Le Temps: Romii, uitaţi de Europa

Romii sunt respinşi peste tot în Europa, iar Franţa, cu expulzarea lor în România şi Bulgaria, Italia, care anunţă că vrea să facă şi mai mult împotriva lor, expulzările din Danemarca, Elveţia, M.Britanie şi crimele din Ungaria sunt tot atâtea exemple, comentează Le Temps în ediţia electronică.
Cetăţeni europeni şi, totodată, cea mai importantă minoritate de pe continent, cele 10-12 milioane de romi, răspândiţi în toate ţările europene, sunt trataţi ca imigranţi ilegali. Ei sunt acuzaţi de toate relele, de la furtul de găini, deturnarea ajutoarelor sociale sau ca fiind “factori de tulburări”. “Romii sunt necunoscuţi, iar imaginea despre ei este compusă din reprezentări sociale şi prejudecăţi, structurate ca stereotipii, deci, foarte greu de modificat”, subliniază Jean-Pierre Liegeois, autor al mai multor lucrări asupra acestui subiect.
“Romul este rareori definit aşa cum este el, fiind definit aşa cum este necesar să fie, din motive politice şi de comportament faţă de el”, continuă Liegeois. Astfel, imaginea acestei comunităţi ţine fie de folclorul erodat, fie de faptul divers simplificator. În mod necesar, romul este nomad, muzicant, murdar, porst îmbrăcat, cerşetor sau cleptoman.
Aduşi din India în Europa, în Evul Mediu, după o lungă oprire în Armenia, ţiganii, romii sau manuşii “aduc cu ei o cultură a Indiilor care provoacă frică, o cultură orală”, subliniază Eleni Tsetsekou, coordonatoarea Departamentului “Romi şi nomazi” din cadrul Consiliului Europei (CoE). De mai multe secole, situaţia lor a prezentat perioade mai mult sau mai puţin liniştite, ei devenind sclavi în Valahia, fiind ceva mai bine integraţi în Imperiul Otoman, fiind exterminaţi în timpul Holocaustului.
“Este un cerc vicios. Tot timpul suspectată din cauză că este diferită, această comunitate a dezvoltat o cultură a excluderii, de tip a nu deranja şi a nu fi deranjat. Însă, ei speră să fie integraţi cu toţii. Cine alege, oare, să fie sărac, să aibă o speranţă de viaţă redusă cu zece ani sau să îşi vadă copiii murind de boli care nu mai există?”, continuă Tsetsekou.
De fapt, marea majoritate a romilor sunt sedentari şi integraţi. Ei sunt “invizibili”, ca într-un caz al unui bancher privat ţigan din Geneva, care afirmă că este pakistanez. În Kosovo, ţiganii sunt musulmani, în Gecia sunt ortodocşi, în Germania sunt protestanţi, iar în Spania sunt catolici. Dar, în casele lor primează cultura romă. “Două treimi dintre ţigani vorbesc limba romanes, iar legile lor sunt mai puternice decât religia locală. Astfel, este de neconceput pentru un rom musulman să aibă două soţii”, a declarat Stephane Laedrich, directorul Fundaţiei Rroma, cu sediul la Zurich.
Iar obiceiruile anumitor grupuri, între care căsătoria între adolescenţi, consternează. “Căsătoriile copiilor sau faptul că nu sunt trimişi la şcoală nu ţine de cultura romă, ci de o cultură a sărăciei”, a declarat Eleni Tsetsekou.
Discriminările sociale, şcolare şi profesionale lasă numeroşi romi pe drumuri, săraci şi marginalizaţi. Romii care cerşesc pe stradă în Elveţia fac parte din această categorie, reprezentând minoritatea vizibilă. Majoritatea provin din România şi Bulgaria. “Îi putem trimite înapoi, dar revin. În Franţa, de ei se ocupă asociaţii, au acces la îngrijire, la apă, la electricitate. Nu este cazul şi în România”, a declarat Malik Salemkour, vicepreşedinte al Ligii Drepturilor Omului şi iniţiatorul grupului Romeurope.
Răspândiţi, constituiţi într-o multitudine de comunităţi, romii militează în vedeea federalizării lor, pentru a-şi apăra mai bine drepturile. “Ei nu au consulate şi ambasade, şi nici un stat, ceea ce este departe de a fi o problemă teoretică”, a declarat Liegeois. “Multe alte minorităţi, ca sârbii din Kosovo sau albanezii din Macedonia, beneficiază de susţinerea unui stat, susceptibil să susţină revendicările acestora. Paradoxul este că romii erau acolo, cu mult înainte de crearea majorităţii acestor state”, a adăugat el.