Jean-Michel Jarre, dezmoștenit. Contestația sa, respinsă de CEDO

Apelul depus de muzicianul francez Jean-Michel Jarre și sora lui, Stephanie, care au contestat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) hotărârile judecătorești franceze prin care au fost privați de moștenirea tatălui lor, compozitorul Maurice Jarre, a fost respins joi, informează AFP, citată de Agerpres.

“Curtea nu vede (…) niciun motiv pentru a se abate de la raționamentul instanțelor (franceze) în măsura în care” CEDO “nu a recunoscut niciodată existența unui drept general și necondiționat al copiilor de a moșteni o parte din bunurile părinților lor”, a precizat instanța europeană în hotărârea sa, pronunțată în unanimitate de cei șapte judecători.

Tribunalele franceze “au verificat ca reclamanții să nu se afle cumva într-o situație de precaritate economică sau de nevoie”, a continuat curtea de la Strasbourg, care a dat dreptate instanțelor franceze. Acestea din urmă au estimat că Maurice Jarre avea dreptul de a-i dezmoșteni pe Jean-Michel Jarre, în vârstă de 75 de ani, o personalitate a muzicii electronice, și pe sora lui, Stephanie, în vârstă de 58 de ani. Stabilit în Statele Unite la mijlocul anilor 1960, câștigător al trei premii Oscar pentru coloanele sonore ale filmelor “Lawrence of Arabia” (1962), “Doctor Zhivago” (1965) și “A Passage to India” (1984) și decedat în 2009, Maurice Jarre a lăsat toate bunurile sale ultimei lui soții, Fui Fong Khong, prin intermediul unui “family trust”, o structură juridică prevăzută de legislația californiană – o decizie pe care cei doi reclamanți au contestat-o, în zadar, în tribunalele franceze.

În dreptul francez, nu poate fi dezmoștenit, teoretic, unul dintre copii, în virtutea principiului “rezervei ereditare”, care nu există însă în dreptul californian.  Însă, în cazul Jarre, Curtea de Casație franceză a decis în 2017 că ignorarea acestei “rezerve ereditare” nu este “în sine contrară ordinii publice internaționale franceze”. Mai exact: potrivit celei mai înalte instanțe din Franța, “rezerva ereditară” nu este neapărat un principiu ineluctabil.

Instanța a decis că, în acest caz, legea franceză nu poate să prevaleze în fața legii californiene.  CEDO a constatat că instanțele franceze au “respectat libertatea testamentară a defunctului”, al cărui testament a reflectat o intenție “continuă și bine definită” de a permite soției sale supraviețuitoare să beneficieze de toate bunurile sale”, fără “intenție frauduloasă”.