HOMO VALACHUS – Diaspora boiernasilor

Haide]i s\ o recunoa[tem deschis, chiar dac\ nu ne cade bine: servitori umili la case mari, `ntor[i acas\, o facem adesea pe boierna[ii `ntr-un fel no man’s land.

Am spus-o, de mai multe ori, [i `n trecut (asum`ndu-mi, con[tient, valul de sud\lmi de pe forumuri), c\ profilul, entitatea, mentalitatea (sau orice alt\ denomina]ie vi s-ar p\rea potrivit\) românului emigrat – probabil, [i a/ale emigrantului `n general – sufer\ anumite muta]ii bizare, ce ar putea, la rigoare, s\ ne dea de g`ndit. ~n perioada stagiului Fulbright american, dar [i a diverselor peregrin\ri interna]ionale („euro-atlantice”, ca s\ fiu `n ton cu timpurile), am cunoscut diverse comunit\]i ale diasporei române[ti, reu[ind, spun eu, s\ articulez o perspectiv\ suficient de elaborat\ asupra problemei. Fac o distinc]ie de la bun `nceput. {tiu, desigur, c\ românii emigra]i nu s`nt uniformi – nici la nivel de individualitate, nici la cel de grup. Ca [i `n ]ar\, `n diaspora exist\ oameni [i oameni, cu preg\tiri, destine, viziuni [i etici diferite. De asemenea, exist\ grupuri [i grupuri. Una este s\ te referi la diasporele române[ti din Italia, Spania [i Fran]a (m\cinate, `n linii mari, de infrac]ionalitate [i analfabetism) [i alta s\ te ocupi de emigran]ii români din Canada [i Statele Unite (unde elitele intelectuale `[i fac sim]it\, tot mai mult [i mai intens, prezen]a). Totu[i, actul emigr\rii `n sine produce, se pare, m\car la românii ultimilor dou\zeci de ani c`teva similarit\]i comportamentale care, fie [i dintr-un unghi limitativ, pot contura ideea tipologiei comune.
Repet, m-am familiarizat, pe parcursul tribula]iilor mele interna]ionale, cu destui compatrio]i (din diverse categorii), pentru a sus]ine, neezitant, o opinie `n leg\tur\ cu aceast\ tipologie. Un lucru demn de re]inut ([i de reamintit) e acela c\, m\car `n America, m-am str\duit, constant, s\ evit compania românilor locali, de[i `ntr-o faz\ ini]ial\ – faza ingenuit\]ii c\l\toare, s\-i spunem –, f\cusem eu `nsumi impruden]a de a-i c\uta. Motivele au fost numeroase, le-am creionat `n alte articole, nu vreau s\ revin. Suficient s\ reafirm c\, peste Ocean ([i nu numai), am g\sit (la mijlocul anilor nou\zeci) un român-standard resentimentar, alienat `n raport cu civiliza]ia-mam\, dar, paradoxal, neintegrat satisf\c\tor nici `n cea de adop]ie [i, ca atare, complexat. Mai recent, au ap\rut, ne`ndoios, excep]ii, cu prec\dere printre tinerii informaticieni, doctori, matematicieni ([i printre al]i intelectuali), `ns\ ele – o zic cu regret pentru forumi[tii indigna]i – nu au puterea de a contrabalansa regula deja instaurat\. Românul american generic crede ori doar vrea s\ cread\ c\ România se afl\ `ntr-un colaps total, f\r\ nici o [ans\ de redresare [i, `n special, f\r\ nici un viitor. Orice succes al ]\rii (cum au fost, pe r`nd, reacordarea „clauzei na]iunii celei mai favorizate” de c\tre SUA, `n 1993, integrarea `n NATO [i UE, `n anii 2000, parteneriatele interna]ionale, mereu mai solide, din ultimul deceniu, crearea scutului anti-rachet\ de la Deveselu, `n perspectiva lui 2015, ori iminenta ridicare a vizelor de intrare pe teritoriul american) `l irit\ [i `i d\ sentimente de ad`nc\ frustrare. B\nuie[te, prin urmare, conspira]ii perverse la v`rful Guvernului Statelor Unite, pe care `l `njur\ [i-l acuz\ de „tr\dare”.
Explica]ia curiozit\]ii se afl\, f\r\ `ndoial\, la `ndem`na oricui. Emigrarea, derulat\ chiar sub auspicii norocoase, lipsite adic\ de convulsiile ini]iale ale pauperiz\rii [i senza]iei de dezintegrare social\, presupune, necondi]ionat, o transformare radical\ a identit\]ii. Propriul sine se recompune, obligatoriu, dup\ constr`ngeri [i paradigme noi, `n care, odat\ intrat, ai toate [ansele s\ nu te mai recuno[ti. Vechiul eu se ascunde `n str\funduri subcon[tiente, vibr`nd – sublimat – de acolo cu o din ce `n ce mai descurajant\ neputin]\. Dup\ un timp, situa]ia devine dureroas\, `n orice emigrant, indiferent de gradul lui de adaptare la noua cultur\, n\sc`ndu-se `ntrebarea legitim\ dac\ un astfel de sacrificiu identitar – brutal [i complet neconcesiv – a meritat f\cut. ~ntruc`t r\spunsul e, mai `ntotdeauna, o form\ de (auto)am\gire, `mpricinatul va c\uta un ]ap isp\[itor. Cel mai la `ndem`n\ este ]ara de origine, vinovat\, bine`n]eles, de multitudinea relelor planetare. Cu aceast\ concep]ie „emigra]ionist\” m\ obi[nuisem, m\rturisesc, de-a lungul vremii. Exhibat\ `n conversa]iile cu diver[i compatrio]i din str\in\tate, `mi d\dea un fior de déjà vu. Mai nou, `ns\, descop\r, cu oarecare amuzament, `ndeosebi de c`nd circula]ia `n [i din România a devenit flexibil\, c\ diasporele noastre au dezvoltat un nou complex. Acela al „libert\]ii absolute `n spa]iul românesc”, cum ar putea fi el conceptualizat ceva mai savant. Din ]ara tuturor restric]iilor (deh, „mo[tenire” totalitar\), România a ajuns, pentru mul]i cona]ionali descin[i aici `n vizite tot mai frecvente, ]ara tuturor libert\]ilor/posibilit\]ilor. ~n ]ara natal\ nu exist\ legi sau, dac\ ele s`nt pe undeva, nu se aplic\ – sau nu se aplic\ oricum `n cazul lor, al emigra]ilor! Aici po]i `nc\lca lini[tit regulile de circula]ie, po]i sfida legisla]ia func]ion\reasc\ (la ce mai trebuie s\-mi legalizez actele, c\ doar am venit `n România?), po]i fi vulgar [i nesp\lat. O doamn\, de pild\, care a renun]at, cu ani `n urm\, la cet\]enia român\ se ar\ta, nu demult, ultragiat\ c\ statul român nu i-o acord\ la loc peste noapte, `ntruc`t s`ntem, nu-i a[a?, „`n România”.
Haide]i s\ o recunoa[tem deschis, chiar dac\ nu ne cade bine: servitori umili la case mari, `ntor[i acas\, o facem adesea pe boierna[ii `ntr-un fel no man’s land.

PS – Am scris acest articol p\str`nd `n minte multitudinea de p\rin]i români ([i nu numai), `nnebuni]i dup\ o veste de la copiii lor r\sp`ndi]i `n diverse z\ri. Nu ei trebuie s\-[i caute „echivalen]e” `n r`ndurile anterioare. Mai mult, pentru a nu fi b\nuit de perverse subiectivit\]i, voi m\rturisi, la r`ndul meu, c\ am rude foarte apropiate, „fugite” din România `nc\ de la `nceputul anilor optzeci. M\tu[a matern\ [i unchiul meu s`nt azi cet\]eni canadieni, lipsi]i de complexe [i nostalgii. Pe to]i cei ca ei – care [i-au asumat destinul emigra]ionist cu demnitate [i senin\tate – `i asigur c\ nu s`nt, nici pe departe, personajele eseului de mai sus. Al]ii, din p\cate, mult mai numero[i, vorba lui Budai Deleanu, „se vor r\g\si aici …”.  (Codrin Liviu CU}ITARU)