Americanii, arabii şi umorul

Dacă dorim să înţelegem ‘sufletul musulmanilor’ din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu /OM/, trebuie să ne îndreptăm spre originile Islamului. Potrivit publicaţiei italiene Il Legno Storto, Islamul este o ‘minunată poveste despre cum cel din urmă devine cel dintâi, iar cel asuprit asupritor’. Povestea lui Mohamed a fost una belicoasă, iar după moartea sa Islamul a căpătat o vastă răspândire din Franţa până în Indonezia, fapt care ar fi putut inocula un ‘complex de superioritate’ oricărui adept al lui, mai ales că la începutul apariţiei noii religii noii cuceritori aveau o importanţă infimă în lume.
Însă acest mare succes nu putea continua prea mult. O religie care se prolifera cu ajutorul sabiei era măcinată din interior de inerţie, fatalism, nerespectarea voii lui Dumnezeu, ceea ce ducea popoarele la distrugere. Religia reducea totul la cunoaşterea Coranului şi declara drept inutilă orice mişcare spre progres. În plan politic, monoteismul era firesc în cer, dar tirania pe Pământ.
Astfel, după primele cuceriri lumea musulmană a început să capete o putere şi mai mare, însă atunci când ‘gândul îndrăzneţ’ a învins opoziţia Bisericii, când cultura umanitară a devenit ştiinţifică, Occidentul creştin a devenit de neînvins. Nu doar minuscula Mare Britanie a început să-şi impună voinţa vastei Indii, ci şi mândra Japonie s-a înclinat în faţa adevărului implacabil: trebuie fie să imiţi Occidentul, fie să devii vasal.
Acest mesaj nu a ajuns însă până la arabi, continuă Il Legno Storto. Ei îşi aminteau despre fostul lor succes şi considerau de datoria lor să nu înveţe nimic de la nimeni, considerând că Dumnezeu va fi de partea lor, atât timp cât vor respecta Coranul. În scurt timp, acest orgoliu nemăsurat s-a transformat într-un punct vulnerabil: ei au devenit supuşii unor ţări europene, fapt care i-a plasat într-o situaţie echivocă. În mod public ei îşi menţineau complexul de superioritate al vremurilor de demult, dar în realitate sufereau de un frustrant complex de inferioritate, atât de puternic încât uneori unii dintre ei considerau de datoria lor să ucidă creştini. Acest complex de inferioritate s-a transformat în dorinţa de a-şi impune voinţa lumii întregi, folosind în acest sens orice pretext, chiar şi o glumă, subliniază publicaţia italiană.
Americanii, care propăvăduiesc religii diferite şi au culori diferite ale pielii, s-au format sub influenţa mentalităţii britanice. Prin urmare, pentru a-i înţelege pe americani, trebuie să înţelegem ‘sufletul britanic’. Marea Britanie se mândreşte cu independenţa sa, ea a ocupat secole de-a rândul un loc printre marile puteri ale lumii. Anglia a purtat multe războaie pe continent, mai ales în Franţa, însă după William de Normandia nu a fost cucerită niciodată. În afară de aceasta, după revoluţia industrială Marea Britanie a construit un imperiu mondial. Atunci când puterea sa a început să scadă, fostele sale colonii au continuat să păstreze tradiţiile britanice, iar cea mai importantă dintre ele s-a transformat în SUA, menţinând mentalitatea britanică şi devenind apoi cea mai mare putere mondială.
}inând cont de aceste lucruri, se poate spune că sufletul britanic este absolut opus celui arab, este de părere cotidianul italian. Potrivit Il Legno Storto, arabii se simt fiinţe inferioare, dar îşi declară superioritatea, în timp ce englezii şi americanii sunt atât de convinşi de superioritatea lor, încât nu încetează să se autoironizeze.
Umorul este obligatoriu în Marea Britanie şi SUA. A te lua peste picior, a-ţi recunoaşte greşelile, a-ţi afişa modestia şi a fi dispus să înveţi lucruri noi sunt reguli pe care toţi ar trebui să le respecte.
Zilele acestea, Barack Obama şi Mitt Romney au participat la dezbateri televizate, provocându-se reciproc. Cei doi au făcut schimb de replici acide, pe care nu se ştie cine le-a pregătit pentru ei – în mod sigur nişte profesionişti. Succesul a fost de partea aceluia care i-a făcut mai mult ca celălalt pe spectatori să râdă, nu de partea celui care a inspirat mai multă frică.
Iată de ce arabii nu îi vor înţelege niciodată pe anglo-saxoni: mult prea adâncă este prăpastia dintre cei care au un complex de inferioritate, dar se prefac că sunt superiori, şi cei care chiar sunt superiori dar nu afişează acest lucru, conchide publicaţia italiană. (Agerpres)