Povestea statuii împușcate în cap, de la Baia

In localitatea Baia, fosta capitală a Moldovei, se află bustul învățătorului Nicolae Stoleru, căzut eroic în timpul Primului Război Mondial. In memoria sa, în anul 1937, s-a ridicat un bust din bronz în centrul comunei, reprezentându-l pe învățătorul-erou. In cel de-al Doilea Război Mondial, în 1944, un soldat rus beat a confundat statuia lui Nicolae Stoleru cu un soldat neamț, împușcând capul din bronz al învățătorului, gaura produsă de glonț fiind vizibilă și azi

Comuna Baia din județul Suceava este o localitate al cărei nume, în pre­zent, nu le spune nimic majorității româ­nilor. Totuși, Baia este prima capitală a Moldovei, în Evul Mediu fiind cel mai important centru economic și religios al statului proaspăt înființat. Orașul Baia, în prezent o comună aflată la opt kilometri de municipiul Fălticeni, a fost cel mai important centru urban al Mol­dovei până în anul 1467, când Stefan cel Mare a incendiat localitatea, reușind astfel să distrugă armata regelui ungar Matia Corvin.

În zilele noastre, comuna Baia a devenit o localitate liniștită și plină de po­vești, una dintre el fiind legată de învățătorul Nicoale Stoleru, al cărui bust din bronz a fost împușcat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către un lunetist sovietic beat.

Nicolae Stoleru s-a născut în anul 1878, într-o familie de țărani din județul Botoșani. El a absolvit Scoala Normală „Vasile Lupu” din Iași, la vârsta de 20 de ani fiind numit învățător în satul Broșteni, din județul Suceava. După trei ani petrecuți în Broșteni, Stoleru este mutat pentru alți trei ani de zile la Zorleni, în județul Vaslui.

În anul 1904, Nicolae Stoleru a fost transferat ca învățător în satul Baia. El avea să aibă un impact important asupra învățământului din această localitate, deoarece la venirea sa în Baia nu mai puțin de 87% dintre copiii de vârstă școlară din sat erau analfabeți.

„Înainte, la Baia, la școală preda preotul din sat. Primul învățător din localitate a fost Cușescu, Ni­coale Stoleru fiind gi­nerele lui. Si nevasta lui Stoleru, Maria, era tot învățătoare. Nicolae Stoleru a murit pe front în Primul Război Mondial și în perioada interbelică i s-a ridicat statuie în Baia. Pe atunci se învăța carte, nu ca acum. Nicolae Stoleru a fost un în­vățător foarte bun, mama mea fiind eleva lui”, a povestit Costică Diaconița, clopotarul din comuna Baia, un bătrân de 85 de ani.

Stoleru a reușit să dezvolte învă­țământul în localitatea Baia, reușind să înființeze „Casa de sfat și cetire să­teas­că”  cu sală de lectură și bibliotecă, sală de spectacole, sală pentru muzeul satului, corul fetelor și al flăcăilor și o echipă de dansuri populare, Cercul „Deștep­tarea Sătenilor” și revista lunară „Vestitorul Satelor”. Învățătorul sucevean a încercat să-i învețe pe țărani ce este igiena și cum să combată alcoolismul. Acesta chiar a înființat societatea „Unirea”, care milita pentru combaterea alcoolismului.

După intrarea în Primul Război Mondial, locotenentul în rezervă Nicolae Stoleru este încorporat în Armata Ro­mână, decedând eroic la data de 12 septembrie 1916, în luptele date la Dea­lul Rusca – Pietrele Roșii, din Munții Călimani.

În semn de respect pentru contribuția sa la dezvoltarea învățământului din comuna Baia, la data de 29 iunie 1937, în centru localității a fost dezvelit bustul învățătorului-erou Nicolae Stoleru, la baza soclului aflându-se un medalion – basorelief în care este reprezentată soția sa, învățătoarea Maria Stoleru. Tot în cinstea lui, Scoala nr.1 din satul Baia a primit numele Scoala Gimnazială „Ni­­colae Stoleru”.

„În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, linia frontului trecea prin Ba­ia. Pe o parte erau rușii care trăgeau cu bombe, iar pe cealaltă parte erau nemții, care răspundeau tot cu bombe. Un căpitan din Basarabia a venit la noi și ne-a spus: «Noi nu vrem să vă omorâm, aici este linia frontului și nu aveți ce căuta aici». Oamenii au fost evacuați și duși la Brehuiești, în județul Boto­șani. A fost greu, pentru că nouă vitele ni le-au luat nemții, iar calul rușii, nu mai aveam decât căruța. Am găsit doi viței la un frate de-al mamei, i-am legat la căruță și am plecat la Brehuiești, de unde ne-am întors la data de 23 august 1944”, a povestit Costică Diaconița.

Un incident ieșit din comun i-a avut în prim-plan pe soldații sovietici. Aceș­tia, fiind băuți bine, au început să tragă de capul lor cu armele prin localitatea suceveană. Un lunetist rus chiar a confundat statuia lui Nicolae Stoleru cu un soldat din armata germană, împușcând capul din bronz al învățătorului, gaura produsă de glonț fiind vizibilă și în zilele noastre.

„În ‘44, rușii au tras fără nicio noimă cu armele prin Baia. Un lunetist băut chiar a împușcat bustul lui Sto­leru, confundându-l probabil cu un sol­dat neamț. Rușii au vrut chiar să fure capul statuii lui Nicolae Stoleru, deoarece este din bronz și puteau să facă din el obuze”, își aduce aminte clopotarul din Baia. (Dănuț ZUZEAC)