Arhimandritul Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou de la Suceava”, a fost înmormântat la Mănăstirea Putna

Luni, 18 iulie 2022, în cea mai cunoscută ctitorie a Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare și Sfânt, Mănăstirea Putna, a fost condus pe ultimul drum părintele arhimandrit Grigorie Halciuc, proin-stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” – Catedrala Arhiepiscopală din Suceava.

Slujba înmormântării a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, și de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar, alături de un sobor de preoți și diaconi, la altarul de vară al așezământului monahal, informează arhiepiscopiasucevei.ro.

În continuare, a fost săvârșită slujba specifică înmormântării unui monah, alături de un numeros sobor de preoți și diaconi, din care au făcut parte clerici din cadrul Centrului Eparhial Suceava, protopopi, slujitori ai Mănăstirilor „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” și Putna, stareți ai unor mănăstiri din zona Bucovinei, dar și alți slujitori ai sfintelor altare.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic „Dimitrie Suceveanu” al Catedralei Arhiepiscopale din Suceava – Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou”.

La final, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul a rostit un cuvânt de mângâiere pentru familia părintelui și pentru cei prezenți: credincioși, monahi și monahii, ucenici și apropiați ai părintelui, membri ai administrației eparhiale. Preasfinția Sa a evidențiat aspectele importante din viața părintelui Grigorie Halciuc, inspirat fiind de interviul pe care i l-a luat acestuia în luna aprilie a acestui an, la inițiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic. Preasfinția Sa le-a vorbit celor prezenți despre căutările și bucuriile părintelui Grigorie, precum slujbele de la Mănăstirea Celic-Dere, loc al copilăriei, unde îl ducea evlavioasa sa mamă. În drumul său spre Dumnezeu, a fost de o importanță fundamentală întâlnirea cu părintele martir Daniil Sandu Tudor la Mănăstirea Rarău.

De la acesta „a învățat fratele Grigorie bazele trăirii monahale pe care le vom recunoaște apoi în toată viața părintelui: asprimea nevoinței, prezența la toate slujbele bisericii (și nu începea Miezonoptica până când nu veneau toți viețuitorii) și la toate mesele de obște, deasa spovedanie și împărtășirea întregii obști în aceeași zi, pentru a se accentua sentimentul unității. Cine nu se conforma era întrebat de către părintele Daniil, pentru a fi responsabilizat: «Ce fel de atlet al lui Hristos ești tu?»”

Această perioadă a durat din 1955 până la arestarea Părintelui Daniil Sandu Tudor, în 14 iunie 1958. Atunci mica obște de la Rarău a fost sechestrată și anchetată, iar în decembrie 1958 schitul a fost închis și obștea s-a mutat la Mănăstirea Slatina, urmând o scurtă perioadă de viețuire aici. Pe atunci Mănăstirea Slatina avea „aproape 100 de viețuitori și era povățuită de părintele protosinghel Emilian Olaru, după plina de rodire stăreție a părintelui arhimandrit Cleopa Ilie, venit aici cu mulți părinți duhovnicești de la Mănăstirea Sihăstria”.

În 1960, a trebuit să facă armata și, după aceasta, nu a mai fost posibilă revenirea în mănăstire, din cauza Decretului 410/1959, prin care monahii și monahiile care aveau până în 55 de ani erau izgoniți.

A reușit să intre la Mănăstirea Putna în 1965, unde „puținii părinți de atunci țineau aprinsă flacăra credinței și a dragostei de țară la mormântul Slăvitului Voievod Ştefan: părintele stareț Gherasim Cucoșel, părinții Pimen, Iachint și Teofilact, ghizii, părintele Serapion, neobositul și singurul slujitor la altar ani îndelungați, părinții Ioan Ionescu, Luca, Marcu ori Damaschin”.

Un alt moment emoționant din viața arhimandritului Grigorie Halciuc a fost încredințarea ascultării de stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, în 1978, când părintele Iachint Unciuleac i-a spus că trebuie să facă această ascultare provizoriu. Dar, „ceea ce i s-a spus că va fi doar o perioada scurtă, provizorie, s-a arătat a fi o stăreție vrednică, de peste 40 de ani. Dar l-a «iertat» părintele Grigorie pe bădia Iachint, care îi va fi duhovnic până la moartea sa (în 1998), părintele Grigorie recunoscând în cuvioșia sa un exemplu strălucit de răbdare”.

Aici, a continuat Preasfințitul Părinte Damaschin, părintele Grigorie „s-a considerat prea mic pentru o slujire într-o așezare monahală atât de importantă. și de aceea, mărturisea cu lacrimi, el l-a considerat pe Sfântul Ioan cel Nou ca stareț; la racla lui venea și lua binecuvântare în fiecare zi; și cu ajutorul îmbelșugat și minunat al Sfântului Ioan a coordonat nu puține lucrări stringente: repararea acoperișului bisericii mari și conservarea, atât cât s-a putut, a picturii exterioare, amenajarea stăreției, a chiliilor, a beciului, construirea paraclisului mănăstirii, ajutat în toate acestea de vrednicul arhitect Gheorghe Bratiloveanu”.

În fața vieții pilduitoare a Părintelui Arhimandrit Grigorie, Preasfințitul Damaschin i-a cerut ajutorul pentru obștea de acum: „Obștea Sfântului Ioan s-a înnoit acum și tinerețea are nevoie de privire la cei dinainte: ajutați-ne, pe toți, să nu ne poticnim în fața greutăților, să fim fermi în cele făgăduite la călugărie, să iubim Biserica, Liturghia și rugăciunea de chilie, buna rânduială, cumințenia, răbdarea, seriozitatea, respectul între noi, smerenia și după reușite, sau mai ales atunci; inspirați-ne să fim hotărâți, energici, exigenți cu noi, mai înainte de a fi cu alții”. (…)

Momentul liturgic a continuat cu purtarea pe brațe a sicriului cu trupul părintelui și înconjurarea bisericii, cortegiul funerar oprindu-se în cimitirul Mănăstirii Putna. Mormântul în care părintele Grigorie a fost așezat a fost pecetluit de către Înaltpreasfințitul Părinte Calinic și a fost binecuvântat cu untdelemn și vin.

Cei prezenți și-au luat rămas bun și au adus un ultim omagiu părintelui proin-stareț Grigorie Halciuc, cel mai longeviv stareț al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”, fiind cel care a desfășurat activități de mare anvergură pentru așezământul monahal.

Dumnezeu să odihnească în pace sufletul părintelui și să îl așeze în ceata sfinților Săi slujitori!  (arhiepiscopiasucevei.ro)