Wednesday , May 18 2022

104 ani de la bătălia de la Spătărești între doi „aliați”: românii și rușii

În noaptea dintre 27 şi 28 ianuarie 1918 (15/15 ianuarie după calendarul iulian), a avut loc bătălia de la Spătărești, lângă oraşul Fălticeni, în care s-a consumat unul din rarele episoade militare care este rușinos și eroic în mare măsură. Este vorba de încleștarea armată dintre forțele militare a doi aliați – acesta fiind aspectul rușinos al episodului istoric militar la care ne-am referit mai sus – și anume Armata Română (trupele Regimentului 2 Grăniceri și subunități din Regimentul 16 Infanterie și Regimentul 25 Artilerie, sub comanda generalului de brigadă Constantin Scărioșoreanu, acesta având o bună reputație ca urmare a luptelor din Dobrogea) în lupte cu efective militare intrate în degringoladă și anarhie din Corpul II Armată rus (Diviziile 26 și 84 Infanterie) aflat sub comanda generalului Vasilii Egorovici Flug.

Lupta s-a dat în condițiile în care țara noastră nu avea încheiat un tratat de pace cu Puterile Centrale, așa numita Pace de la București încheindu-se în 20 februarie/5 martie 1918, fiind și aici vorba despre un tratat preliminar de pace semnat la Buftea. În schimb, degringolada din fostul Imperiu Țarist era foarte mare, iar Lenin a acceptat un armistițiu și, ulterior, în condițiile adâncirii degringoladei, Puterile Centrale au semnat în prima parte a lui 1918 tratate de pace atât cu Ucraina – de fapt cu o facțiune naționalistă ce își proclamase capitala la Kiev și deja avea apucături imperialiste, nu cu cea vestică (nerecunoscută de Puterile Centrale) și nici cu cea sovietică, având capitala la Harkov sau cu bandele de anarhiști – cât și cu URSS.

Devenea tot mai greu pentru România (doar Moldova mai rămăsese în trupul țării, celelalte zone fiind controlate de Puterile Centrale) să țină piept atât pe front, cât și în interior cu trupele celor care până nu demult erau aliați și pretențiilor diverselor cercuri de putere din defunctul Imperiu Țarist. „Toate drumurile Moldovei erau acum pline de cete de soldați, fugari de pe front, frânturi de unități fără șefi, sau cu șefi aleși dintre ofițeri inferiori ori dintre soldați, ducând cu ei arme, tunuri, cai, vehicule și fondurile statului. Unii luau cu asalt trenurile, grămădindu-se unii peste alții pe acoperișurile vagoanelor, pe scări, pe tampoane, devastând gările si vagoanele, amenințând cu armele pe mașiniști și pe funcționari. Alții mergeau în coloane mai mari sau mai mici pe șosele, dedându-se la tot felul de neorânduieli și excese, și vânzând în alte sate produsul prădăciunilor făcute aiurea. Pentru a-și ușura drumul și a câștiga bani, începură să vândă mai pe nimic efectele militare, arme, cai și chiar tunurile! Moldova cunoscu astfel o nouă calamitate, aceea a retragerii unei armate dezorganizate.”, avea să noteze Constantin Kirițescu în Istoria războiului pentru întregirea României. Situația dificilă în care aliații de ieri – buni sau răi, dar totuși aliați – atacau diverse obiective de pe teritoriul țării noastre a determinat o ripostă fermă din partea Armatei Române. Măsurile dispuse de Marele Cartier General române vizau, conform celor precizate de lt.col. Alexandru Ioanițiu în Războiului României, 1916-1918: ocuparea sectoarelor de front părăsite de trupele ruse de către trupe române, împărțirea teritoriului Moldovei în zone militare aflate în responsabilitatea unor mari unități române și instituirea unor puncte de control și îndrumarea a circulației, pentru dezarmarea trupelor ruse și asigurarea deplasării acestora către graniță, în mod organizat. Ultima parte a dat de furcă trupelor române și, ca atare, unul din efecte a fost bătălia de la Spătărești.

În luptele din 27 şi 28 ianuarie 1918 (15/16 ianuarie după calendarul iulian) efectivele militare românești aflate în disproporție evidentă – raportul fiind de 1 la 20 – au dat încă odată dovadă de curaj şi vitejie. Deznodământul a arătat că aproximativ 500 de ostaşi români s-au opus, au oprit și au dezarmat aproape 10.000 de soldaţi ruși. În amintirea Bătăliei de la Spătărești a fost ridicat în timp, prin contribuția mai multor instituții și cetățeni, un monument, amplasat, în prezent, la ieşirea din Fălticeni spre Spătăreşti. Monumentul „Grănicerul de veghe” este o adevărată operă de artă. Tot în amintirea Bătăliei de la Spătărești a fost ridicată, pe locul unde a avut loc lupta, și o troiță. „În al doilea război mondial soldaţii ruşi au distrus troiţa, care a fost din nou ridicată de cei cu respect pentru Istorie şi recunoştinţă pentru eroi. După câteva zeci de ani în care troiţa a stat la locul ei, timpul şi a făcut lucrarea, troița degradându-se complet, dispărând de la locul ei. În anul 2019, ne-am bucurat că troița a reapărut pe locul unde a avut loc bătălia, chiar dacă nu pe amplasamentul inițial. Inițiativa a aparținut Asociației Umanitare „Credință și Faptă” Fălticeni, căreia i s-a alăturat Primăria Fântâna Mare (satul Spătărești fiind pe raza comunei Fântâna Mare – n.r.) și Școala Militară de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” Fălticeni. Slujba de sfințire a avut loc pe data de 26 septembrie 2019”, menționează preotul militar Cătălin Simion. Clericul a precizat că începând cu anul 2019, slujba de pomenire are loc în ultima zi de joi a lunii  septembrie, în amintirea zilei în care a fost sfinţit Monumentul, cât și în ziua de pomenire a eroilor, sărbătoarea Înălțării Domnului. (D.P.)

 

Vezi si

Pagube de aproximativ 400.000 de euro în urma uriașului incendiu de la o firmă de prelucrarea lemnului din Vatra Dornei

Polițiștii au continuat cercetările privind incendiul de luni de la o societate de prelucrarea lemnului …