60% dintre suceveni lucrează la stat. Numărul angajaţilor din sectorul privat a scăzut într-un an cu peste 4.000

S-a ajuns ca în judeţul nostru 60% dintre angajaţi să lucreze în sectorul bugetar, primind bani de salarii de la bugetul alimentat în principal chiar de sectorul privat. Angajaţii din sistemul public vor primi din această lună cu 10% mai mult la salarii, conform votului parlamentului. Cei din sectorul privat rămân la dependenţa de salariul minim pe economie, care a devenit o piatră de moară legată chiar de gâtul angajatorilor. S-a ajuns astfel la un fenomen ce nu era conceput în anii crizei – migraţia angajaţilor de la privat la stat, acesta fiind de fapt cel mai mare angajator din România 

 

O statistică realizată de Camera de Comerţ şi Industrie Suceava  relevă faptul că în decurs de un an, angajaţii din sectorul privat în judeţul Suceava a scăzut cu peste 4.000. Concret, de la 62.594 la 58.495, scăderea fiind de 6,55%. De menţionat că această scădere s-a produs în decursul unui singur an, conform raportărilor preluate de Camera de Comerţ şi Industrie de la Administraţia Finanţelor Publice a Judeţului Suceava şi de la Oficiul Registrului Comerţului. In schimb, angajaţii din sistemul bugetar au crescut conform aceloraşi surse cu procente importante, ca număr de salariaţi dar, foarte important, cheltuielile salariale au crescut doar în acest sfârşit de an, cu 10%.
In condiţiile în care s-a ajuns, în judeţul Suceava ca doar 40% dintre persoanele angajate să lucreze în sectorul privat, marea majoritate a acestora câştigând doar salariul minim pe economie sau undeva pe aproapte, restul de 60% lucrând în sectorul public, în domenii dintre cele mai variate şi respectabile, de altfel, un protest al întreprinzătorilor privaţi poate fi considerat justificat. Suspectaţi mereu de încălcări ale legii fiscale, arătaţi cu degetul pentru infracţiuni dedovedite, trimişi rapid către faliment de organele fiscale, dacă nu li se întocmesc dosare penale care le interzic practic să mai dezvolte vreo afacere, întreprinzătorii suceveni fac paşi înapoi nu doar în sensul de a renunţa la afaceri, ci în primul rând renunţă să mai ofere locuri de muncă.
S-a ajuns astfel ca într-un mod neaşteptat, sistemul public să devină nu doar cel mai tânjit angajator ci, în mod neaşteptat, angajatorul care oferă cele mai multe locuri de muncă sigure, cu salarii doar cu puţin mai mari decât cele din sectorul privat, dar cu o garanţie redutabilă – dacă ai intrat în sistem şi ai dobândit statutul de angajat contractual ori, şi mai mult, de funcţionar public, doar dacă ai face o prostie imensă, vei fi exclus din sistem înainte de pensionare.
Dacă s-ar construi un buget strict la nivelul judeţului Suceava, bazându-ne pe cifrele furnizate de Camera de Comerţ şi Industrie, calculul logic nu oferă vreo şansă funcţionării sistemului fiscal, de asigurări, de asigurări de sănătate etc.
Când 40% dintre angajaţi lucrează în sistemul privat, furnizorul principal de taxe şi impozite la bugetul de stat şi au salarii în jurul salariului minim pe economie, 60% dintre angajaţi primesc salarii de la bugetul de stat, într-un fel sau altul, contribuţiile la buget din partea angajaţilor şi angajatorilor sunt în majoritate raportate la salariul minim pe economie, angajatorii privaţi sunt principalii suspecţi în operaţiuni de evaziune fiscală, uneori pe bună dreptate, entităţile publice au primit liber în această toamnă la angajări şi majorări de salarii, trebuie cineva să plătească această factură complexă. Când peste 4.000 de oameni renunţă  sau îşi pierd slujbele din sectorul privat doar într-un singur an, cu certitudine, au fost motive serioase, care ţin cel mai probabil de fiscalitate, nivelul salarizării sau întreg mediul economic  şI politic din judeţ. Fenomenul ar trebui să fie analizat pentru că, pe acest curs, cu o rată de reducere anuală a angajaţilor din sectorul privat de peste 6%, riscul cel mai mare este ca în ceva peste un deceniu, toţi angajaţii să se mute în sitemul public, plătiţi din bugetul pe care nu-l va mai alimenta nimeni pentru că nu vor mai exista lucrători în sectorul privat, care să facă ceva concret, “producător de plusvaloare,” vorba clasicilor economiei politice din veacul al XIX-lea. (Neculai ROSCA)