PUNCTUL CRITIC – Al. Cistelecan – 60

Nu pretinde c\ d\ verdicte imbatabile, nu ]ine, ca al]ii, s\ stabileasc\ ierarhii indiscutabile (poate cel mult top-uri), nu intr\ `n competi]ii cu al]i critici (cel mult cu sine), `n fine, nici nu `[i impune un ritm care s\-i tr\deze temperamentul [i nu se `njug\ la proiecte care nu `i fac pl\cere.

La `nceputul acestei luni, criticul Alexandru Cistelecan a schimbat prefixul, intr`nd `n a doua tinere]e: cea de dup\ 60 de ani.
Cum nu m\ pricep s\ comit texte festive, e mai bine s\ scriu negru pe alb ce cred: mult\ vreme m-a mirat „autoritatea” pe care o are Al. Cistelecan `n critica noastr\. Asta pentru c\, de[i am cronic\rit [i eu ani la r`nd, de[i c`teva zeci de foiletoane anual mai comit [i `n prezent, de[i pe unele le-am [i adunat `n vreo dou\ c\r]i (despre care, spre m`ndria mea, Al. Cistelecan a scris), nu am reu[it s\ m\ debarasez cu totul de o prejudecat\ care spune c\ un critic literar „r\m`ne” prin studii, sinteze, monografii; ba, de e s\ `mi duc sinceritatea p`n\ la cap\t, aceast\ prejudecat\ mi se consolideaz\ cu c`t trece timpul. At`ta doar c\ m\ duce mintea s\ nu o absolutizez. Exist\ critici f\cu]i pentru studiul riguros, sec, betonat cu sute de referin]e, la fel cum exist\ [i naturi critice spontane, agile, destinate parc\ foiletonului. De aceea, poate nu s`nt cu totul lipsit de diploma]ie dac\ spun acum, la ceas aniversar, c\ lectura articolelor [i a c\r]ilor lui Al. Cistelecan mi-au produs mereu o reac]ie ni]el schizoid\: pe de o parte, de `nc`ntare (critica sa este o lec]ie de ironie [i de inteligen]\ sclipitoare), pe de alta de frustrare: ce p\cat c\ o minte at`t de… [i de…, ce p\cat c\ un autor at`t de rafinat `[i investe[te resursele `n texte de scurt\ respira]ie, `n cronici dedicate unor poe]i buni, dar [i unora de pluton! Sigur, `l citesc peste tot cu mare pl\cere, cu profit intelectual, [i atunci c`nd scrie despre Ian Es. Pop, Ion Mure[an, [i atunci c`nd scrie despre Ion Dr\g\noiu. De[i, nu ascund, a[ prefera s\-l citesc lu`ndu-se de piept cu marii poe]i, nu doar cu cei contemporani.
Recitesc multe dintre cronicile lui Cistelecan, culese `n volume precum Poezie [i livresc, Top ten, Al doilea top, Diacritice, Aide-mémoire. Multe nu `]i mai r\m`n de spus despre autorii respectivi, poe]i, critici, memoriali[ti, ce-or fi ei. Critica lui Cistelcan nu este, totu[i, una de verdict. Sau cel pu]in nu una de verdict direct, ]an]o[, tr`ntit brutal la `nceputul sau la finalul cronicii. Abia de aici `ncepe [armul ei: cititorul trebuie s\-l urm\reasc\ mereu atent, s\ sesizeze nuan]ele (la o adic\, critica literar\ este o chestiune de nuan]e, nu de viziune maniheist\ schematizat\), s\ perceap\ [i s\ guste ironiile, uneori crude, alteori benigne. Ceea ce se vede bine citind p`n\ [i cel mai „ocazional” text semnat de Cistelecan este faptul c\ pentru el discursul critic presupune o adev\rat\ `nscenare; asta `nseamn\ c\ autorul trebuie s\-[i intre `n rolul de critic, s\ `[i rosteasc\ replica, dar s\ r\m`n\ cumva [i `n afara acestui oficiu [i s\ controleze derularea spectacolului. Pe Cistelecan `l sim]i [i dincolo de „scena” textului s\u, `n culise, amuz`ndu-se copios pe seama celor ce se petrec `n lumina reflectoarelor, bucur`ndu-se de ce a pus la cale. E o dubl\ ironie care str\bate din textele sale: cea care ia `n c\tare scriitori [i opere [i o alta, care parc\ `l vizeaz\, provoc`ndu-l pe cititor. Interesant este faptul c\, de[i autorul Diacriticelor este unul dintre cei mai populari cronicari (cel pu]in printre scriitori – [i nu de ieri-de azi), strategiile specifice criticii lui Cistelecan nu ]in de tradi]ia foiletonismului clasic. Scriitura sa este una dens\, ludic\, percutant\ [i, mai ales, imprevizibil\. A[a cum, de altfel, este [i principalul s\u condiment, ironia.
Al. Cistelecan este, de asemenea, un critic autentic, care nu se `nstr\ineaz\ de sine `nsu[i, care nu face eforturi ostentative de „adecvare” la subiect. Nu pretinde c\ d\ verdicte imbatabile, nu ]ine, ca al]ii, s\ stabileasc\ ierarhii indiscutabile (poate cel mult top-uri), nu intr\ `n competi]ii cu al]i critici (cel mult cu sine), `n fine, nici nu `[i impune un ritm care s\-i tr\deze temperamentul [i nu se `njug\ la proiecte care nu `i fac pl\cere. De aceea, vocea sa este una mereu credibil\. ~n plus, scrisul s\u este unul exigent cu cititorul, dar care ofer\ [i satisfac]ii intelectuale ca pu]ini al]i critici. Pe Cistelecan `l citesc adesea ca antrenament: `mi ]ine `n priz\ inteligen]a critic\ (at`ta c`t\ e).
A[ min]i dac\ a[ spune c\ el este unul dintre modelele mele `n critica literar\; nu mint `ns\ dac\ spun c\ este unul dintre foarte pu]inii critici pe care `i citesc [i recitesc adesea nu pentru a m\ edifica `n leg\tur\ cu operele discutate, ci pentru ei `n[i[i. ~n orice carte semnat\ de Al. Cistelecan `l caut pe Al. Cistelecan, nu informa]ia sau puncte de vedere pertinente. Nu `mi plac to]i poe]ii pe care el `i gust\, nu s`nt de acord cu destule opinii critice ale sale, nu ader la destule op]iuni pe care [i le asum\, `ns\ `ntotdeauna onest. Dar critica lui este una mereu stimulativ\; eu unul nu am nici o `ndoial\: nu o fi Al. Cistelecan cel mai bun, nici cel mai important, dar este unul dintre cei mai inteligen]i critici ai literaturii contemporane.
Bogdan CRE}U