Saturday , May 11 2024

HOMO VALACHUS – Despre coincidenta

R\zboaiele, crizele financiare, dictaturile, molimele [i pauperizarea subit\ s`nt, `n general, rezultatele unor asemenea „coinciden]e” – explicate de „speciali[ti” `n mod savant [i erudit, `ntocmai precum viteazul pelerin.

La o re-lectur\ de noapte, descop\r `n faimosul roman al lui François Rabelais – Gargantua [i Pantagruel – un episod plin de conota]ii istorico-morale. Le `mp\rt\[esc aici [i cu dumneavoastr\. Pe scurt, `n timpul r\zboiului dintre Grandgousier (tat\l lui Gargantua) [i vecinul s\u Picrocol, protagonistul uria[ (Gargantua) se `ntoarce acas\ din c\l\toria parizian\ de studii pentru a-[i ajuta familia `n efortul militar. Ajuns pe domeniul regal [i fiind cam `nsetat de drum, imensul fl\c\u a dorit o salat\ de l\ptuci. Din `nt`mplare (coinciden]\, desigur), `n gr\din\, dup\ verze, l\ptuci [i p\st\i cu boabe de maz\re, `nfrico[a]i de r\zboiul nea[teptat izbucnit `ntre cele dou\ regate, se ascundeau [ase pelerini de la Saint-Sebastien. Gargantua `n[fac\ mai multe gr\mezi de salat\ verde [i, `mpreun\ cu ele, pe c\l\torii aminti]i, prea speria]i ca s\ dea vreun semn de via]\. Conform descrierii suculente a autorului `nsu[i, gigantul “i-a azv`rlit de-a valma cu salata `ntr-o strachin\ (mare c`t butoiul care se p\streaz\ la m\n\stirea din Citeau) [i i-a amestecat cu sare, o]et [i untdelemn. P`n\ s\ se a[eze la mas\ `nfulecase vreo cinci din ei, c`nd ie[i la iveal\, afar\ din strachin\, toiagul celui de-al [aselea, care st\tea pitit, mai mult mort dec`t viu, dup\ un sf`rc de l\ptuc\. «Mi se pare c\ e un corn de melc, a spus Grandgousier, z\rind toiagul. Nu-l m`nca!» «De ce nu? a `ntrebat Gargantua. Melcii s`nt buni toat\ luna». A apucat `ntre degete toiagul, l-a tras afar\ cu c\l\tor cu tot [i l-a supt cu poft\, stropindu-l cu o du[c\ grozav\ de t\m`ios.”
Ajun[i `n gura c\pc\unului, pelerinii tr\iesc un adev\rat co[mar. Valurile de vin `i poart\ `n toate direc]iile, aproape `nec`ndu-i, iar buc\]ile de salat\ cad peste ei cu puterea unor copaci. Reu[esc cu greu s\ p\trund\ `n cavitatea unei m\sele bolnave (iar\[i, fericit\ coinciden]\!), unde loviturile toiagelor `i produc o durere teribil\ lui Gargantua. Oprindu-se din osp\], uria[ul dibuie[te cu o imens\ scobitoare locul inflamat, `i apuc\ pe fiecare dintre bie]ii c\l\tori de marginile anterielor [i `i arunc\ afar\. V\z`ndu-se sc\pa]i, ace[tia fug de m\n`nc\ p\m`ntul, dar, `n plin c`mp, au surpriza unor noi `ncerc\ri. Uria[ul (cu setea ast`mp\rat\ din bel[ug) hot\r\[te c\ ar fi vremea – cum spune Rabelais – “s\-[i de[erte durerea.” Udul n\valnic al lui Gargantua taie calea traumatiza]ilor pelerini, oblig`ndu-i s\ lupte cu valurile. Nu peste mult timp, ei mai cad [i `ntr-o capcan\ pentru lupi, de unde ies doar printr-o nesperat\ coinciden]\ (un membru al grupului `nt`rziase `n confruntarea cu talazurile imundului lichid urie[esc [i, descoperindu-[i tovar\[ii captivi, `i ajut\ s\ ias\ afar\). ~n sf`r[it, epuiza]i, nimeresc peste un refugiu forestier. Aici `ncearc\ s\ descopere semnifica]ia secret\ a evenimentelor aparent f\r\ noim\ prin care trecuser\.
Cel mai r\s\rit, Lasdaler pe numele lui, le explic\ totul coechipierilor prin clasica strategie a coinciden]elor simbolice. Astfel, r\st\lm\cind Psalmii lui David, respectivul citeaz\ versete celebre [i, ulterior, le aplic\ (suficient de brutal) straniei realit\]i: “C`nd se ridicar\ oamenii `mpotriva noastr\, poate ne m`ncau de vii” (aluzie la momentul `ngurgit\rii salatei); “C`nd s-a `nvolburat m`nia lor `mpotriva noastr\, poate c\ apa ne-ar fi `nghi]it” (aluzie la valurile de vin c\zute peste ei); “Sufletul nostru r\zbi prin puhoi” (aluzie la `notul urinifer) [i “Sufletul nostru s-a smuls, precum pas\rea din lan]ul v`n\torilor” (aluzie la capcana pentru lupi). Finalul apoteotic al lui Lasdaler con]ine, indubitabil, necesarul mesaj optimist: Et nos liberati sumus. Oricine recunoa[te `n “descifrarea” personajului rabelaisian str\vechea tehnic\ uman\ de adaptare a istoriei la normele flexibile ale atotcuprinz\toarei fic]iuni. Realul sec [i adesea absurd cap\t\ sens, `n interiorul con[tiin]elor traumatizate, prin medierea (benefic\) a imaginarului (arbitrar), fie el de natur\ individual\ ori colectiv\. ~n fapt, singurul instrument care func]ioneaz\ aici cu prisosin]\ este “potrivirea” situa]ional\ inteligent\, adic\ o veritabil\ “art\ a coinciden]elor”. Acesta pare s\ fie – mutatis mutandis – modul nostru de a[ezare `n istorie. Intermediem realitatea mereu prin con[tiin]a noastr\ deformant\, punem deasupra obiectelor o lentil\ transfiguratoare, l\s`nd mecanismul de wishful thinking s\ func]ioneze cu o intensitate dezarmant\.
“Coinciden]ele” simbolice nu `nceteaz\ astfel a se stabili `ntre lumea real\ [i cea imaginar\. R\zboaiele, crizele financiare, dictaturile, molimele [i pauperizarea subit\ s`nt, `n general, rezultatele unor asemenea „coinciden]e” – explicate de „speciali[ti” `n mod savant [i erudit, `ntocmai precum viteazul pelerin. Mul]imea ascult\ discursurile cu gura c\scat\, zic`ndu-[i, `n r\stimpuri: „Complicat, dom’le!”. ~n sf`r[it, coinciden]\ sau nu, am uitat s\ precizez c\ romanul lui Rabelais reprezint\ o spumoas\ comedie de moravuri, dincolo de latura lui serioas\. À bon entendeur, salut!

Codrin Liviu CU}ITARU

Vezi si

Garderoba capsulă de vară cu 8 piese: alege inspirat

În ziua de azi, o garderobă capsulă sau o garderobă de bază pentru sezonul cald …