Falsele așteptări ale sucevenilor care pleacă la muncă în Germania: sclavie la preț de o casă în sat și multe boli pe viață

Cel mai mare ziar conservator din Germania, Frankfurter Allgemeine Zeitung, a publicat un reportaj dedicat muncitorilor români plecați la muncă în Germania, care adesea se întorc în țară cu mai puțini bani decât sperau și cu mai multe boli greu de dus. Autorii materialului sunt doi sociologi, un profesor și un cercetător la Universitatea Goethe, care au semnat un studiu amplu legat de despre angajații români din Germania, și ei au însoțit un grup de suceveni în drumul lor cu un microbuz din Frankfurt până acasă, în Bucovina.

Conform estimării din studiul publicat de cei doi sociologi, zeci de mii de români lucrează în construcții în Germania. Muncesc mult peste normă, orele suplimentare nu le sunt plătite, uneori nici leafa propriu-zisă nu vine fără certuri cu angajatorii, cazurile de boli profesionale sunt mușamalizate pentru ca zilele nemuncite din cauze de recuperare să nu le fie adunate ca zile plătite.

Conform reportajului FAZ, preluat de Deutsche Welle, muncitorii români sunt ademeniți cu suta de euro câștigată într-o zi din care vor pune deoparte pentru a-și porni, peste vreo cinci ani, un viitor profesional de succes, respectul pentru angajat și pentru reguli, legislația germană care nu lasă loc de tocmeală. Un tablou atractiv, spun autorii articolului din FAZ. Realitatea este, însă, complet diferită și descrierea ei ca „sclavie” nu este nicidecum o denaturare foarte gravă.

„În microbuzul care traversează anevoios dinspre Transilvania către Suceava, șerpuind prin Carpații Meridionali, călătoresc o infirmieră, mai mulți muncitori constructori, un portbagaj cu tot felul de lucrușoare, banii pe care i-au câștigat în Germania și bolile profesionale de care au început să sufere acolo. Au plecat de la Frankfurt cu o zi în urmă și până acasă vor fi parcurs 26 de ore de drum cu genunchii strânși, încremeniți sub bărbie. Peisajului idilic al Bucovinei îi lipsește ceva – pe pășunile din dosul gardurilor ce se întind de-a lungul șoselei nu mai paște nici un animal. E unul din momentele de tristețe dinspre finalul lungii călătorii. „Aici nu mai are cine să crească animale”, spune unul dintre muncitori. Cei tineri au plecat să lucreze în construcții, în Germania, cei rămași sunt bătrâni și nu se mai încumetă să țină vaci sau oi, nici măcar găini. Nici locurile de muncă care existau înainte de 1989 nu mai sunt”, scriu autorii reportajului din Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Reportajul dedicat constructorilor români tratați ca sclavi în Germania descrie trist cum unii muncitori, cum e și suceveanul a cărui situație este descrisă în continuare, se aleg cu boli pentru toată viața și 20 de ani de economii pentru a-și ridica o casă în satul natal:

„Când microbuzul ajunge la destinație, unul dintre pasageri are nevoie de ajutor pentru a coborî. Îi e greu să se miște de unul singur. A început cu o hernie de disc pe care nu a tratat-o și care a provocat complicații neurologice severe. După 20 de ani de munci cu jumătate de normă pe diverse șantiere, cu contracte pline de omisiuni sociale și medicale, românul întors acasă s-a ales cu o casă ridicată în timp în satul natal – și decontul acesteia, cuantificat în sănătatea șubrezită”.

Apelând la concluziile studiului sociologic amintit, autorii reportajului conchid că muncitorii români sunt supuși unor condiții de muncă în care „exploatarea este sistematică”. „Peste tot întâlnim povești despre furtul salarial la scară semnificativă. Orele lucrate adesea nu sunt contabilizate. Lucrătorii sunt complet înșelați cu privire la plata concediului prin rapoarte false către SOKA-BAU (casa de asigurări sociale a branșei construcțiilor – n.red.). Alții sunt pur și simplu radiați de la casele de asigurări de sănătate chiar în timp ce lucrează încă pe șantier de către angajatorii care uneori refuză să le plătească salariul în caz de boală sau accidente de muncă. Contractele de muncă acoperă de multe ori doar 20 de ore pe săptămână, deși în realitate se lucrează 55 de ore sau chiar mai mult, indiferent de condițiile meteo și fără a ține cont de riscurile la care este expusă sănătatea angajaților”, relatează ziarul de orientare conservatoare care apare la Frankfurt.

La un calcul sumar care rezultă din exploatarea muncii românilor, suta de euro pe zi promisă la plecarea de acasă devine un net de 11 euro și 50 pe oră. La sfârșitul lunii, rezultatul este cu un pic mai generos decât salariul mediu din Suceava – și, asta, în condiții grele de muncă și locuințe improprii, în „găuri de șobolani” sau în „junglă”, cum spun muncitorii cu care au discutat autorii studiului și articolului din FAZ: trei-patru într-o cămăruță cu gândaci și mucegai pe la colțuri, cu baie și bucătărie comune, de care se folosesc până la 60 de bărbați. Există și varianta unei locuințe oferite de angajator, însă la orice conflict cu acesta, există riscul evacuării. (O.S.)