495 de ani de la moartea domnitorului Ștefăniță Vodă. În plină criză, boierii au urcat pe tron un fiu nelegitim al lui Ștefan cel Mare, ”Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș”

La data de 14 Ianuarie 1527 a murit Ştefan al IV-lea, domnitorul Moldovei, intrat în istorie sub numele de Ştefan cel Tânăr, sau Ştefăniţă Vodă. A fost fiul domnului Bogdan al III-lea și nepotul lui Ştefan cel Mare. El s-a născut în 1506 la Hotin – de fapt, există mai multe variante cu privire la data nașterii care este plasată de diverse surse la 1503, 1506 sau 1508 – și a fost domn al Moldovei între 20 aprilie 1517 și 14 ianuarie 1527.

Tabloul personalității lui Ștefăniță Vodă este creionat de cronicarul Grigore Ureche și, în mod evident, nu putea lipsi comparația dintre bunic și nepot: „Acestu Ștefan vodă întru tot simăna cu firea moșu-său, lui Ștefan vodă cel Bun (Ștefan cel Mare – n.red.), că la războaie îi mergea cu noroc, că tot izbândiia și lucrul său îl știia purta, măcară că era tânăr de zile, amintrilea era om mânios și pre lesne vărsa sânge”. În 1523, în urma intrigilor de curte, Ştefăniţă Vodă, fire nestăpânită, i-a decapitat pe „povăţuitorul” său marele boier Luca Arbore și pe fiii săi. Domnia lui Ştefăniţă a durat sub semnul căsăpirii multor mari boieri. Din 1523 boierii au început să părăsească Moldova adăpostindu-se în Polonia, Transilvania și Valahia. Vechii dregători au fost înlocuiți din funcție. Ridicarea boierilor împotriva „tiranului” a devenit o mișcare organizată.

A intrat în conflict cu domnul Valahiei, Radu de la Afumați, din cauza unui aranjament potrivit căruia Ștefăniță urma să se căsătorească cu Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab. Însă cu aceasta se însurase Radu de la Afumați în ianuarie 1526. Lui Ștefăniță îi rămânea Stana, o alta fiică a lui Neagoe vodă, pe care el n-o voia şi a năvălit în Valahia (1526), „băgând spaima în munteni”, după care au urmat încă două bătălii moldo-valahe. Până la urmă neînțelegerea a fost remediată, Ștefăniță căsătorindu-se cu Stana. Întors bolnav dintr-o expediție împotriva Valahiei, în 1527 Ştefăniţă Vodă moare la Hotin, fiind înmormântat la Mănăstirea Putna. Unele letopiseţe ne spun că el a fost otrăvit de soţia sa, munteanca Stana, care apoi a fugit în Valahia. „Scrie la un létopiseț moldovenescu de zice că pre acesta Ștefan vodă l-au otrăvit doamnă sa”, notează cronicarul Grigore Ureche în Letopisețul Țării Moldovei.

Se părea că moartea lui Ștefan al IV-lea era cât pe ce să lase Moldova într-o criză, fără să mai fie moștenitori la tron iar asta pentru că nepotul lui Ștefan cel Mare nu lăsase urmași și nici nu mai era în viață celălalt fiu al lui Bogdan al III-lea care, după cum precizează Grigore Ureche, „Vă leato 7035 (1526) septevrie 20 zile, pristăvitu-s-au Pătru vodă, ficiorul lui Bogdan vodă, fratile lui Ștefan vodă cel Tânăr”.

Totuși, un amănunt interesant scos la iveală de același Grigore Ureche și evidențiat de-a lungul timpului de alți istorici a fost că „după moartea lui Ștefan vodă cel Tânăr, strânsu-s-au boierii și țara de s-au sfătuit pre cine vor alége să puie domnu, că pre obicéiul țării nu să cădiia altuia domniia, fără carile nu vrea fi sămânță de domnu. Și iscodindu unul de la altul, aflatu-s-au unul de au mărturisit că au înțeles din rostul mitropolitului, carile s-au fostu săvârșit mai nainte de Ștefan vodă și fiindu Ștefan vodă bolnav la Hotin, au lăsat cuvântu, ca de să va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci pre Pătru Măjariul, ce l-au poreclit Rareș, dipre numele muierii ce au fostu după alt bărbat, târgoveț din Hârlău, de l-au chiemat Rareș”. (D.P.)