INCONDEIERI: Mitropolitul carturar

Mitropolitul Bartolomeu Anania s-a bucurat de recunoa[tere [i de respectul cuvenit activit\]ii culturale pe care a depus-o.

În urm\ cu trei ani, cînd Mitropolitul Bartolomeu Anania a venit la Ia[i s\ ia parte, ca invitat de onoare, la prima edi]ie a Conferin]ei Na]ionale „Text [i discurs religios”, aula Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza” din Ia[i s-a dovedit neînc\p\toare pentru mul]imea dornic\ s\ îl asculte. Tot astfel se dovedise [i cu o zi înaintea evenimentului [tiin]ific, cînd scriitorul Valeriu Anania a fost invitat s\ vorbeasc\ despre recentul (pe atunci) volum de Memorii. Nu am g\sit vreme s\ îi ascult vorbele despre însemn\ri, îns\ i-am ascultat cuvîntul limpede, curg\tor [i conving\tor despre Biblia de la 1688. Pe m\sur\ ce vorbea, b\trînul sl\bit de vreme, care abia prididea s\ acopere, cu gesturi molcome, urmele unei r\celi sîcîitoare, l\sa locul unui spirit puternic, ale c\rui sui[uri [i coborî[uri de glas dezv\luiau o dare de seam\ me[te[ugit\ despre istoricul t\lm\cirilor Bibliei în cultura noastr\. For]a rostirii de atunci am reg\sit-o, apoi, [i în alte lu\ri de cuvînt, predici mai ales. În congruen]\ cu rostirea, scrierea purtat\ de „o fraz\ aspr\, dar ml\dioas\”, dup\ cum observa, într-o cronic\ la Memorii, Paul Cernat, este m\rturia unei existen]e în care dragostea de carte a jucat rolul esen]ial. Aspr\ [i ml\dioas\ va fi fost, poate, [i personalitatea omului ale c\rui energii interioare transpar în cuvintele pe care le-a l\sat celorlal]i. Cert este c\ nu exist\ nici un c\rturar român al perioadei actuale despre care s\ se poat\ spune c\ a t\lm\cit cu vrednicie Biblia, de[i proiecte aflate în derulare exist\ mai multe. „O munc\ de ocna[”, descria Mitropolitul Anania travaliul de a pune lîng\ monumentul de cultur\ de la 1688 o edi]ie a Bibliei demn\ de orizontul limbii literare de ast\zi. Chiar de nu ar mai fi scris nimic altceva, personalitatea sa tot ar fi r\mas încifrat\ între tainicele cuvinte din vechime, ale c\ror deslu[iri a [tiut s\ le caute, cu r\bdare [i pasiune. S-au g\sit [i se g\sesc voci ale nemul]umirii, pentru c\ nemul]umirea s\l\[luie[te în firea omului, dar germenii viitorului în care edi]ia Anania va afla vrednic\ tov\r\[ie în compania unei edi]ii mai bine alc\tuite, cu [i mai bun\ chivernisire spiritual\, nu s-au împlinit înc\.

L\s\m în seama altora descifrarea, l\murirea, interpretarea momentelor, luminoase sau întunecate, pe care omul contemporan cu istoria tulbure a ultimului veac le-a luat cu sine Dincolo. Adversarii Mitropolitului se vor aduna s\ arate c\ albul e negru [i invers, dup\ cum [i prietenii ar trebui s\ se adune [i s\ apere ceea ce e de ap\rat [i s\ ierte ceea ce este de iertat. Celor ce sînt nici prieteni, nici neprieteni le este adresat\ invita]ia de a lua seam\, cu respect, la faptele în]elepte ale fiin]ei care a l\sat o mo[tenire cultural\ valoroas\ [i care a [tiut c\ tr\irea, în liter\ [i în spirit, este un dar, nu o povar\.

În ultimele zile, am citit multe materiale de pres\ în care via]a celui ce a fost Bartolomeu Valeriu Anania a început s\ fie descusut\ cu brutalitate. E trist c\ zvonul, faptul m\runt în\l]at la rang de aforism [i considera]iile adesea înguste, agresive chiar, tind s\ umbreasc\ esen]ialul, anume c\ plecarea dintre cei vii a Mitropolitului Clujului, Albei, Cri[anei [i Maramure[ului veste[te extinc]ia unei specii culturale: mitropolitul-c\rturar, omul cu vast\ [tiin]\ de carte, t\lm\citorul vrednic, ierarhul implicat în proiecte culturale de amploare, arhiereul înainte-st\t\tor, în care mul]imea vede, deopotriv\, omul [i preotul.

Lumea româneasc\ pe care a p\r\sit-o Valeriu Anania are nevoie de repere umane, de personalit\]i care s\ vegheze, prin îndemn [i prin felul de a fi, la siguran]a drumului pe care o apuc\ min]ile [i sufletele celor mul]i, ispiti]i mereu de fantasmele unui cosmos primejdios, populat de caricaturi umane guralive [i lipsite de consisten]\ spiritual\, care f\g\duiesc în chip mincinos marea cu sarea. Dumnezeu s\-l odihneasc\! (Ioan MILIC|)