Friday , May 3 2024

HOMO VALACHUS: O asteptare dureroasa

Am construit o cultur\ a corup]iei, un mecanism diabolic, perfec]ionat pîn\ la detalii infinitezimale, iar acum ne ar\t\m surprin[i de agresivitatea lui. Ca în povestea creatorului ucis de propria sa crea]ie, st\m iner]i, a[teptînd. Nu pe Godot, ci pe Schengen.

Un sondaj de opinie (despre care am citit zilele trecute), conform c\ruia [aptezeci la sut\ dintre români (inclusiv cei cu venituri mici) sînt gata s\ dea mit\ pentru a rezista la concuren]a colectiv\ – de[i, paradoxal, tot atî]ia dintre ei ar dori s\ tr\iasc\ într-o ]ar\ f\r\ corup]ie – ascunde cel pu]in o realitate înfior\toare, imposibil de dep\[it în viitorul apropiat. Este vorba despre articularea mental\ [i, desigur, sistemic\ – în România secolului XXI – a unei adev\rate culturi a corup]iei. Ne afl\m deja în fa]a faptului împlinit – un mecanism monstruos [i nu doar o fenomenalitate (cum încearc\ optimi[tii s\ o prezinte), care a c\p\tat autonomie, capacitate de func]ionare sui generis [i ale c\rui rigori trebuie s\ ]i le asumi necondi]ionat, dac\ subzisten]a în interiorul comunit\]ii ]i se pare mai atr\g\toare decît marginalizarea sau chiar dispari]ia social\. Constatînd lucrurile de mai sus, putem exersa o gam\ întreag\ de st\ri psiho-emo]ionale, de la fatalismul mioritic [i idignarea mocnit\ (neputincioas\), pîn\ la cinismul cras sau deta[area filozofic\. Ele nu vor schimba prea mult datele problemei, întrucît atitudinea românilor (din sondaj) nu las\ loc îndoielii. Cu toate c\ am prefera ca ]ara noastr\ s\ arate altfel (cît de des am invocat oare, în ultimii dou\zeci de ani, modelele euro-americane?), sîntem preg\ti]i totu[i s\ facem regulile jocului murdar pentru a supravie]ui. Ceea ce p\rea un simplu obicei nevinovat al locului, mo[tenit din str\mo[i, a sc\pat în mod cert de sub control, devenind o suprastructur\ de autoritate. Fiin]\m într-o civiliza]ie a aranjamentului meschin [i lipsei de loialitate, mai mult, educîndu-ne (inevitabil) copiii pentru a traversa aceea[i jungl\ a compromisului imund. St\m pasivi, cu aer de învin[i, refuzînd orice responsabilitate, cu argumentul aparent inexpugnabil c\ nu se mai poate face nimic. Am ajuns s\ recept\m cultura corup]iei ca pe o fatalitate transistoric\, venit\ din nu se [tie ce nebuloas\ stelar\ – precum pedepsele divine – [i credem c\ singura op]iune r\mîne asumarea ei cu stoicism. De[i accept\m c\, într-un anume sens, ne include pe to]i, benefic ori malefic (dup\ caz), b\nuim c\ avem cu actul coruperii numai conexiuni indirecte [i impersonale, ultimul func]ionînd abstract ori obscur [i putînd fi transferat cu u[urin]\ spre diverse zone ale vie]ii publice (sociale) române[ti. De aceea, corup]ia pare s\ fie pentru noi aidoma unui misterios “b\rbat în negru”, din folclorul american contemporan, care vine pe nea[teptate, î[i ia tributul – f\r\ posibilitatea vreunei opozi]ii – [i pleac\, la fel de intempestiv, spre alte locuri din societate, toate fiindu-i, nemijlocit, la discre]ie.

Stau îns\ lucrurile, m\car din punct de vedere psihologic, chiar a[a? Este rela]ia dintre cet\]eanul obi[nuit [i gestul de corup]ie atît de impersonal\, încît primul s\ nu-[i poat\ revendica decît statutul de spectator (în[elat) într-o reprezenta]ie grotesc\, desf\[urat\ dincolo de voin]a lui absolut\? Sondajul în discu]ie demonstreaz\ mai curînd altceva. Resemnarea cu care [aptezeci la sut\ dintre români consimt s\ participe la actul corup]iei ca la un r\u – dac\ nu necesar – cel pu]in inevitabil indic\ nu atît acceptarea ignobilului fapt, cît mai ales în]elegerea utilit\]ii lui monstruoase în sistem. Situa]ia dezv\luie, indubitabil, bipolaritatea corup]iei, a[a cum bine a observat unul dintre comentatorii tulbur\torului sondaj. Exist\ în aceast\ ecua]ie, pe lîng\ cel corupt, [i un corup\tor. În primul rînd un corup\tor, a[ îndr\zni s\ afirm, iar argumentul îmi vine chiar de la men]ionata analiz\ sociologic\. Mai precis din paradoxul ei. Nu po]i spune c\ dore[ti s\ tr\ie[ti într-o ]ar\ f\r\ corup]ie, atunci cînd declari c\ e[ti gata s\ corupi la orice or\ din zi [i din noapte, avînd în plus un venit de subzisten]\. Îns\[i explica]ia necesit\]ii supravie]uirii (prin corup]ie) nu func]ioneaz\ aici, întrucît, tocmai prin actul coruperii, individul î[i pericliteaz\ existen]a socio-economic\, aflat\, oricum, sub pragul s\r\ciei. Este vorba mai degrab\ despre m\rturisirea simbolic\ a unei disponibilit\]i mentale (culturale) de participare la ceva ilicit [i, totu[i, incitant prin conota]ii. Cei din sondaj transmit mesajul codificat, subliminal, c\, nu doar accept\ tîrgul abstract cu un corupt f\r\ identitate, dar, dac\ el nu ar exista, ar trebui inventat. Inventatorii, se în]elege, devenim chiar noi. Aceast\ dimensiune mai curînd neb\nuit\ a problemei m\ face s\ presupun c\ urm\toarea indica]ie (ocult\) a chestionarului este admira]ia secret\ pentru beneficiarul actului de corup]ie. Aici, cred, avem un set de elemente culturale, care merg dincolo de aria investigat\ de sondaj, undeva în clarobscurul mentalului colectiv. Sîntem cu to]ii de acord c\ p\gubitul român are o toleran]\ semnificativ ridicat\ pentru p\gubitor, fa]\ de echivalentul s\u din alte civiliza]ii. S-ar putea chiar spune c\, la noi, adesea, p\gubitul zîmbe[te complice p\gubitorului, în]elegîndu-l [i apreciindu-l masochist pentru performan]a lui incontestabil\. Ho]ia eficient\, f\cut\ cu gra]ie, reprezint\ un certificat de excelen]\, care stîrne[te invidii solemne pîn\ [i nefericitei victime. Frecvent, ura pentru ho]i nu se justific\ prin prezen]a stigmatului social (al unei astfel de îndeletniciri), ci prin nemul]umirea subcon[tient\ c\, datorit\ conjuncturii norocoase, ei au fost mai abili decît noi. Proverbele noastre – unice pe mapamond – confirm\ voluptatea stranie de complicitate (adulatoare) cu în[el\torul de succes (“cine poate oase roade” sau “ho]ul neprins e negustor cinstit”). În aceea[i ordine de idei, p\rem s\ accept\m cu senin\tate faptul c\ situarea cuiva pe o pozi]ie de putere, la un moment dat, înseamn\ automat accesul la fructul oprit al corup]iei. El are girul nostru tacit pentru ac]iuni necinstite, în virtutea conven]iei nescrise dup\ principiile c\reia to]i am proceda la fel. Corupem cu aceea[i în]elegere [i bucurie cu care accept\m s\ fim corup]i, aderînd la un tratat macrosistemic al neloialit\]ii. Am construit o cultur\ a corup]iei, un mecanism diabolic, perfec]ionat pîn\ la detalii infinitezimale, iar acum ne ar\t\m surprin[i de agresivitatea lui. Ca în povestea creatorului ucis de propria sa crea]ie, st\m iner]i, a[teptînd. Nu pe Godot, ci pe Schengen. (Codrin Liviu CU}ITARU)

Vezi si

Cinema City din Iulius Mall Suceava deschis în prima zi de Paști. Programul complet al Iulius Mall de Sărbători

De Paște ne întâlnim cu bucurie și recunoștință pentru a celebra nu doar renașterea primăverii, …