Evolutia curelor de slabire: de la “mesteci si scuipi” la dieta cu tenii

“Pe atunci, dietele însemnau deopotriv\ s\n\tate fizic\ [i psihic\. Oamenii au început s\ prind\ gustul dietelor de moft abia în secolul al XIX-lea. În aceast\ perioad\ dietele au început s\ fie urmate mai mult din motive estetice decât pentru s\n\tate, aceasta fiind cauza pentru care industria dietelor a c\p\tat o amploare neb\nuit\”, adaug\ Foxcroft.
Aceasta ofer\ [i câteva exemple ale celor mai ciudate cure de sl\bire din întreaga lume.
De exemplu, la începutul secolului 20, americanul Horace Fletcher a decretat c\ una dintre cele mai eficiente diete din lume este aceea în care mesteci [i scuipi. “Curentul”, imediat adoptat la nivel mondial, a purtat denumirea de “fletcherism” [i s-a bazat pe aceea c\ mâncarea trebuie mestecat\ cât mai mult, pân\ toat\ “bun\tatea” este extras\, dup\ care bolul alimentar format din fibrele r\mase este scuipat.
Fletcher a fost explicit [i cu privire la num\rul de mastica]ii a fiec\rui tip de aliment în parte, astfel c\ numai ha[ma are nevoie de nu mai pu]in de 700 de mi[c\ri ale gurii.
Dieta americanului a devenit în scurt timp foarte popular\, fiind adoptat\, printre al]ii de scriitorii Henry James [i Fraz Kafka, iar nu pu]ine erau petrecerile adep]ilor “fletcherismului” la care mesenii erau cronometra]i pentru a se asigura c\ au mestecât suficient.
Mai mult decât atât, dieta presupunea defeca]ia o dat\ la dou\ s\pt\mâni, mai spune Foxcroft.
Dieta cu tenii, ini]ait\ la începutul anilor 1900, nu a fost, cu siguran]\, gândit\ pentru simandico[i. Cu toate acestea, ea a devenit în scurt timp popular\ [i a fost adoptat\ chiar [i de celebrit\]i, printre care [i de cânt\rea]a de oper\ Maria Callas.
Cei care urmau dieta consumau, de obicei, chisturi de tenie de vit\ de m\rimea unor tablete. Ajunse în intestine, acestea se dezvoltau, ajungeau la maturitate [i absorbeau mâncarea. Îns\, în afar\ de pierderea în greutate, dieta avea [i efecte nedorite, printre care diareea [i starea de vom\.
Atunci când persoane care urma dieta cu tenii ajungea la greutatea dorit\, era suficient s\ ia o perioad\ medicamente antiparazitare pentru a ucide teniile [i a le elimina prin scaun. Nu pu]ine au fost cazurile în care adep]ii acestui stil de a sl\bi au f\cut complica]ii abdominale [i rectale. Mai mult, în cazul în care tenia se dezvolta prea mult – putea ajunge [i la 9 metri – persoana-gazd\ era în pericol de a face diferite boli precum meningita, epilepsia sau demen]a.
Medicamentele pentru sl\bit [i po]iunile miraculoase care duceau la pierderea masei corporale au devenit foarte populare [i profitabile în secolul al XIX-lea. Îns\, adesea, aceste solu]ii-minune erau [i foarte periculoase din cauza ingredientelor pe care le con]ineau. Multe aveau în compozi]ie arsenic sau stricnin\ care, în cantit\]i neadecvate, puteau provoca moartea.
“Despre arsenic se spune c\ ar accelera metabolismul mult mai mult decât o fac amfetaminele”, spune Foxcroft. Îns\, de[i cantitatea de arsenic din pastilele pentru sl\bit era mult mai mic\, efectul produs de acesta este mult mai nociv decât acela al amfetaminelor, mai ales c\ aceia care recurgeau la astfel de diete aveau tendin]a de a-[i administra o doz\ mai mare de astfel de medicamente pentru a cre[te – spuneau ei – eficien]a.
Dietele celebrit\]ilor nu mai sunt de mult o noutate. Lordul Byron a fost printre primii “guru” ai curelor de sl\bire, fiind considerat acela care a dat startul “obsesiei dietelor” în rândul vedetelor.
În încercarea de a se men]ine slab [i ar\tos, celebrul Byron a adoptat o diet\ bazat\ pe o]et, devenit\ în scurt timp foarte popular\.
Astfel, pentru a se asigura c\ detoxifierea organismului s\u se desf\[oar\ cu succes, lordul bea zilnic o]et [i consuma cartofi care fuseser\ anterior ]inu]i în acest lichid. Desigur, efectele secundare nu au întârziat s\ apar\, Byron confruntându-se în permanen]\ cu diareea [i st\rile de vom\. Cu toate acestea, puternica influen]\ cultural\ exercitat\ de Lordul Byron a f\cut ca dieta implementat\ de acesta s\ fie adoptat\ de mul]i dintre romanticii care î[i doreau s\ arate precum celebrul scriitor.
“Toate tinerele noastre î[i tr\iesc copil\ria în semi-înfometare”, scria pe atunci un critic.
Pe la jum\tatea anilor 1800, Charles Goodyear – cel care a [i dat numele unei m\rci de anvelope – [i-a dat seama cum s\ creasc\ propriet\]ile cauciucului, dincolo de starea lui natural\ prin procesul de vulcanizare. Astfel, în contextul Revolu]iei Industriale [i a produc]iei de mas\, folosirea cauciucului s-a extins cu repeziciune.
Cauciucul a început s\ fie folosit astfel în pantaloni scur]i, combinezoane, chilo]i [i corsete, datorit\ faptului s\ speciali[tii au informat cu privirile la propriet\]ile acestei materii primie de a elimina gr\simea prin procesul de transpira]ie.
A[a se face c\ celebrele corsete [i lenjeria din cauciuc au ajuns s\ fie purtate atât de femei, cât [i de b\rba]i, de[i efectele secundare erau deopotriv\ inestetice [i dureroase. Din supraexpunerii la umezeal\, pielea începea s\ crape [i chiar s\ se infecteze.
Moda corsetelor de cauciuc a încetat îns\ odat\ cu Primul R\zboi Mondial când cauciucul a fost necesar în scopuri militare.