Cu un munte de hotărâri judecătorești în mână, un bătrân nu reușește de peste un sfert de veac să intre în posesia terenului lăsat moștenire de părinți

Petru Muntean, din Vicovu de Jos, se apropie de 80 de ani, a câștigat toate procesele, iar în cele din urmă Justiția l-a scos bun de plată, obligându-l să plătească cheltuielile de judecată

Petru Muntean, un bătrân ce se apropie de 80 de ani, din Vicovu de Jos, s-a adresat redacției “Obiectiv de Suceava” pentru a-și spune păsul care i-a înnegurat viața în ultimii 25 de ani. Ca de obicei, necazurile oamenilor în vârstă de la țară au ca punct de pornire aplicarea legilor fondului funciar. De aici s-au iscat dușmănii în comunitățile rurale, s-a ajus la procese în instanță. Astfel de acțiuni în justiție sunt promovate în general de oamenii în vârstă, rămași acasă, în condițiile în care cei tineri au luat de multe ori calea străinătății și nu mai au nici interesul și nici dorința de a-i sprijini pe vârstnici în demersurile lor prin tribunale. Ori, dacă există vreun vag interes, acesta în multe cazuri s-ar mărgini la ideea că dacă bătrânii se ocupă de ­pro­blemele funciare ale familiei, o fac sigur mai bine, pentru că își amintesc vechile hotare și, oricum, altceva nu mai au de făcut. Iar dacă aceștia vor izbândi, cu atât mai ușor pentru cei tineri, care, revenind în țară, vor găsi problema gata rezolvată, iar urmașii vor putea să intre în posesia averii părintești fără stre­surile provocate de bătăliile juridice.

In anul 1991, Comisia comunală de fond funciar Vicovu de Jos a stabilit în favoarea lui Petru Muntean dreptul de proprietate pentru supra­fa­ța de 0,8 hectare de teren (80 de ari, n.r.). Muntean a solicitat pu­ne­rea în posesie, pe vechile amplasamente. Pentru că punerea efectivă în posesie nu s-a produs, bătrânul a acționat în judecată Comisia comunală de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Vicovu de Jos, pe Constantin Mutescu, primar la acea vreme al comunei, pe Teodor Spînul și Constantin Spînul, din aceeași localitate, care foloseau, în opinia sa, ilegal terenuri care îi aparțineau de drept, fiind moștenite de Petru Muntean de la mama sa, Muntean Iustina. Judecătoria Ră­dă­uți a pronunțat în aprilie 2010 o sentință favorabilă petentului, în sensul că acea comisie pentru stabilirea dreptului de proprietate trebuie să procedeze la punerea în posesia lui Petru Muntean cu trei suprafețe de teren, în trei locații diferite, de câte 2.036 metri pătrați, 1300 metri pătrați și 4766 metri pătrați, în total cam aceeași supra­față pentru care i se stabilise dreptul de proprietate cu aproape 20 de ani în urmă. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă. Doar aparent însă, așa cum vom vedea mai departe, ea nefiind pu­să în aplicare de Primărie (deși legislația românească prevede inclusiv conse­cințe penale pentru ne­punerea în aplicare a unei hotărâri judecătorești, n.r.). Petru Muntean s-a văzut nevoit în anul 2011 să deschidă un nou proces, îm­potriva familiei Spînul, care ocupă o parte din te­renul său de 4.766 de metri pătrați, în locul numit “Tur­hană”. Familia Spînul a arătat că de fapt e de bună­credință, a cumpărat acele terenuri în anul 1997 și le-a intabulat la Cartea Funciară. Familia Spînul a cumpărat acele terenuri de la un anume Constantin Galan. In fapt, terenurile în litigiu nu au aparținut niciodată acestui Galan. Instanța admite din nou acțiunea civilă a lui Petru Muntean, obligând pe Constantin, Teodor și Vasile Spî­nul să predea reclamantului su­prafețele de teren revendicate. Si această sentință a rămas definitivă și irevocabilă.

Sarabanda proceselor este însă departe de a se fi încheiat. In anul 2013, familia Spînul se adresează de această dată ea instanței, reclamând, pe lângă inamicul lor din sat, Petru Muntean, pe aceeași comisie comunală pentru stabilirea dreptului de proprietate Vicovu de Jos (prin primar), dar și comisia județeană de profil. Judecătoria Rădăuți a respins această acțiune civilă și i-a obligat pe reclamanți să-i plătească lui Muntean 1.000 de lei cheltuieli de judecată. Si această sentință a rămas definitivă și irevocabilă. Pentru că nu reușea cu niciun chip să intre în posesia terenurilor pentru care avea deja trei hotărâri judecătorești de confirmare a dreptului de proprietate, a depus plângere penală îm­potriva lui Vasile și Teodor Spînul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți, pentru nerespectarea hotă­rârilor judecătorești. In 22 aprilie 2016, Judecătoria Rădăuți s-a pronunțat în sensul că Teodor Spînul a fost achitat, respingând acțiunea lui Petru Muntean ca nefondată. In ceea ce îl privește pe celălalt membru al familiei Spînul – Vasile, instanța a decis condamnarea acestuia la două luni de închisoare cu suspendare sub supraveghere și îl obligă pe inculpat să lase persoanei vătă­ma­te/părții civile Petru Muntean, în deplină proprietate și liniștită ­po­sesie, terenurile din “Turhană” – Vicovu de Jos. Ironic este faptul că judecătorul de la Rădăuți a dispus prin aceeași sentință obligarea lui Petru Muntean să plătească statului suma de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Astfel, în luna aprilie a acestui an, Petru Muntean a primit prin poștă o somație din partea Judecătoriei Rădăuți, prin care i se punea în vedere ca în termen de 90 de zile de la data primirii acesteia, să facă dovada achitării sumei de 300 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, rămasă definitivă la data de 07.04.2017 prin decizia Curții de Apel Suceava. Adică la cheltuielile de la Jude­cătoria Rădăuți, instanța superioară a pus încă 100 de lei.

Petru Muntean nu a reușit să intre nici acum în posesia tere­nu­rilor pentru care are dreptul deplin de proprietate, mai mult, declară că cei din familia Spînul nu pierd niciun prilej de a-l amenința, de a-l brusca ori de a-l șantaja. Primăria din localitate nu se implică deloc în rezolvarea diferendului, ba mai mult, și primarul dinainte și cel actual, care a ocupat anterior funcția de inginer la Camera Agricolă, s-au manifestat în favoarea celor din familia Spînul. Ca atare, bătrânul Pe­tru Muntean se va adresa Curții Eu­ropene a Drepturilor Omului, fiind decis să își caute dreptatea până la capăt. (Dănuț ZUZEAC)