139 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu

La 6 iunie 1883, s-a stins din viață genialul compozitor român, Ciprian Porumbescu. Nu avea nici 30 de ani împliniți când se stingea răspus de boală în casa din localitatea Stupca – azi îi poartă numele compozitorului – având alături pe sora sa, Mărioara și pe tatăl său, preotul Iraclie Porumbescu. Născut în 1853, în localitatea bucovineană Șipotele Sucevei, în familia preotului ortodox Iraclie – numele lor de familie era Golembiowski, ceea ce în traducere ar înseamna „porumbel” iar în 1881 numele de familie a fost schimbat în Porumbescu – Ciprian Porumbescu rămase atașat de meleagurile Stupcăi deoarece acolo se mutase tatăl său cu parohia și, prin urmare, acolo și-a petrecut anii copilăriei.

Întâlnirea, la şapte ani, cu muzicologul (de origine armeană) Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg şi discipol al lui Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare, găzduit fiind chiar în casa familiei Golembiovski, avea să îl marcheze. A început studiul muzicii la Suceava și Cernăuți, dar condițiile materiale nu i-au permis lui Ciprian Porumbescu să aibă o educație muzicală continuă și completă și totuși a obținut o bursă, care i-a permis să își continue studiile tocmai la Conservatorul din Viena („Konservatorium für Musik und darstellende Kunst” în Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn) unde îl frecventează pe compozitorul bucovinean, Eusebiu Mandicevschi, care îl ajută să se perfecționeze în teoria muzicii. Tot la Viena, Ciprian Porumbescu dirijează corul Societății Studențești „România Jună”.

Abia ajuns la majorat – cum ar spune unii în zilele noastre – și deja activa pentru cauza românilor: anul 1871 Ciprian Porumbescu găsindu-l printre participanții la festivitățile consacrate împlinirii a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu și alții când uimește mulțimea cu al său cântec la vioară. Între 1873 şi 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuţi. Patriotismul avea să îl coste în 1878 este întemniţat de reprezentanţii autorităţii austro-ungare din cauza unor manifestări patriotice iar tuberculoza i s-a agravat în timpul și din cauza detenţiei.

Totuși, se pare că atunci şi-a scris, însă, printre cele mai bune piese: „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „la malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români”. „Balada pentru vioară și orchestră” (sau doar „Balada” cum este cunoscută publicului larg) este una dintre puținele lucrări românești ale secolului al XIX-lea care se bucură de mare popularitate în continuare, în secolul XXI, stilizând elemente ale doinei, baladei și romanței, înmănunchindu-le într-o piesă instrumentală romantică, expresivă, de mare lirism.

În anul 1880 editează colecția de douăzeci de piese corale și cântece la unison, reunite în „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”. Ciprian Porumbescu a compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire”, a cărui muzică este astăzi în Albania imnul național.  De asemenea, tot el a scris și melodia fostului imn al României – „Trei culori”.

În cei 29 de ani de viaţă, compozitorul român a dat publicului nenumărate opere care sunt renumite peste tot în lume, între altele el fiind cel care a compus prima operetă românească, „Crai Nou”. La 11 martie 1882 are loc premiera operetei sale „Crai nou”, la Brașov, în Sala Festivă a Gimnaziului Românesc, piesă în două acte, scrisă pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 și 23 martie, pe aceeași scenă. În același an opereta este montată și la Oravița.

Sfârșitul vieții sale este în sine o dramă: tânăr fiind, își dă sufletul în prezența tatălui său și în braţele surorii sale Mărioara, în casa părintească din Stupca. Cu ultimele forţe, Ciprian i-a şoptit acesteia: „Să nu lăsaţi muzica mea să moară!”. În lucrările sale Ciprian Porumbescu inserează tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care afișează o serie de trăiri personale, gânduri și idei, ce doar în acest mod pot fi auzite. Deși creaţia sa muzicală este una diversă – a inclus muzica pentru voce şi pian, corala laică, religioasă şi instrumentală – toată creația muzicală a celui care este cunoscut publicului larg ca fiind autorul nemuritoarei „Balade”, se încadrează în sfera curentului romantic, manifestând în totalitate elemente tehnice și de expresivitate ale acestuia.

A fost înmormântat în cimitirul satului Stupca, în apropiere de altarul Bisericii Sfântul Dumitru. Tot lângă biserica Sfântul Dumitru, dar cea din Suceava nu din Stupca, este Colegiul de Artă care poartă numele compozitorului. În județul Suceava, satul părintesc Stupca îi poartă numele compozitorului, activând un muzeu și o casă memorială. În municipiul Suceava este un bust al compozitorului, amplasat în zona centrală iar o stradă din centrul Sucevei îi poartă numele. La Cernăuți, orașul în care și-a făcut studiile, a activat și a condus corul Societății „Arboroasa”, dar unde a și pătimit pentru convingerile sale, a fost inaugurată placa comemorativă „Ciprian Porumbescu”, iar o stradă nouă din suburbia românească Horecea îi poartă numele. În 2021 a fost organizată o ediție – pilot, la Suceava, a unui festival care să îi poarte numele. Anul acesta, Consiliul Județean Suceava a organizat un Festival Internațional care să poarte numele marelui compozitor iar duminică, 5 iunie, au avut loc la Stupca acțiuni de comemorare a lui Ciprian Porumbescu. (D.P.)