Sute de suceveni l-au condus pe ultimul drum pe preotul Proschinger

Cinci sute de persoane au participat la slujba de la Catedrala „Sf. Ioan Nepomuk” din Suceava, oficiată de un sobor de preoţi catolici în frunte cu episcopul de Iaşi Petru Gherghel, ceremonia religioasă fiind oficiată pentru înmormântarea fostului decan de Bucovina, pr. Johann Proschinger. Biserica era arhiplină, iar o parte din cei care au participat la slujbă erau şi de alte confesiuni creştine, semn că preotul „Hans” – cum îi spuneau majoritatea cunoscuţilor – era apreciat de comunitate. Nu au lipsit, dintre oficialităţi, deputatul minorităţii poloneze din România, Longher Ghervazen. Niciun loc nu a mai rămas liber pe băncile din biserică, mulţi dintre cei prezenţi stăteau în picioare, iar alţii s-au dus la balcoanele bisericii.
Pr. Johann Proschinger a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de marţi, în jurul orei 9.00, un anunţ în acest sens fiind postat la puţină vreme pe pagina de internet a Episcopiei Romano – Catolice de Iaşi.
La slujba de înmormântare, unul din clericii de faţă a explicat creştinilor cine a fost părintele Johann Proschinger, unde s-a născut, care au fost evenimentele care i-au marcat viaţa sa şi ce evenimente au putut marca viaţa comunităţii pe care a slujit-o. După cum au lăsat să se înţeleagă, părintele „Hans” Proschinger şi-a croit, cu multă credinţă în Dumnezeu, un destin de excepţie.
A văzut lumina zilei la data de 2 ianuarie 1925, la Fălticeni, iar primii ani de şcoală i-a făcut la Rădăuţi. ~n tagma preoţilor a ajuns când nu a împlinit încă vârsta de 28 de ani. A profesat voturile solemne la 3 iulie 1952, iar la 26 octombrie a aceluiaşi an a fost hirotonit preot prin impunerea mâinilor PS Alexandru T. Cisar. Hirotonia a avut loc la Alba Iulia, alături de alţi şase tineri romano – catolici, episcopul era arestat la domiciliu la Orăştie, dar a reuşit să obţină îngăduinţa de la Securitate să plece la Alba Iulia.
Unul din motivele pentru care atunci a fost hirotonit este legat de experienţa personală dobândită în timpul celui de-al doilea război mondial şi imediat după când, printr-un ordin absurd, a trebuit să meargă în lagăr în Siberia doar pentru vina că se născuse într-o familie de etnici germani. A reuşit să scape la câteva luni şi a luat hotărârea să ajungă cu orice preţ în ţara natală. Drumul l-a parcurs pe jos, reuşind să ajungă la Rădăuţi unde a stat mai întâi la un preot până s-au mai clarificat lucrurile. S-a angajat pe un şantier, dar a continuat să studieze în clandestinitate despre învăţătura creştină a celor de confesiune romano – catolică. Tocmai această „tinereţe zbuciumată şi plină de primejdii” după cum este precizat în „Biografia preotului Johann Proschinger (Bucovina)”, realizată de Cezarina Adamescu, l-a călit mai mult pe părintele „Hans” pentru ceea ce avea să însemne lucrarea misionară excepţională în comunităţile unde a slujit. Cu toate acestea, după cum se arată în lucrarea biografică respectivă, părintele Proschinger „nu vorbea niciodată de calvarul îndurat în timpul războiului şi purta suferinţa cu demnitate, gândindu-se că şi Iisus Cristos îndurase chinuri inimaginabile din partea oamenilor”.
Cât priveşte activitatea sa în slujba Bisericii, menţionăm că în primii opt ani de la hirotonie a activat ca vicar, mai întâi la Oţeleni (1952-1955), apoi la Galaţi (1955-1956), Siret (1956-1956), Huşi (1956-1957) şi, vreme de trei ani, la Hălăuceşti. Din 1960 a fost paroh, prima sa parohie fiind la Cotnari unde a stat şapte ani, după care a venit la Suceava unde a stat mai bine de două decenii, din 1967, până în 1990.De numele pr. Johann Proschinger este legată şi introducerea reformei liturgice în Moldova după 1967 când a introdus prima dată în Suceava altarul cu faţa spre popor, folosind rugăciunile de la Liturghie în limba română. Mulţi ani la rând a celebrat, cu ocazia hramului, Liturghia în limba germană la Cacica şi Gura Humorului. Din 1990 a revenit ca paroh la biserica unde a fost vicar ultima oară şi din 1991 a mers ca paroh la Galaţi până în anul 2000. Din anul 2000 a preferat să se dedice slujirii credincioşilor de limbă germană din Bucovina, stabilindu-se în parohia romano – catolică de la Suceava. Cu un an în urmă, la 26 octombrie, a sărbătorit 60 de ani de preoţie, eveniment marcat printr-o liturghie solemnă la care a participat Ministrul provincial, Emilian Cătălin, cât şi numeroşi reprezentanţi ai comunităţii poloneze şi germane. Treptat, din cauza vârstei înaintate, sănătatea părintelui s-a şubrezit până-ntr-acolo încât acum câteva luni a căzut la pat, necesitând îngrijiri din parte rudelor. La 88 de ani, părintele „Hans” Proschinger a lăsat casa pământească pentru a fi primit în Casa Tatălui ceresc. (Dan PRICOPE)