A murit academicianul Eugen Simion, critic și istoric literar

Academicianul Eugen Simion, critic și istoric literar, a murit marți, la vârsta de 89 de ani. Informația a fost confirmată de reprezentanții Spitalului Elias din București, unde era internat.

Eugen Simion era internat de peste o lună și suferea de câteva afecțiuni cronice.

Critic și istoric literar, editor, eseist și profesor universitar, Eugen Simion a fost membru titular al Academiei Române și președinte al acestui for cultural român din 1998 până în 2006.

Eugen Simion s-a născut la 25 mai 1933 în comuna Chiojdeanca din județul Prahova.

A studiat la Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, devenit Liceul „I. L. Caragiale”, astăzi Colegiul Național „Ion Luca Caragiale” din Ploiești, unde a fost coleg cu Nichita Stănescu.

Între 1952 și 1957 a urmat cursurile Facultății de Litere a Universității din București. Printre profesorii săi se numărau Tudor Vianu, G. Călinescu, Alexandru Rosetti și Iorgu Iordan. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mântuit, condusă de profesorul Șerban Cioculescu (1969), potrivit Wikipedia.
A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu în revista „Tribuna” (1958).

A început să colaboreze frecvent la revistele „Gazeta literară”, „Contemporanul” și „Viața românească”.

Din 1968 a colaborat săptămânal la „România literară” și din 1991, la „Literatorul”.

Din 1983 este redactor al revistei „Caiete critice”, revistă de critică și teorie literară, iar din 1990, director al publicației. În 1993 a devenit membru al Academiei Române. În anul 1998 a fost ales președinte al Academiei Române, informează Wikipedia

Doctor Honoris Causa al universităților din Iași, Galați, Târgoviște, Arad și al Universității „Vasile Alecsandri” din Bacău.

În 2006 și-a încheiat mandatul de președinte al Academiei Române. Până la moartea sa a fost președintele Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române. A scris în mod regulat la ziarul „Ziua”.

A publicat peste 3.000 studii și articole în reviste de specialitate. A fost coordonatorul Dicționarului general al literaturii române, vol. I-VII, 2004-2009, un proiect grandios, care a fost atacat însă de unii critici. Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, a ținut o rubrică permanentă în revista „Cultura”.

A fost președintele Fundației Naționale pentru Știință și Artă și coordonator al seriei „Opere fundamentale”.