Obiectiv de Suceava Obiectiv de Suceava
VIDEO. Kristina – o mamă cu doi copii mici, fugită din calea rușilor. Oamenii de la ISU i-au dat puterea să zâmbească din nou
Kristina este o mamă singură, refugiată din Ucraina în România cu cei doi copii ai săi, Adrian și Mark. Adrian are 11 ani și e deja un sprijin pentru mama sa, însă Mark e un bebeluș de doar 11 luni. Pentru că nu are mașină, femeia a adus cu ea doar câteva bagaje, cu hăinuțe pentru copilași. A fost transportată de la Siret la Tabăra mobilă de la Rădăuți, iar cu o mobilizare extraordinară din partea oamenilor de la ISU, în foarte scurt timp Kristina și copiii ei au primit tot ce au nevoie, inclusiv un cărucior pentru micuțul Mark.
Povestea Kristinei și a copilașilor ei a fost spusă pe pagina de facebook ISU ”Bucovina” Suceava, iar din imaginile postate se poate observa că, în sfârșit, cei trei au regăsit puterea să zâmbească.
”Kristina este o mamă singură, venită din Ucraina cu cei doi copii ai săi, Adrian și Mark. Adrian are 11 ani și e deja un sprijin pentru mama sa, însă Mark e un bebeluș de doar 11 luni…
Se pare că au lăsat totul în urmă, iar Kristina își dorește să rămână în România. Din Vama Siret, au fost transportați la Sala de sport de lângă Stadionul municipal din Rădăuți, unde se află amplasată și cea de-a doua tabără mobilă din județul Suceava.
Toți cei de aici i-au întâmpinat cu căldură, înduioșați de situația lor, și au încercat să-i ofere sprijinul de care avea cu adevărat nevoie.
Când au plecat de acasă, nu au putut lua cu ei foarte multe bagaje, mai ales că nu aveau mașină, și cei care știu ce înseamnă un bebeluș, cunosc și ce nevoi are…
Mobilizarea generală a început, și am găsit repede câteva din lucrurile de primă necesitate de care Kristina și familia sa aveau nevoie. În primul rând, un cărucior, apoi haine, scutece, lapte praf și, evident, jucării… Nu l-am uitat nici pe Adrian, fratele mai mare, dar nici pe Kristina… Din darurile bunilor samariteni, i-am făcut pe toți să zămbească…
Apoi, tânăra mămică a ieșit la o plimbare cu micuțul Mark, cu căruciorul cel nou, chiar dacă afară era zăpadă și destul de frig… S-au întors după ceva timp, cu bujori în obraji, dar și cu liniște în ochi…
Ne bucurăm când putem să le oferim un acoperiș acestor oameni, dar suntem fericiți atunci când reușim să le smulgem zâmbete și să le dăruim puțină liniște sufletească…”. (O.S.)
