Viaţa cu diabet zaharat

Dr. Claudiu Cobuz

Viaţa cu diabet este o provocare. Tratamentul diabetului zaharat este complex, cu necesitatea unor schimbări semnificative asupra stilului de viaţă. Boala în sine, complicaţiile ei acute şi cronice, cât şi tratamentul ei pot avea impact nu numai asupra persoanei cu diabet ci şi asupra familiei acesteia. Autocontrolul de succes reuşeşte adaptarea diabetului pentru a se potrivi stilului de viaţă al pacientului, şi nu adaptarea stilului de viaţă pentru a se potrivi diabetului.

Persoana cu diabet este ajutată de echipa de îngrijire  să parcurgă etapele, de la înţelegerea bolii la întocmirea unui plan de acţiune documentat, cu obiective pe termen scurt şi pe termen lung, cu ţinte rezonabile şi, mai ales, măsurabile. Rolul medicului diabetolog este asemănător cu un antrenor (care le oferă persoanelor cu diabet abilităţile necesare pentru a-şi controla ei înşişi diabetul) şi cu al unui ghid (care îi ajută să ia decizii informate despre viaţa cu diabet şi care lucrează împreună la crearea unui plan pentru atingerea controlului glicemic optim). Medicaţia, planificarea meselor, exerciţiul fizic şi automonitorizarea sunt toate parte din plan. La fel sunt şi controlul stresului, luarea în considerare a laturii emoţionale a diabetului, învăţarea modului de a face schimbări, menţinerea balanţei între cerinţele bolii şi a altor priorităţi, cum sunt familia şi cariera. Fără un plan, este mai uşor ca diabetul să controleze viaţa pacientului, şi nu invers.

Un alt efect semnificativ, dar rar discutat, al diabetului este impactul asupra sănătăţii emoţionale. Un număr semnificativ de persoane cu diabet zaharat simt anxietate, nelinişte, depresie sau alte stări emoţionale dificile. Nu este neobişnuit ca pacienţii să se simtă vinovaţi că au făcut diabet, sau să fie furioşi că responsabilitatea controlului diabetului este pe umerii lor. Se pot simţi frustraţi că nu pot obţine valorile glicemice pe care şi le doresc, deşi simt că fac sacrificii imense. De asemenea, pot simţi frica de complicaţiile cronice care pot apărea în timp. Depresia este obişnuită în rândul persoanelor cu diabet, şi mulţi relatează că se simt ostili, anxioşi sau stresaţi. Aceste emoţii negative pot îngreuna controlul diabetului, ceea ce, în consecinţă, pot creşte sentimentele de furie, vină, anxietate, depresie. Persoanele cu diabet care au abilităţi de autoîngrijire şi un rol activ în rezolvarea problemelor sunt mai puţin predispuşi de a cădea în capcana frustrării, lipsei de speranţă şi de interes pentru urmărirea medicală. Ca şi cu alţi factori, înţelegerea sentimentelor poate ajuta în folosirea acestora avantajos. Primul pas este să fie recunoscute. Reacţii obişnuite ale pacienţilor faţă de diabet sunt negarea, furia, vinovăţia, teama, frustrarea, tristeţea. Unii experţi cred că oamenii reuşesc să treacă relativ uşor prin aceste etape şi ajung să accepte realitatea diabetului. Deşi acest fapt este adevărat până la un punct, foarte rar este atât de simplu şi clar. Majoritatea oamenilor au aceste sentimente în diferite grade şi de-a lungul timpului.

Este important să se ia în considerare sentimentele pacienţilor în legătură cu diabetul, şi să fie ascultaţi. A vorbi despre sentimentele lor, în grup, poate fi cea mai bună metodă  terapeutică. Pe măsură ce se aud vorbind, pacienţii descoperă aspecte valoroase în legătură cu cauza sentimentelor lor şi cum pot să se ocupe de ele.

Educaţia terapeutică în diabet a evoluat de-a lungul anilor până la punctul în care a ajuns o parte esenţială în managementul diabetului, pentru ca pacienţii cu diabet şi familiile acestora să poată integra diabetul şi tratamentul acestuia în vieţile lor. De aceea, o echipă multidisciplinară de doctori, asistenţi educatori, psihologi, dieteticieni, kinetoterapeuţi şi alţii trebuie să fie integrată pentru succesul educaţiei şi al tratamentului diabetului. Ca echipă, toţi specialiştii au şi rol de educator şi îi ajută pe pacienți să trăiască mai bine cu diabetul zaharat. Pacientul care pe parcursul evoluției bolii s-a confruntat cu aşteptări nerealiste în ceea ce priveşte controlul glicemic şi autoîngrijirea şi care are un bagaj de întâlniri medicale multiple şi pline de prejudecăţi, este în special vulnerabil la epuizare psihică, o condiţie caracterizată prin sentimente de vină sau neadaptare datorate eşecului cronic în managementul diabetului.

Este bine ştiut faptul că un control glicemic mai bun de la debutul bolii înseamnă o viaţă mai sănătoasă. Educația este un proces continuu, necesar şi dinamic prin care diabeticul va şti de ce trebuie să facă tot posibilul pentru a avea un control glicemic cât mai bun. Provocarea este cum să obţină / menţină un control glicemic bun şi cum să se descurce cu solicitările zilnice pentru diabet în relaţie cu toate celelalte solicitări (şi plăceri!) ale vieţii. Împreună cu medicul specialist în diabet, persoana cu diabet însăşi decide ce plan de tratament este adecvată  pentru ea şi-l urmează.

Dr. Claudiu Cobuz

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Lector universitar , Doctor în ştiinţe medicale

Email: [email protected]