Realitatea lui Moni si Iri

7/03/11 ora:4:32pm

Pu[c\ria[ii [i avoca]ii, serei[tii [i interlopii, boschetarii [i primarii, studen]ii [i profesorii, chelnerii [i b\utorii frunta[i, to]i dezbat, argumenteaz\, polemizeaz\, bat cu pumnul în mas\: din Aiud pîn\-n Urzica nu-i mîncare ca p\prica [i proces c-a’ lu’ Monica. Nu mai încap pe forumuri comentariile la articolele ce trateaz\ DRAMA na]ional\.

Într-un articol intitulat Realitatea televiziunii (din volumul Despre frumuse]ea uitat\ a vie]ii, ap\rut recent la Humanitas), Andrei Ple[u relateaz\ o întîmplare de un umor irezistibil, dar [i cu tîlc. Prin anii ’70 dl. Ple[u a f\cut ni[te emisiuni de istoria artei la celebra emisiune Teleenciclopedia. Sîmb\t\ seara se uita împreun\ cu familia ([i cu ochi critic) la emisiunea în care ap\rea. Odat\, unul din copiii s\i, care avea vreo patru ani, s-a uitat [i el la televizor [i l-a v\zut pe ecran pe taic\-s\u. Copilul a r\mas ca la dentist, v\zîndu-[i tat\l în dublu exemplar: [i pe ecran, [i în cas\. Apoi a întrebat dac\ cel de pe ecran este tata. Da, e t\ticul, i s-a r\spuns. Atunci copilul s-a întors c\tre tat\l de al\turi, cel viu, [i l-a întrebat aproape agresiv: „Atunci tu cine e[ti?”.

Ei, bine, la fel ca acest copil, foarte-foarte mul]i telespectatori consider\ realitatea din televizor mai „real\”, mai consistent\, mai verosimil\ decît realitatea îns\[i. Publicul acesta nu alege, ci „încaseaz\”, cum spune tot Ple[u, încaseaz\ mereu [i tot, ca un boxer care-i ciuca b\t\ilor. Tipul acesta de telespectator (uneori [i de cititor, dar mai rar, c\ci actul cititului presupune un efort intelectual, în timp ce telespectatorul devine mai lesne vegetal) înghite tot ce i se ofer\: pe nemestecate, f\r\ discern\mînt, într-o exaltare hulpav\ a cantit\]ii. E ca acel b\rbat din zical\, „îmbrobodit” de femeia „juc\u[\”: „B\rbate, s\ nu crezi ce spune satul, s\ crezi ce-]i spun eu”. {i se uit\ ca g\ina în lemne, ca vi]elul la poart\ nou\, ca p\stîrnacul fierbînd la foc mic. St\\\ [i se uit\, se uit\ pîn\ ce se uit\ pe sine, iar uitatul devine uitare. Butoneaz\, imaginile se perind\, dar el nu mai are capacitatea de a se fixa.

Cînd totu[i mai în]elege cîte ceva, o face doar la nivelul suprafe]ei, la nivel de scandal, de isterice dezv\luiri, de desecretiz\ri [i indiscre]ii. Neavînd adîncime, capacitatea de a se constitui într-o suprarealitate, aceste televiziuni r\mîn mereu la suprafa]a lucrurilor. Într-o legend\ popular\ româneasc\ se spune c\, atunci cînd Dumnezeu a f\cut lumea, aceasta nu avea dealuri [i mun]i, ci era o suprafa]\ plan\, ceea ce îl f\cea pe Adam s\ se plictiseasc\. Suprafa]a plan\ a acestor televiziuni aduce, într-adev\r, plictiseala acestui tip de telespectator. De aceea televiziunile sînt într-o goan\ perpetu\ dup\ noi de-voal\ri, de-secretiz\ri, noi de-mitiz\ri, c\ci profunzime nu au. Ele sînt ca ni[te îmbog\]ite parvenite, care î[i tot schimb\ mobila din cas\ (exist\ astfel de jalnice nebune!) crezînd c\-[i schimb\ astfel via]a, c\ alung\ pustiul din l\untrul lor. Cine nu g\se[te nimic meritoriu în via]a-i am\rît\, î[i satisface glanda curiozit\]ii tragînd cu ochiul la via]a altora. S\r\cia zestrei personale declan[eaz\  scormonirea de hien\ în subsolurile unor existen]e închiriabile cu jum\tatea de or\ sau cu ziua. Oamenii care nu g\sesc nimic bun de m\rturisit despre ei în[i[i vîneaz\ inavuabilul celorlal]i, caut\ cu ochi de melc alte [i alte aventuri de alcov, smîrcul monden, picanteria clandestin\, nesfîr[itele scandaluri erotico-bahice cu Mutu.

Bun\oar\, ce crede]i c\ discut\ cei mai mul]i dintre români la ora actual\? Ce se dezbate furibund, pro [i contra, prin birouri [i biroua[e, prin consilii or\[ene[ti [i jude]ene, prin viloaie, case [i ca[carabete? Vreo nou\ lege a lui Boc? Nuuuu! Efectele crizei mondiale? Nuuu! Degradarea pe zi ce trece a procesului de înv\]\mînt, z\c\mîntul de la Ro[ia Montan\, situa]ia din lumea arab\? Nicidecum! Cea mai mare parte a românilor este preocupat\ acum intens, febril, pîn\ la c\piere, de soarta procesului lui Moni [i Iri. Educatoare, seduc\toare, înv\]\toare [i profesoare condamn\ cu mînie pe tic\losul de bog\tan, care i-a luat min]ile „bietei copile” [i acum o arunc\ pe drumuri. Între dou\ [p\gi, domnii poli]i[ti au timp s\ discute de Moni, care-i „bunu]\”, da’ p\cat c\-i cam pr\jin\. Pu[c\ria[ii [i avoca]ii, serei[tii [i interlopii, boschetarii [i primarii, studen]ii [i profesorii, chelnerii [i b\utorii frunta[i, to]i dezbat, argumenteaz\, polemizeaz\, bat cu pumnul în mas\: din Aiud pîn\-n Urzica nu-i mîncare ca p\prica [i proces c-a’ lu’ Monica. Nu mai încap pe forumuri comentariile la articolele ce trateaz\ DRAMA na]ional\.

Pe to]i ace[ti români nu-i intereseaz\ celelalte familii, cele obi[nuite, care muncesc din greu, î[i cresc copiii [i duc, într-un fel sau altul, ]ara asta înainte. Pe to]i ace[ti români nu-i intereseaz\ nici mama [i tat\l care muncesc pentru b\utur\ [i nu pentru a-[i între]ine copiii, mama [i tata care î[i hr\nesc copilul cu o por]ie de pîine mucezit\ înmuiat\ în ap\, mama [i tata care lovesc cu pumnul [i î[i ]in odraslele în lan]uri, nu-i intereseaz\ cei care trimit copii la cer[it. Aceste familii normale, ace[ti p\rin]i anormali nu formeaz\ realitatea. Pentru foarte mul]i români realitatea este format\ din omul cu p\rul alb numit Irinel, care s-a c\s\torit cu o elev\ cam n\tîntoac\ (dar care-[i cunoa[te bine interesul) [i care au f\cut împreun\ un copil. Pe ace[ti telespectatori români îi pasioneaz\ cît\ aten]ie a acordat domnul Columbeanu familiei [i cîte nop]i a defilat Monica în chilo]i sau f\r\ prin cluburi, neglijîndu-[i copilul.

Mdaa! Asta-i cam tot. Pentru cei dezam\gi]i [i descuraja]I, s\ spun c\, în Marea Britanie, ziarul The Sun, un tabloid care public\ pe band\ rulant\ pove[ti cu monici [i irinei englezi, este citit de 70% din popula]ie. (Radu P|RP|U}|)