„Vreau să termin proiecte importante pentru Suceava – Cetatea de Scaun, ruta ocolitoare şi să demarăm modernizarea iluminatului public şi achiţionarea unui parc nou de 40 de autobuze electrice”

„Este o isterie pe tema cine candidează şi dacă mai candidează. Sucevenii stabilesc dacă mai candidează sau nu cineva. Impotriva sprijinului populaţiei nu poţi candida. Totdeauna mi-am anunţat candidatura cu o jumătate de an înainte de alegeri. Probabil că aşa se va întâmpla şi de data aceasta, dacă voi candida” . „Toţi premierii m-au ajutat, începând cu Călin Popescu Tăriceanu, domnul Boc şi domnul Ponta”.  „Sperăm în ceasul al paisprezecelea să rezolvăm problema câinilor comunitari”. „Catedrala va dăinui şi va arăta şi vrednicia generaţiei care a trecut în această perioadă”. Interviu cu Ion Lungu, primarul municipiului Suecava

 

 
– Domnule primar, în urmă cu nouă ani, la şedinţele cu asociaţiile de proprietari aţi spus, provocat de şefi de asocaţie, că nu vă mai doriţi să candidaţi.
– In urmă cu nouă ani? Aveţi o memorie foarte bună.
– Este menţionat în câteva ziare.
– Totuşi, cred că vă daţi seama că nu puteam spune, la un an de zile, că nu mai candidez. Nu ştiu, cred că este scoasă afirmaţia dintr-un alt context. Vă spun la modul cel mai sincer că niciodată eu nu lucrez cu ţintă electorală. M-am bucurat de această onoare de a fi ales de trei ori în funcţia de primar al municipiului Suceava, le mulţumesc sucevenilor că m-au votat şi m-au suportat în fruntea Primăriei. Azi este o isterie pe această temă: cine candidează şi dacă candidează. Cred că lucrurile nu trebuie să fie privite din această perspectivă. Important este ca atunci când suntem într-o funcţie să facem tot ce putem din acea funcţie iar candidatura nu o stabileşte nici primarul şi nici alţii. Vom vedea pulsul sucevenilor pentru că, în final, ei stabilesc dacă mai candidează sau nu cineva pentru că împotriva sprijinului populaţiei nu poţi candida. Este prematur să anunţ dacă voi candida sau nu. Nu cred că aceasta este o ţintă. Totdeauna mi-am anunţat candidatura cu o jumătate de an înainte de alegeri. Probabil că aşa se va întâmpla şi de data aceasta, dacă voi candida. Vreau mai mult să fiu sănătos şi să realizez cât mai mult în acest mandat. Este o isterie pe care nu o înţeleg şi vă dau un exemplu: domnul Crin Antonescu pe care mulţi îl vedeau preşedintele României de acum doi – trei ani, se pare că nu va mai candida. Eu cred că lucrurile pragmatice nu se fac aşa, prematur, ci la momentul potrivit iar cei care decid într-un fel sau altul cine va fi primarul şi cine are sprijinul să candideze sunt sucevenii şi nu jocurile de culise.
„Atunci când eşti primarul unui oraş aşa cum este Suceava, nu ai cum să nu fii băgat în seamă la ministere sau agenţii”
– In cei zece ani de când conduceţi Suceava probabil că aţi mers la instituţii de la Bucureşti de cel puţin cincizeci de ori.
– Uneori şi de cincizeci de ori pe an. Anul are 52 de săptămâni, au fost perioade când mergeam destul de des, în medie mergeam o dată pe săptămână, alteori şi două ori. Si acum merg la Bucureşti, atunci când se impune, dar vreau să precizez că nu merg acolo să stau câte o săptămână. De obicei, plec pe la ora trei dimineaţa de acasă, mă întorc seara pe la ora zece iar a doua zi dimineaţa sunt la birou la ora şapte.
– Vi s-au întâmplat situaţii atipice? Aţi stat foarte mult la uşa unui ministru sau cineva, ministru sau funcţionar, nu v-a tratat corespunzător ori nu era la fel de bine pregătit pe o anumită temă de discuţie?
– Nu cred că se pune astfel problema. Când eşti primarul unui municipiu cum este Suceava, cu peste o sută de mii de locuitori, nu se poate să nu te bage în seamă vreun ministru sau vreun director dintr-un minister. Nu am avut decepţii de genul că să stau jumătate de zi la uşa cuiva până să fiu primit. Totuşi, sunt chestiuni elementare: îţi faci programare din timp, să te anunţi măcar cu câteva zile mai devreme pentru a stabili o audienţă. Intotdeauna îmi pregătesc aceste deplasări din timp şi cred că am avut o eficienţă maximă din acest punct de vedere. Când merg la Bucureşti, merg la şase – şapte ministere sau agenţii, unde am treabă şi merg cu o ţintă exactă şi un program stabilit. In calitate de primar al municipiului Suceava am avut tot sprijinul, fie că am fost sau nu la Putere pentru că atunci când eşti primarul unui oraş aşa cum este Suceava, nu ai cum să nu fii băgat în seamă.
– Puteţi face o clasificare a primilor trei miniştri care v-au ajutat cel mai mult ca primar şi comunitatea suceveană?
– Se spune de multe ori că trebuie să fii de la partidul care trebuie, dar eu vă spun că în primul rând trebuie să ai proiectele corect şi bine făcute. Altfel, nimeni nu te poate ajuta, dar absolut nimeni: nici partidul şi nici vreun ministru. Mai ales acum când lucrăm cu fonduri europene dacă nu ai temele făcute. Să nu uităm că la Programul Operaţional Regional am fost primii din ţară care am depus proiectul şi primii din ţară care am demarat şi implementat un proiect din Programul Operaţional Regional. Din nou un alt exemplu mai nou este cel cu fondurile elveţiene. Primul proiect din ţară semnat cu partea elveţiană este Suceava. Deci trebuie să îţi faci temele pentru că dacă nu îţi faci temele, nu te poate ajuta nimeni. Nu pot să vă dau exemple de trei miniştri cu care am lucrat cel mai bine pentru că, de-a lungul anilor, am lucrat cu foarte mulţi miniştri şi cu mulţi prim-miniştri. Pot să spun că toţi premierii m-au ajutat, începând cu Tăriceanu, domnul Boc şi domnul Ponta.
– Mihai Răzvan Ungureanu nu?
– Nu am avut cum pentru că a fost mandatul prea scurt. Câteva luni cât a stat dumnealui era perioada înzăpezirilor iar când s-a terminat de deszăpezit şi domnul Răzvan Ungureanu, pe care eu îl respect şi cu care am colaborat bine cât a fost ministru de Externe, nu mai era prim-ministru.
„Este un soi de neputinţă şi am recunoscut că una din principalele nerealizări a mele, ca primar, este această problemă a câinilor comunitari”
– De când sunteţi primar, aţi avut în familie evenimente şi plăcute şi neplăcute. Unul din cele mai neplăcute a fost când fiica dumneavoastră a fost muşcată de un câine comunitar. Cu toate astea, de ce în zece ani nu a fost rezolvată problema cânilor fără stăpân?
– Da. Este un soi de neputinţă şi am recunoscut că una din marile sau, dacă vreţi, principalele nerealizări a mele, ca primar, este această problemă a câinilor comunitari. Mi-o asum, deşi avem ceva clemenţă pentru că atunci când ne-am apucat să rezolvăm serios această problemă, a fost declarată neconstituţională acea lege. Am avut de-a lungul timpului iniţiative în Consiliul Local pe această temă, am dat şi chestionare pe la asociaţii de proprietari iar o majoritate de 90% dintre suceveni doresc să fie câinii ridicaţi de pe străzi. Din păcate, aici am avut două impedimente. Primul este instabilitatea legislativă şi neconstituţionalitatea acestei legi, apoi cu nefericitul eveniment cu acel copil, Ionuţ, din Bucureşti, s-a făcut dreptate, dacă putem spune aşa: azi avem o lege care este funcţională şi suntem în faza de aplicare a acesteia. Al doilea lucru deranjant este faptul că sunt în două categorii împărţiţi cetăţenii: unii sprijină acţiunile de capturare a câinilor fără stăpân, alţii împiedică Primăria să îşi facă datoria. Sunt multe cazuri. Un exemplu concret este pe strada Petru Rareş, blocul nr.6, unde o persoană îi închide pe câinii fără stăpâni pe casa scării atunci când mergem să îi ridicăm. Si cetăţenii trebuie să înţeleagă că aceşti câini sunt un pericol pentru sănătate, dar şi pentru oameni în vârstă şi pentru copii. O spun pentru că am avut şi eu un astfel de eveniment în familie: fata mea a fost muşcată de un câine comunitar în Vinerea Mare. A trebuit să facă antitetanos. Cunosc problema şi e chiar un soi de neputinţă în rezolvarea ei, dar sperăm ca în ceasul al paisprezecelea să o rezolvăm în ideea că pe 22 iulie va fi o licitaţie şi vom putea să desemnăm un operator al serviciilor de capturare a câinilor fără stăpân şi sper să îi putem strânge din acest an de pe străzi.
  „In orice oraş civilizat din lume, greutatea în centrul acelui oraş este dată de Catedrală”
 – In decursul anilor v-aţi remarcat prin sprijinul dat bisericilor. Unii apreciază iar alţii nu. Ce v-a determinat?
– Sunt un om credincios, cum sunt majoritatea oamenilor de aici din Bucovina. Am făcut acest lucru şi când eram director la Combinatul de Celuloză şi Hârtie iar atunci am ajutat biserici din tot judeţul. Acum ca primar pot ajuta doar bisericile din municipiu. Vă spun un lucru interesant şi vreau să am în vedere în primul rând catedrala din Suceava pentru că acolo a mers suma cea mai mare de bani, aproape un milion de euro: în orice oraş civilizat din lume, greutatea în centrul acelui oraş este dată de Catedrală. Mergeţi la Viena, când spui Stephan Plaz ai în minte Catedrala, mergeţi la Munchen şi e la fel, la Lisabona sau la Paris şi oriunde vreţi dumeavoastră: Catedrala oraşului dă o anumită greutate oraşului, arată cultura oraşului. Această catedrală a Sucevei va dăinui încă cinci sute de ani după noi. Aceasta este realitatea. Că va mai dura vreo douăzeci de ani finalizarea ei, cu pictarea ei, este o altă discuţie.
– Atât de mult va mai dura?
– Nu ştiu sigur, dar vă spun că sunt 15 mii de metri pătraţi de pictură. Nu sunt azi banii şi chiar dacă ar fi, pictura trebuie făcută după nişte reguli, în mare de aceeaşi mână. Indiferent cât va dura, şi pe vremea lui Stefan cel Mare biserici şi mănăstiri au fost ridicate în decursul anilor şi iată că multe sunt şi acum. Catedrala va fi un reper pentru oraş, din punct de vedere patrimonial, religios şi cultural. Să nu uităm că noi suntem în Bucovina, unde spiritualitatea, credinţa sunt la ele acasă. Avem acest patrimoniu imens lăsat de domnitori ca Stefan cel Mare şi trebuie să lăsăm şi noi o dâră, o urmă dacă vreţi, că am trecut şi noi pe aici. Aceste lucru va fi cu această Catedrală. Materialele de acolo, arhitectura va arăta peste sute de ani ce generaţie a avut Suceava.
– Cum comentaţi gestul consilierilor liberali în special, dar nu numai, de a tăia fondurile de la Catedrală?
– Din nişte jocuri meschine, că ar fi cineva care nu ar fi menţionat pe o anumită persoană că a sprijinit Biserica. Banii i-a dat Consiliul Local, desigur că primarul nu poate da fără acceptul Consiliului, dar iniţiativa de a da bani la biserici mi-a aparţinut întotdeauna. Nu trebuie să cădem în panta cealaltă adică să alocăm banii de la capitolul cultură, de unde finanţăm şi unităţile de cult, pe manifestări care se epuizau în două zile iar de bani nu mai rămânea nicio urmă. Nu dăm bani din buget la activităţile culturale de acest gen, de unde dăm şi banii la Catedrală. Dacă la energie este 15% iar la străzi este 12%, iată că la sport şi cultură este 1%. Puteam cheltui şi aceşti bani pe nişte evenimente culturale mari, dar în două zile treceau, însă altfel uitaţi-vă că rămâne această Catedrală pentru oraşul nostru, va dăinui în timp şi va arăta şi vrednicia generaţiei care a trecut în această perioadă.
  „E o chestiune de maturitate politică: nu este Cetatea sau centura lui Lungu, ci este a sucevenilor, de aceea este bine să punem toţi umărul”
 – Cum vă simţiţi cu proiecte demarate de dumneavoastră, ca de exemplu Cetatea şi centura oraşului, care devin obiecte de laudă pentru alţii?
– Sunt două lucruri distincte. Este clar, pe de o parte, că iniţiatorul acestor proiecte am fost eu şi cei care azi se laudă nu ar avea cu ce dacă nu le iniţiam eu, dar pe de altă parte, de-a lungul timpului, au mai venit o serie de persoane care s-au alăturat la aceste proiecte: domnul preşedinte Gheorghe Flutur cu care am colaborat foarte bine în mandatul trecut şi actualul preşedinte al Consiliului Judeţean, domnul Cătălin Nechifor, cu care de asemenea colaborez la fel de bine. Sunt oameni cu care am o colaborare instituţională. Reabilitatea Cetăţii de Scaun, chiar dacă este proiectul Primăriei, din punct de vedere patrimonial Cetatea aparţine de Muzeul Bucovinei care este la Consiliul Judeţean. Eu nu am orgolii, important este să se realizeze proiectul, chiar dacă eu l-am iniţiat. Au venit şi alţii căror le mulţumesc pentru sprijinul acordat. La fel şi ruta ocolitoare iniţiată de mine, dar Ministerul Transporturilor ţine de Guvern care în fiecare mandat diferă ca şi coloratură politică. Am avut sprijin şi în mandatul acesta, şi în cel precedent. Nu a fost uşor. A fost o competiţie de proiecte şi foarte greu ne-am impus iar proiectul cel mai mare pe axa de turism, în mandatul trecut, a fost Cetatea de la Suceava iar prima rută ocolitoare din zona Moldovei, pe fonduri guvernamentale, a fost tot cea de la Suceava. E o chestie de maturitate politică: nu este Cetatea sau centura lui Lungu, ci este a sucevenilor, de aceea este bine să punem toţi umărul.
– Dezamăgirile în politică nu v-au ocolit. Doi oameni i-aţi susţinut la deputăţie şi amândoi vor la Primărie. Ce aveţi să le transmiteţi?
– Este o întrebare la care sunt tentat să spun că aş prefera să nu răspund. Totuşi, cred că fiecare ar trebui să ne facem locul azi acolo unde am fost trimişi de către cetăţeni. Este bine să ne facem treaba acolo unde este fiecare, fie că este vorba de Primărie sau de Parlament. Cum ei îmi cer explicaţii, mi se pare corect ca şi eu, ca primar, care i-am sprijinit şi i-am ajutat, să cer socoteală parlamentarilor. Aşa mi se pare corect. De aceea eu zic ca fiecare să îşi facă datoria acolo unde am fost aleşi iar în anul 2016 cum va vrea Dumnezeu, aşa va fi.
– Ce vă doriţi la următorii doi ani de mandat, pentru Suceava, atât în plan politic, cât şi administrativ?
– Administraţie, nu vreau să discut aici de politică. Sunt un om care nu am spus niciodată că nu aparţin de PDL. Sigur că am făcut un pas pe care cred că a fost unul matur, în ideea de a nu face multă politică şi de a nu bloca oraşul. Privitor la întrebarea dumneavoastră, îmi doresc să termin proiectele importante pentru Suceava, gen Cetatea de Scaun şi ruta ocolitoare şi să demarăm proiectele noi pe care tot le-am discutat aici, la Primărie: modernizarea iluminatului public din municipiul Suceava, ca să nu mai spun de un proiect la care ţin foarte mult şi sunt convins că în următorii doi ani de zile şi anume achiziţionarea unui parc nou de 40 de autobuze electrice, o premieră în România şi punerea în practică a primului proiect pe zona metropolitană, adică cel de transport metropolitan. (A consemnat Dan PRICOPE)