INCONDEIERI – Zece motive pentru care e mai bine s\ fii manelist decît orice altceva

Ca orice fiin]\ superioar\, manelistul are percep]ia acut\ a sublimului misterios al infinitului. Preceptul „f\r\ num\r, f\r\ num\r” nu e doar o subtil\ interogare filosofic\ a relevan]ei conceptuale a num\rului, ci chiar esen]a geometriei afective din care se isc\ delicatele ah-uri, of-uri [i v\leo-uri, fine]uri armonice ce pun în lumin\ geniul.

În colectivit\]ile omene[ti în care ierarhizarea pe baz\ de merite e o poant\ mai vioaie decît visul omului de a cuceri Universul, „a fi bun” are cu totul alte în]elesuri decît cele atribuite în mod obi[nuit de ni[te bie]i meritocra]i ideali[ti. În astfel de grupuri se verific\ o tez\ mult îndr\git\ [i foarte gustat\ de canibali: to]i oamenii sînt buni. Bun este ho]ul care fur\ milionul [i scap\ nepedepsit, devenind apoi unul din mai-marii zilelor [i campion al moralit\]ii, bun este [i n\t\r\ul pe care soarta [i anturajul l-au încurajat s\ ajung\ mare lider [i stea polar\ a progresi[tilor. În acela[i stil, bun este mincinosul care îngroap\ adev\rul, dup\ cum tot bun este considerat [i egolatrul care pozeaz\ în model de modestie [i umilin]\.
În acest ghiveci gustos de bun\tate lipsit\ de prejudec\]i sau discrimin\ri, manelistul, zis [i gurist sau „artist”, îndepline[te rolul condimentului exotic f\r\ de care amestecul risc\ s\ fie consumat f\r\ a l\sa o temeinic\ impresie papilar\.
Ori de cîte ori presa alc\tuie[te un top al celor mai bine pl\tite ocupa]ii, interesul cititorului începe s\ scad\ vertiginos din momentul în care apar în[iruiri precum „domeniul bancar”, „asigur\ri”, „aeronautic\”, „avocatur\” [.a.m.d. Toate aceste topuri eludeaz\, din naivitate, ori cu bun\ [tiin]\, ancorajul în sinergia faptelor. O clasificare inspirat\ din real ar trebui s\ cuprind\ ([i) alte domenii: „politician”, „fotbalist”, „manelist” etc. S\ ne limit\m la categoria „manelist” [i s\ ar\t\m, în zece puncte, de ce ar fi bine s\ ne odr\slim copiii în spiritul idealului „f\r\ num\r, f\r\ num\r”:
1. Manelistul este eul care contrazice axioma ridicol\ potrivit c\reia o educa]ie de foarte bun\ calitate contribuie la în\l]area pe scara social\. Aceast\ f\ptur\ n\scut\ din împletirea lipsei de educa]ie cu ]ambalul [i onomatopeea dovede[te cu asupra de m\sur\ adev\rul spunerii c\ numai cine ridic\ vocea are de cî[tigat.
2. Manelistul afl\ din fraged\ pruncie c\ nu munca, ci talentul îl înnobileaz\ pe om. Munca e urît\ [i înjositoare, motiv pentru care numai fraierii f\r\ viziune se las\ co[covi]i. Talentul, pe de alt\ parte, este muta]ia formativ\ care favorizeaz\ excelen]a, motiv pentru care un manelist de talent cî[tig\ într-un an cît un profesor universitar doctor dup\ mai multe reîncarn\ri.
3. Orice manelist le rîde în nas celor ce cred în ideea stupid\ [i desuet\ c\ via]a social\ presupune existen]a unor reguli [i responsabilit\]i: „Afar\-i jungl\, fr\]ioare! Cine-i prost, de foame moare!”.
4. Un manelist autentic le d\ cu tifla retrograzilor impresiona]i de spunerea c\ omul este m\sura tuturor lucrurilor. Dimpotriv\, banul (ca[cavalul, lozul, m\laiul) este m\sura [i scopul tuturor lucrurilor. Arta tremolourilor viscerale nu e decît mijlocul de a atinge marele [i unicul scop. În consecin]\, fericirea e o m\runt\ chestiune de buget.
5. Manelistul este perfect adaptat economiei capitaliste. F\r\ a-l fi citit vreodat\ pe Adam Smith, acest artist emerit al ecourilor prelungite posed\ [tiin]a convergen]ei între interesul propriu [i binele tuturor. În consecin]\, nu exist\, pentru el, pornire mai fireasc\ [i mai jertfelnic\ decît aceea de a-i fermeca pe cei mul]i, în folosul propriei împliniri.
6. Manelistul este, prin defini]ie, un om cel pu]in bogat, dac\ nu chiar putred de bogat. Cine a mai pomenit manelist rupt în coate de suferin]e [i nevoi? Ferit-a Sfîntul!
7. Cine-l acuz\ pe manelist de evaziune fiscal\ gre[e[te în chip grosolan [i neavenit. Un manelistul nu trage ]eap\, el verific\ t\ria limitelor. Nu e nimic r\u în a dosi ni[te sute de mii de euro, din dorin]a legitim\ de a observa dac\ fiscalitatea exist\ cu adev\rat. În plus, nu e mai bine s\ p\strezi pentru tine ceea ce, la o adic\, poate ajunge în buzunarele altora?
8. Personalitatea manelistului este incompatibil\ cu ideea de defect. De aceea, manelistul nu este o fiin]\, ci un ideal. Asta înseamn\ s\ fii mereu de[tept, frumos, sensibil, cu stare [i devreme acas\.
9. În ciuda stereotipului c\ manelistul este un individ needucat, ]ip\tor, l\ud\ros, lipsit de scrupule [i de gust, realitatea arat\ c\ ceea ce trece drept lips\ de educa]ie e, de fapt, spirit de sintez\, ceea ce e considerat ]ip\tor se înrude[te, în esen]\, cu inova]ia, l\ud\ro[enia e prost extras\ din abilitatea de a fi un bun comunicator, iar a[a-zisa lips\ de scrupule [i de gust nu e decît r\st\lm\cirea r\uvoitoare a pragmatismului onest, dublat de o binevenit\ simplitate a naturale]ii.
10. Ca orice fiin]\ superioar\, manelistul are percep]ia acut\ a sublimului misterios al infinitului. Preceptul „f\r\ num\r, f\r\ num\r” nu e doar o subtil\ interogare filosofic\ a relevan]ei conceptuale a num\rului, ci chiar esen]a geometriei afective din care se isc\ delicatele ah-uri, of-uri [i v\leo-uri, fine]uri armonice ce pun în lumin\ geniul. (Ioan MILIC|)