BASARABIA ACUM – O tema de reflexie liberala

Incredibil ([i devansînd în chip exponen]ial imagina]ia lui Caragiale), plagiatorului i s-a decernat de curînd [i „Ordinul republicii”. Ho]i de prin toate bibliotecile, lua]i aminte!

Mai întîi, un mic test vizînd spiritul de observa]ie, capacitatea de a detecta coinciden]ele [i similitudinile (mai ales pe cele crase). R\bdare, deci, [i o atitudine pe m\sur\: sobrietate, concentrare, deta[are. A celor laborio[i fi-va r\splata [i exultan]a:
Primul termen: „Idealul poeziei lui Grigore Vieru e unul domestic-naturist, la intersectarea dintre Casa ocrotitoare [i Natura m`ng`ietoare. C`nd înt`ia matrice este abandonat\, în cursul (totu[i!) pe care-l ia via]a fiului risipitor, acesta se acuz\ singur de ingratitudine [i îi cere iertare casei “de pe margine de Prut” pe care a v\duvit-o de prezen]a lui, ca [i de aceea a Mamei. Sub naivitatea aparent\ a versurilor din Casa mea descoperim o splendid\ elegie filial\, la puterea a doua: “Tu m\ iart\, o, m\ iart\,/ Casa mea de hum\, tu,/ Despre toate-am scris pe lume,/ Numai despre tine nu.// S\-]i trag radio [i lumin\/ }i-am f\g\duit c`ndva/ {i c\ fi-vom împreun\/ Pieptul meu c`t va sufla.// Dar prin alte case, iat\,/ Eu lumina o presor,/ Alte case m\ ascult\/ C`nd vorbesc la difuzor.// }i-am luat-o [i pe mama/ {i-a]i r\mas acuma, ia,/ Vai, nici tu în r`nd cu lumea/ {i nici or\[anc\ ea.// Las’ c\ vin eu cu b\tr`na/ {i nepotul o s\-l iau/ Care pe neprins de veste/ Speria-va-]i bezna: «Hau!»// [i vei r`de cu b\iatul/ Ca doi prunci prea mititei,/ {i vei pl`nge cu b\tr`na/ De dor, ca dou\ femei.// {i vei tace lung cu mine/ Cu v\z tulbur [i durut,/ Cas\ v\duv\ [i trist\/ De pe margine de Prut”.
Dincolo de versul, excep]ional, “cu v\z tulbur [i durut”, s\ observ\m naturale]ea analogiei cu care lucreaz\ autorul. De vreme ce Casa înso]e[te, pe durata unei vie]i f\r\ evenimente teribile, v`rstele omului, e firesc ca ea s\ fie umanizat\, în viziunea folcloric\ a poetului, pe fiecare din treptele acestor v`rste. Casei i se vorbe[te a[adar ca unei iubite sau neveste p\r\site de b\rbatul r\t\citor prin alte a[ez\ri; [i i se promit, în compensa]ie, bucurii pe orizontala fiec\rei genera]ii”.
Termenul al doilea: „Am putea spune c\ poezia lui Grigore Vieru de p`n\ la 1989 se produce într-un cadru domestic-naturist, la intersec]ia dintre Casa ocrotitoare [i Natura m`ng`ietoare. C`nd î[i abandoneaz\ matricea, casa p\rinteasc\, poetul, ca un fiu risipitor, are mustr\ri de con[tiin]\, se acuz\ de ingratitudine [i îi cere iertare casei „de pe margine de Prut” pe care a v\duvit-o de prezen]a lui [i de aceea a Mamei. Cum am putea explica aceast\ autentic\ elegie filial\ din Casa mea, exprimat\, aparent, în versuri naive [i cuvinte banale (a se vedea poemul citat în cuprinsul primului termen). Mai înt`i s\ eviden]iem prospe]imea [i profunzimea versului „cu v\z tulbur [i durut”, iar apoi s\ constat\m naturale]ea analogiei practicate de Vieru: întruc`t Casa este leag\nul copil\riei [i înso]e[te omul pe parcursul întregii vie]i, e natural ca ea s\ fie umanizat\ în viziunea accentuat folcloric\ a poetului, din care cauz\ autorul îi vorbe[te ca unei fiin]e iubite sau neveste p\r\site de b\rbatul r\t\citor prin alte a[ez\ri; [i îi promite, drept compensa]ie, bucurii de ocazie”.
Dac\ similitudinile (dar mai ales coinciden]ele, pîrdalnicele!) v-au s\rit în ochi, e meritul dvs. exclusiv. Datoria mea de examinator ad-hoc e s\ precizez c\ în primul caz avem de a face cu un fragment din „Func]ia Vieru”, excelenta cronic\ a lui Daniel Cristea-Enache la Taina care m\ ap\r\ (Princeps, 2008), cronic\ publicat\ de Convorbiri literare în 2009. Cel de-al doilea reprezint\ (al\turi de înc\ vreo cîteva mostre, vai!) un plagiat grosier, made la masa de scris a directorului Institutului de Filologie al Academiei de {tiin]e a RM, Vasile Bahnaru (bahn\ – loc ml\[tinos, acoperit cu iarb\ sau stuf; smîrc, zice DEX-ul tributar analogiei…). Ambele fac parte din cuprinsul impozantului volum Grigore Vieru. Poetul, ap\rut la începutul anului curent la Editura {tiin]a în colec]ia Academica [i ambi]ionînd ai fi „edi]ia de cea mai înalt\ autoritate [i de cea mai strict\ rigoare”, cum observ\ într-un num\r recent „Jurnal de Chi[in\u”, din cîte lucr\ri i s-au dedicat poetului pîn\ în prezent. Un volum al c\rui consiliu coordonator este format – ]ine]i-v\ bine!! – din 16 academicieni, doi membri coresponden]i [i un doctor habilitat; [i în al c\rui colegiu de redac]ie au fost coopta]i, între al]ii, academicienii Mihai Cimpoi, Eugen Simion, Eugen Doga, Anatol Codru [i Nicolae Dabija. S\-i mai cit\m, pour la bonne bouche, pe Alex {tef\nescu, Adrian P\unescu [i Daniel Corbu.
Cu premeditat efect abrupt ([i cu ochiul pe volumul în cre[tere al textului), trec la catastif c\ mintea – prob\, dup\ cum se vede! – a filologilor din RM a luat nu demult Premiul „Grigore Vieru” al A.{.M. Iar anul trecut ni l-au f\cut „Om emerit”; Academia i-a dat „Diploma de recuno[tin]\ de gradul I”, Guvernul – „Diploma de gradul I”. Incredibil ([i devansînd în chip exponen]ial imagina]ia lui Caragiale), plagiatorului i s-a decernat de curînd [i „Ordinul republicii”. Ho]i de prin toate bibliotecile, lua]i aminte!
Dar nici asta nu e culmea: ci faptul c\ infamantul plagiat îi succede în volum originalului, ap\rînd imediat dup\ cronica reputatului critic bucure[tean. Cît de orb (sau turt\?!) trebuie s\ fii pentru a da, în aceste condi]ii, bunul de tipar? Întrebare în jum\tatea de teren a Partidului Liberal, cu o tem\ de onorat în regim de urgen]\ (c\ acu[i dau alegerile!): propor]ia dintre „omul nostru” [i echipamentul s\u moral… (Ghenadie NICU)