EXERCIŢIUL FIZIC IN DIABETUL ZAHARAT TIP 2

12/09/19 ora:6:43am

Diabetul zaharat tip 2 reprezintă un sindrom complex, caracterizat prin hiperglicemie, rezistenţă la insulină şi frecvent dintr-o multitudine de factori de risc cardio-vascular aflați în interrelații – de exemplu hipertensiune şi hipercolesterolemie. În plus, pacienții cu DZ tip 2 sunt de obicei obezi şi cu activitate fizică redusă. Mai mult, la majoritatea pacienților diagnosticați la momentul de faţă cu diabet zaharat tip 2 (3 – 4 % din populație) aceasta afecțiune apare după vârsta de 60 de ani. Alături de scăderea ponderală, exercițiul fizic ar trebui să fie privit ca o abordare rațională de tratament a diabetului zaharat tip 2. Deoarece anumite dereglări metabolice preced manifestările diabetului zaharat tip 2, beneficiile activității fizice, reprezintă, teoretic, o strategie de prevenție împotriva creșterii ulterioare a valorilor glicemice. De obicei se întâmplă contrariul – în momentul în care află că suferă de această afecțiune, pacienţii se consideră prea bolnavi pentru a face sport.

Posibilele avantaje ale activităţii fizice pentru pacientul cu diabet de tip 2 sunt substanţiale, iar studiile recente subliniază importanţa programelor pe termen lung de activitate fizică în tratamentul şi prevenirea acestei afecțiuni și a complicațiilor sale. Efectele metabolice specifice ale efortului fizic la diabetici sunt: Control glicemiei – se instalează un efect benefic al antrenamentelor regulate asupra metabolismului glucidic și asupra sensibilității la insulină, efecte care pot fi menţinute timp de cel puţin 5 ani. Îmbunătăţirile valorii HbA1c este, în general, de 10-20% față de valoarea iniţială şi au fost mai marcate la pacienţii cu diabet zaharat tip 2 formă ușoară, care sunt cei mai susceptibili de a avea rezistență crescută la insulină. Scăderea HbA1c ar demonstra beneficiile exercițiului fizic asupra controlului metabolic în ansamblu. Prevenirea bolilor cardiovasculare – diabetul zaharat tip 2, un important factor de risc pentru bolile coronariane cu debut prematur, în special atunci când există și hipertensiune arterială, hiperinsulinism, obezitate centrală, şi anomalii metabolice cum ar fi hipertrigliceridemie, HDL și LDL colesterol modificate. Îmbunătăţirea multor dintre acești factori de risc s-a realizat prin aderenţa la efortul fizic. Hiperlipidemia – activitatea fizică regulată s-a dovedit a fi eficace în reducerea nivelului de trigliceride. Hipertensiune arterială – există dovezi care leagă rezistența la insulină cu hipertensiune arterială la pacienţii diabetici. Efectele activității fizice asupra reducerii nivelului tensiunii arteriale au fost demonstrate în mod repetat. Obezitatea – observațiile științifice au arătat că efortul fizic contribuie la scăderea în greutate şi în mod particular la menținerea unei greutăți optime, atunci când este utilizat împreună cu un regim alimentar controlat. Studii epidemiologice desfășurate pe populația din Pacific – plecând de la prezumția că marea diferență între populația rurală şi cea urbană este dată de gradul diferit de activitate fizica zilnică – sugerează că exercițiul are o influenţă protectivă pentru prevenţia apariţiei diabetului zaharat tip 2.

Efortul fizic modifică metabolismul într-un mod pozitiv, însă ca acest lucru să se întâmple, trebuie să vă luați anumite masuri, deoarece are şi riscuri, cel mai mare fiind hipoglicemia, în special la pacienții tratați cu insulină sau sulfonilureice. Pentru pacienții tratați cu insulină se recomandă testarea glicemiei înainte şi după efort. Pacientul trebuie să poată să recunoască o hipoglicemie după unul sau mai multe simptome, de exemplu: transpirații, foame imperioasă, iritabilitate, tahicardie, tremor al extremităților, amorțeli şi furnicături la nivelul degetelor şi buzelor. Cel mai bun tratament, în acest caz, este sucul de fructe datorită faptului că este lichid, se absoarbe repede şi conține glucide, care se absorb rapid. Un alt risc al efortului fizic la pacienții cu diabet zaharat este agravarea leziunilor de la nivelul membrelor inferioare şi agravarea simptomelor cardio-vasculare: palpitații, crize de angor sau puseuri hipertensive.

Sfaturi practice: faceți efort la 1-2 ore după o masa; ajustați-va aportul de insulină, dacă este necesar; după eforturi prelungite sau intense veți avea nevoie de un aport mai mare de carbohidrați în următoarele 24 de ore, pentru a reface depozitele de glucide; beți multă apă, pentru a înlocui pierderile; purtați pantofi de sport de bună calitate şi care vi se potrivesc foarte bine; nu consumați alcool în perioada premergătoare antrenamentului; purtați o brățară pe care să fie scris că sunteți diabetic. Tipul şi durata oricărui tip de efort fizic sunt indicate de către medicul diabetolog pentru fiecare pacient in parte.

Dr. Claudiu COBUZ

Medic primar diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice, Doctor în ştiinţe medicale, Lector universitar

 

1 Comentariu pe acest subiect. Spune-ti parerea!

  1. Nicu 12/09/2019 la ora 10:20 -

    Domnule doctor, ați punctat foarte bine, vă mulțumesc!
    In continuare vă aștept sfaturile!
    Toată stima!