80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă. Clopotele tuturor bisericilor și mănăstirilor vor bate astăzi la ora 18:00

Se împlinesc optzeci de ani de la Martiriul țăranilor Români Bucovineni asasinați la 1 aprilie 1941 în pădurea Varnița, zona cunoscută și cu denumirea de Poiana Camencei, situată lângă satul Fântâna Albă, care la acea dată era limita impusă de ocupanții sovietici dintre nordul și sudul Bucovinei și care a rămas graniță a României și cu statul succesor sovieticilor, Ucraina. Se estimează că peste 3.000 de cetățeni, în mare parte etnici români, au murit uciși de grănicerii sovietici doar pentru că voiau să treacă granița, fără a fi înarmați. Inițial, s-a anunțat că în ziua de 1 aprilie, la ora 18, prin bunăvoința Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, vor bate clopotele în satele din Valea Sucevei, spre pomenirea tragediei din 1941. Ulterior, potrivit unei informări a Arhiepiscopiei, la toate bisericile și mănăstirile din cuprinsul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților vor fi trase clopotele și nu doar în memoria celor uciși la Fântâna Albă, ci și pentru pomenirea românilor morți „în alte zone în urma ocupației sovietice”.

La împlinirea a 80 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă, în memoria românilor care au fost uciși în 1 aprilie 1941 în timp ce încercau să treacă din partea de nord a Bucovinei, ocupată de către Uniunea Sovietică, în patria mamă, joi, 1 aprilie 2021, la Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” de la Mănăstirea Putna, va avea loc o manifestare comemorativă.

Manifestarea organizată după amiază, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, se va defășura începând cu ora 16:00 odată cu săvârșirea slujbei Parastasului pentru românii căzuți la Fântâna Albă de către Preasfințitul Părinte Episcop-vicar Damaschin Dorneanul și cuvânt al Preasfințitului Părinte Damaschin, urmată de alocuțiuni ale arhid. prof. univ. dr. Vasile Demciuc, doamnei acad. Alexandrina Cernov, Cernăuți (membru corespondent al Academiei Române), senatorului Viorel Badea (președintele Comisiei pentru Cultură și Mass-Media din Senatul României) și, Dorin Popescu (fost vice-consul al României la Cernăuți), aceste alocuțiuni fiind intercalate de un recital comun al formației folclorice „Perla” a Şcolii Populare de Artă și Civilizație Românească „Ciprian Porumbescu” din Cernăuți și al grupului „Mlădițe bucovinene” al Şcolii gimnaziale nr. 8, Suceava, apoi de recitalurile corului Asociației Studenților Creștin Ortodocși Suceava și Grupului vocal instrumental „Ai lui Ştefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” din orașul Vicovu de Sus. Cuvântul de încheiere va fi rostit de Arhim. Melchisedec Velnic, exarh al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților și starețul Mănăstirii Putna iar la ora 18:00 va avea loc „În sunetul clopotelor Bucovinei, cu o lumânare aprinsă în memoria victimelor de la Fântâna Albă”. În informarea Arhiepiscopiei, postată pe site-ul acesteia, se mai precizează și faptul că manifestarea comemorativă este organizată de către Arhiepiscopie alături de Mănăstirea Putna și Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale ,,Arboroasa”.

Lampioane pentru fiecare din satele unde au fost uciși români

Este de menționat că și Grupul civic „Inițiative pentru Bilca” și Societatea pentru Cultură și Literatură în Bucovina – filiala Bilca alături de cele trei parohii din comuna Bilca, Primăria Comunei Bilca, Grupul “Arboroasa“, Şcoala Gimnazială „George Tofan” Bilca organizează o acțiune de comemorare pe 1 aprilie, urmând a se aprinde o lumânare, la ora 14:30 la „sfântuțul de pe Str. George Brăilean” pentru miile de români masacrați de sovietici.

Una din inițiativele – destinată în principal tinerilor, elevi și studenți – menite să comemoreze, cu respectul cuvenit, pe românii noștri din Valea Siretului care au fost victimele tragediei de acum 80 de ani, la Fântâna Alba este cea la care s-a făcut referire și în informarea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, aparținând Asociației Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale “Arboroasa“, Vicovu de Jos. Prin aceasta se dorește crearea unei „cutume comemorative” în 2021 pentru românii din toată țara.

Astfel, joi, 1 aprilie 2021, ora 18:00, CCPCT “Arboroasa” propune ca să aprindă fiecare din noi o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani în nordul Bucovinei de comuniștii sovietici. Inițiatorii au precizat că vor fi eliberate în aer 16 lampioane albe, reprezentând 16 sate românești de unde au plecat conaționalii noștri asasinați în pădurea Varnița: Bănila Moldovenească, Budineț, Carapciu, Cireșul, Ciudei, Crasna, Crăsnișoara Nouă, Crăsnișoara Veche, Cupca, Davideni, Igești, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Suceveni și Trestiana. La fiecare dintre lampioanele lansate se va spune “pentru frații români din …” și continuând cu “Dumnezeu să-i odihnească în pace!”. Momentul va dura circa 15-30 de minute. Desigur, fiind vorba de o „cutumă” comemorativă, aceasta va fi continuată în anii care urmează.

În această zi, cel puțin cei de la CCPCT “Arboroasa” vor îmbrăca portul național și vor purta insigna cu simbolul comemorării. Cei care nu pot veni, vor putea omagia în mod asemănător această zi tristă a istoriei românilor, în localitatea de baștină. Cei care vor veni pe 1 aprilie la Mănăstirea Putna, se vor putea alătura membrilor Asociației CCPCT “Arboroasa“.

În prima parte a zilei de 1 aprilie, se va merge la Mănăstirea Putna la slujba de pomenire de la Portalul Memorial „Golgota Neamului”, prilej cu care va fi aprinsă o lumânare și, la începutul slujbei de pomenire, va fi depusă câte o pereche de opinci la crucea Portalului, simbolizând omagiul pentru bieții țărani români care nu au mai ajuns acasă. Precizăm că Portalul a fost realizat de către mănăstire și sfințit pe 2 iulie 2018, pe locul unei troițe ridicată la 1 aprilie 2011, în memoria victimelor Masacrului de la Fântâna Albă, la inițiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României. Portalul este alcătuit dintr-o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, o fântână și inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși în masacrul din 1941: Bănila pe Siret (denumirea folosită cu precădere, în prezent, pentru localitatea Bănila Moldovenească), Budineț, Carapciu, Cireșul, Ciudei, Corcești, Crasna, Crăsnișoara Nouă, Crăsnișoara Veche, Cupca, Davideni, Dimca (o denumire alternativă pentru „Trestiana”), Igești, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Suceveni.

Manifestările vor avea caracter de flash-mob, nu de miting. Inițiatorii recomandă pomenirea celor căzuți la Fântâna Albă în orice parohie

Inițiatorii acțiunii au specificat că aceasta va avea caracter de flash-mob, nu de miting, deoarece participarea fiecăruia va veni din decizia ad-hoc individuală, iar transportul la destinație se va face cu mijloacele individuale.

Cei care vor putea, vor merge la Mausoleul de la Fântâna Albă, în Ucraina. La ora 18:00, cei care vor putea participa în continuare, se vor reuni, pentru un moment de comemorare, în apropiere de graniță, unde, cu lumânări aprinse, vor forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă. Se va cânta și încheierea acțiunii se va face cu o rugăciune, în sunetul buciumelor.

Recomandările inițiatorilor pentru ziua de joi, 1 aprilie, ora 18, este să aprindem o lumânare pentru sufletul românilor uciși acum 80 de ani de comuniștii sovietici și, pentru cei care pot, să organizeze o slujbă de pomenire în această zi la biserica din parohia de care aparține fiecare. De asemenea, cu recomandarea să îmbrace portul național iar cu acest prilej și fie purtată insigna cu simbolul comemorării în ziua de 1 aprilie.

De asemenea, parohiile din țară care doresc să ni se alăture, pot să bată clopotele în ziua de 1 aprilie, la ora 18, spre pomenirea tragediei din 1941. Există și posibilitatea reunirii într-un loc liniștit, păstrând distanțarea impusă de contextul actual, la ora 18:00, pentru un moment de comemorare, unde, ținând lumânări aprinse în mâini, veți forma o cruce vie cu capul spre Fântâna Albă, cântând ceva frumos, eliberând în aer lampioane albe reprezentând satele românești de unde au plecat frații noștri asasinați în pădurea Varnița și apoi încheind cu o rugăciune.

Una din cele mai importante evocări ale tragediei de la Fântâna Albă, realizate de Ion Dominte în 1942

 Începând cu anul 1942, ziariștii au început să-i caute și să înregistreze poveștile cutremurătoare ale oamenilor care, nemaiputând răbda fărădelegile stăpânilor de la răsărit, au cerut să li se dea voie să se retragă în România, precum li s-a dat voie nemților și polonezilor să se întoarcă în țările lor. Printre cele mai interesante surse sunt materialele publicate de Ion Dominte în ziarul „Bucovina”, nr. 259, 22 mai 1942 cu privire la Anchete și percheziții după 1 aprilie 1941. Via Destin bucovinean, nr.1, publicat de Editura Nicodim Caligraful, 2018.

Redăm, în cele ce urmează, descrierile evenimentelor din 1 aprilie 1941 și zilele următoare, așa cum au fost făcute în 1942 și cum au fost redate, recent, și în publicația cernăuțeană de limbă română „Zorile Bucovinei”.

„Poiana Camencei, care era un punct obligatoriu de trecere, a fost aleasă de grăniceri pentru a stopa înaintarea coloanei de demonstranți. ș…ț Cei ce erau pe la mijlocul coloanei, care se găseau încă în pădure, auzind țipete și împușcături, au început să se răspândească prin pădure, căutând să se adăpostească de prăpădul în care au intrat, dar s‑au văzut înconjurați de soldații călări care veneau în urma coloanei și care mitraliau pe toți cei ce căutau să iasă din coloană și să fugă în pădure, protejându‑se de copaci și de relieful abrupt al pădurii din zonă. Primii care au căzut au fost cei ce purtau steagurile și crucile. Astfel a căzut Ilie Şcrobaneț, cel ce a fost lovit cu sabia de un soldat călare la trecerea podului de peste Siret, despre care s‑a relatat mai sus, a mai căzut printre primii țăranul Țugui Mihai din satul Cupca și, de asemenea, Ilie Mihailovici, ce purta cea de‑a treia cruce și a cărui țeastă a fost sfărâmată de o rafală de mitralieră. Toți cei ce erau în rândurile din față au fost secerați de focul încrucișat al puștilor mitraliere ce trăgeau din cele trei direcții. În pădurea Varniței s‑a creat o situație de coșmar și adâncă disperare din cauza împușcăturilor, a strigătelor celor răniți precum și a celor rămași ce nu cutezau să fugă, neputând lăsa părinții sau frații împușcați ce se zvârcoleau în ghearele morții. S‑a instalat o atmosferă de teamă, de neputință și de disperare ca urmare a coșmarului provocat de intervenția armată a grănicerilor ce se găseau în tranșeele proaspăt săpate în jurul acelei pășuni blestemate ce se chema Varnița Camencei. La venirea soldaților călări au fost somați și culeși toți aceia ce se puteau deplasa pe propriile picioare, iar morții și răniții netransportabili au rămas pe teren, fără ca cineva să se mai ocupe de ei. S‑au format grupuri de 30 – 40 de persoane ce erau escortate de grănicerii călări pe drumul de întoarcere spre Suceveni. După plecarea arestaților, răniții rămași ce se văitau și cereau ajutor au fost și ei lichidați sumar spre a nu perturba liniștea nopții ce se instalase între timp. A doua zi după masacrul din poiana Camencei din pădurea Varnița, asupra satelor din Valea Siretului Mic s‑au năpustit echipe formate din activiști de partid, învățători ucraineni și ruși ce cunoșteau lumea satelor și din militari grăniceri și agenți NKVD care aveau sarcina să depisteze pe toți aceia ce au scăpat de la masacru, fie răniți, fie sănătoși, fie pe aceia ce au avut vreo legătură cu evenimentul respectiv. Astfel că în zonă era un continuu du-te‑vino de mașini și căruțe ce transportau răniți și arestați, ce erau dirijați la Cernăuți, unde NKVD‑ul a eliberat mai multe pivnițe spre a putea „plasa” marele număr de arestați. La Spitalul din Cernăuți, secția de chirurgie era sub un adevărat asediu, căci saloanele erau pline de răniți, iar coridoarele pline de soldați ce păzeau pe cei răniți ca nu cumva să scape vreunul. Tot în acele zile a venit în zonă o comisie de anchetă guverna‑mentală în frunte cu generalul Jukov și cu deputatul Hrușevschi. Se făceau adunări cu țăranii din fiecare comună și li se cerea “să spună sincer tot ce au pe suflet” ca să se poată lua măsuri de la nivel central de eliminare a unor cauze ce produc nemulțumiri și tensiuni. La adunarea ce a avut loc în satul Cupca, a luat cuvântul un țăran foarte dârz și care nu a menajat regimul sovietic și nici pe cei ce‑l reprezentau acolo, adică comisia de anchetă. Astfel, el a zis că țăranii nu mai pot suporta toate vexațiunile și persecuțiile regimului sovietic și că lor nu le‑a rămas altceva de făcut decât să‑și părăsească gospodăriile și să dorească să ajungă cât mai repede în România, că acolo oamenii sunt liberi și nimeni nu se bagă în curtea gospodarului ca să‑l ușureze de munca lui și de bruma de grâne necesară întreținerii animalelor și familiei. Acest demers a încurajat și alți țărani să‑și declare neîncrederea în regimul sovietic și în metodele diabolice de exploatare ale acestuia. Din cauza tonului vehement folosit la ședința de la Cupca, țăranul respectiv a fost arestat imediat și pe urmă nu s‑a mai știut nimic despre el”.

Coordonatele masacrului care a avut loc în 1941 în Poiana Camencei sunt: 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Google maps) sau 47.9981121 Nord / 25.8738336 Est (Bing maps)

 Contextul istoric al masacrului orchestrat de sovietici și cadrul legal al manifestărilor de la 80 de ani de la masacrul de la Fântâna Albă

Anii 1940 – 1941, primii ani ai ocupației sovietice – sau cum se scria în manualele sovietice falsificate de istorie (răul obicei fiind continuat și de ucraineni) de „eliberare de sub ocupație românească”, au însemnat pentru românii din nordul Bucovinei începutul suferințelor: masacre, deportări, foametea artificială din perioada colectivizării și strămutarea populației în locuri cât mai îndepărtate de baștină. Confiscarea averilor și limitarea exercitării unor drepturi între care și cele elementare de exprimare a convingerilor religioase au fost foarte greu de îndurat de mulți români sătui de „binefacerile lagărului comunist”.

În ziua de 1 aprilie 1941, un grup de peste 3000 de țărani români cu precădere din localitățile situate pe Valea Siretului au încercat să treacă granița, pentru a se salva de abuzurile care erau în Uniunea Sovietică și cu scopul de a ajunge în România. Românii din zona de nord a Bucovinei – unele surse documentare arată că erau printre ei și oameni aparținând altor etnii, îndeosebi ucraineni – decid ca, în 1 aprilie, să se adune în satul Suceveni și să se îndrepte spre granița cu patria mamă. Din nou, precizăm că au fost relatări și surse documentare care au indicat inclusiv dezinformări din partea autorităților ocupante sovietice. Mii de oameni iau cu ei un tricolor, câteva cruci (unele surse relatează că au fost doar trei) și un steag alb. Înainte, cer iar îngăduință autorităților, să treacă granița. „Da, oameni buni, ce? îi întreabă un ofițer din reședința raională Hliboca (denumirea ucrainizată a localității Adâncata), vă ține cineva cu forța ? Dacă doriți să plecați plecați, asta e treaba voastră!” Luând drept „dezlegare” acest fel de vorbe, toți românii pornesc spre Fântâna Albă. Pentru a ajunge acolo, străbat o pădure. În apropiere de satul Fântâna Albă, din nordul Bucovinei ocupat de sovietici, situat în apropierea graniței, au fost încercuiți și asasinați de către trupele comuniste NKVD. Nu doar cu mitralierele sau alte arme de foc au fost uciși românii neînarmați, ci și cu săbii după cum vor apărea mărturii redate ulterior în decursul vremii. Cei mai multi au fost îngropați în gropi comune, săpate pe loc în pădure. În alte localități au fost duși supraviețuitorii care au fost asasinați și îngropați în gropi comune iar, după unele surse, unii au fost îngropați când încă mai erau în viață. Familiile acestora au fost ridicate din case de poliția secretă comunistă NKVD și au fost deportate în Siberia și Kazahstan.

De-a lungul anilor, au fost diverse evocări ale masacrului de la Fântâna Albă. Un supraviețuitor povestise cum a stat două zile și două nopți legat de vârful unui brad, ca să nu fie găsit. S-a ascuns apoi la o soră care locuia într-un sat din apropiere și, în cele din urmă, a trecut în România. Dar soția lui a fost condamnată la 20 de ani de lagăr în Siberia. Soarta acesteia au avut-o mulți alți români din nordul Bucovinei. Căci pe la mijlocul lui iunie 1941, au început deportările. Mai exact, la 13 iunie 1941, 13.000 de familii – multe chiar din acele sate – au fost deportate în Siberia și Kazahstan, doar circa 10% dintre ele supraviețuind deportării.

Cu excepția unor relatări de după eliberarea temporară a Basarabiei și nordului Bucovinei de ocupanții sovietici – iunie-iulie 1941 până în cursul anului 1944 – făcute în presa acelor vremuri și pe fondul unor documentări ale autorităților cu privire la aceste evenimente, intrarea după 1945 a României în sfera de influență sovietică și instaurarea regimului totalitarist a așternut o lungă perioadă de tăcere cu privire la evenimentele de la Lunca Prutului și de la Fântâna Albă, ca și despre alte masacre din alte localități. Nu vom găsi în manualele de istorie nimic despre aceste evenimente, însă ele fac parte din istoria românilor bucovineni și basarabeni. Despre acestea se vorbea în șoaptă atât în România, cât și în URSS. Ei bine, tocmai șoaptele acestea și unii dintre supraviețuitori au menținut nestinsă memoria acelor tragice evenimente.

1991 este anul când, pentru prima dată de la cea de-a doua conflagrație mondială, au fost comemorate victimele masacrelor de la Fântâna Albă, Lunca și alte localități din nordul istoric al Bucovinei. Nu doar România, ci și continuatorul de azi a statului ocupant sovietic, Ucraina a avut o politică de deschidere și de onorare a memoriei celor care au fost victime ale regimurilor represive.

Au fost nevoie însă de alte două decenii ca în țara noastră, prin Legea nr.68/2011 să fie instituită ziua de 1 aprilie ca „Zi națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. În articolul 2 din Legea nr.68/2011 se mai specifică faptul că se organizează, cu prilejul Zilei naționale de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie – comemorări oficiale, depuneri de coroane și alte activități menite să cinstească memoria acestor români. (Dan PRICOPE)