Patru judecători şi funcţionari ai DGFP, daţi pe mâna procurorilor de călugării de la Mănăstirea Putna

Părintele stareţ al Mănăstirii Putna, arhimandritul Melchisedec Velnic împreună cu obştea de monahi ai lăcaşului de cult au depus la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava o plângere penală împotriva a patru judecători de la Tribunalul Suceava precum şi împotriva a trei funcţionari publici de la Direcţia Generală a Finanţelor Publice (DGFP) Suceava, printre care şi directorul executiv al unităţii, Petrică Ropotă. Călugării de la Putna cer cercetatea acestora sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu. Vasile Mandici, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava a confirmat faptul că, ieri, a fost înregistrată o plângere în acest sens, care urmează a fi preluată de un procuror, pentru cercetare.
~n esenţă se arată că, după ce instanţa a dat câştig de cauză Mănăstirii Putna, în dosarul în care Statul Român, prin DGFP Suceava a revendicat terenul pe care aceasta se află de mai bine de jumătate de mileniu, cei de la Fisc au formulat o contestaţie în anulare dar nu în termenul stabilit de lege, de 15 zile de la comunicare, ci cu cinci luni mai târziu. Cu toate acestea, judecătorii de la Tribunalul Suceava au luat în calcul acest recurs depus tardiv şi au repus cauza pe rol. Documentele transmise de DGFP repun în discuţia instanţei acest subiect sensibil, care părea a fi stins pe la jumătatea anului trecut.
“Mănăstirea Putna şi-a câştigat proprietatea terenului dăruit de Sfântul {tefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava”
~n luna noiembrie a anului 2012, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii Putna, a transmis o scrisoare deschisă denumită “ Mănăstirea Putna şi pământul de sub mormântul Sfântului {tefan cel Mare – o judecată neterminată” în care se arată că “ dacă la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de anul acesta, 21 mai 2012, aminteam românilor cum Mănăstirea Putna este nevoită să se judece încă cu statul român pentru cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii – cuprinzând biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele şi dependinţele anexe –, iată că acum apar primele rezultate îngrijorătoare ale acestei judecăţi. Precum se ştie, Mănăstirea Putna şi-a câştigat proprietatea terenului dăruit de Sfântul {tefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011, intabulându-se în cartea funciară la 20 iulie 2011 şi radiindu-se astfel statul român intabulat abuziv în urma decretului 273/1949.
Deşi nu s-a prezentat la nici un termen, Direcţia de Finanţe Publice Suceava a introdus o contestaţie în anulare împotriva hotărârii Putnei abia la cinci luni de la pronunţarea ei, mai exact la 7 decembrie 2011. Aceasta în condiţiile în care Codul de Procedură Civilă stabileşte că o contestaţie trebuie depusă în termen de 15 zile de la luarea la cunoştinţă a hotărârii, sau cel târziu un an de la data rămânerii ei irevocabile. De altfel, oricine este citat într-un proces trebuie să-şi arate interesul în primul rând prin prezentarea în faţa instanţei de judecată şi susţinerea propriilor argumente la timpul şi locul potrivit. Este just să uzezi de căile extraordinare de atac (contestaţie în anulare sau revizuire) abia după ce ai depus tot interesul şi efortul, în mod sincer şi onest, în cadrul judecăţii propriu-zise (fond, apel sau recurs).
Cu toate acestea, completul de judecată al Tribunalului Suceava a considerat că cererea Direcţiei de Finanţe Suceava a fost introdusă în termen legal, respingând astfel excepţia tardivităţii – adică a acţiunii care depăşeşte termenul stabilit – invocată de Mănăstirea Putna. În 18 octombrie 2012, instanţa a respins şi celelalte excepţii invocate de noi – lipsa calităţii procesuale active şi a calităţii de reprezentant – vizând procurile defectuoase şi neconforme procedural prin care Ministerul de Finanţe a împuternicit Direcţia de Finanţe Suceava, respectiv consilierul ei juridic, să îl reprezinte în justiţie. Instanţa a hotărât în final ca judecata să fie continuată în ziua de 8 noiembrie 2012, ora 9.00, din păcate chiar de praznicul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Atunci se va trece la discutarea pe fond a argumentelor prezentate de Direcţia de Finanţe în contestaţia sa, chiar şi a celor absurde – precum acela că Mănăstirea Putna „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, sau că cele 14 hectare de teren ale Putnei „aparţin domeniului public al statului”. Un nou termen în acest dosar este programat la Tribunal în 22 ianuarie a.c., iar dosarul penal înaintat de feţele monahale de la Putna va fi preluat în cercetare de un procuror. (O.S.)