\m alteritatea [i s\ pre]uim via]a. Viitorul e în mîinile noastre. Fiecare secol e caracterizat de un proces specific. Cred c\, pentru secolul trecut, el a fost cel al cre[terii non-durabile. Astfel, ast\zi se pune problema schimb\rii modelului de cre[tere într-unul durabil, care s\ integreze durata în teoriile [i practicile cotidiene. Dar aici decalajul dintre vorbe [i fapte este cel mai îngrijor\tor. (Tiberiu BR|ILEAN)