Arheologul sucevean Florin Hău a încetat din viaţă

Unul dintre cei mai cunoscuţi arheologi suceveni, profesorul Florin Hău, fost director general al Muzeului Naţional al Bucovinei din 1997 până în 2001, a încetat din viaţă ieri dimineaţă, după o luptă grea şi inegală cu o boală necruţătoare. Ca arheolog şi-a adus o contribuţie formidabilă încă din 1997 când, în urma săpăturilor făcute la Biserica Mirăuţi din Suceava, a descoperit, împreună cu echipa pe care a coordonat-o, vestigii din veacul al XV-lea care fac acum parte din tezaurul Muzeului Bucovinei. Alte cercetări arheologice pe care le-a întreprins au adus la lumină vestigii la fel de valoroase. Cu doi ani în urmă, atunci când s-a aprobat proiectul de reabilitare a Cetăţii de Scaun, arheologul Florin Hău a fost cel desemnat să se ocupe de descărcarea de sarcină arheologică a perimetrului în care urma să se desfăşoare investiţia finanţată cu bani europeni. A fost trup şi suflet alături de Cetate şi de lucrările arhelologice pe care le-a demarat până când o boală nemiloasă ce a acţionat mai rapid decât şi-a planificat el proiectele, l-a pus pe patul de pe care nu s-a mai putut ridica.
Florin Hău s-a născut în ziua de 3 aprilie 1956. A absolvit Facultatea de Istorie-Geografie de la Universitatea „{tefan ce Mare” din Suceava. A fost profesor de istorie la Siret până în anul 1995, când s-a angajat la Muzeul Bucovinei ca arheolog medievist. In perioada 1997-2001 Florin Hău a fost director generalal Muzeului Naţional al Bucovinei. El a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Naţionale de Arheologie, a coordonat numeroase şantiere arheologice din oraşul Suceava şi din judeţ printre care cele de la Curtea Domnească şi Cetatea de Scaun. Totodată a coordonat săpăturile arheologice de la Iaşi – Catedrala Mitropolitană şi Botoşani – Centrul Vechi. Cei care l-au cunoscut pe arheologul Florin Hău şi-l amintesc ca pe un bărbat în adevărata putere a cuvântului, sclipitor la minte, maiestuos în comportament şi îngăduitor cu cei pentru care nu reuşea să se facă înţeles. Atitudinea sa, de om cu rucsacul în spinare, mereu pus pe drum, a frapat poate pe mulţi dintre sucevenii conservatori. Cei care l-au cunoscut mai îndeaproape, fie ei studenţi, elevi, colegi ori prieteni au ştiut că atitudinea sa ostentativ tinerească i-a adunat în jurul său. (Neculai RO{CA)