Oamenii de știință propun o nouă lege a naturii, care extinde teoria evoluției

Intitulată “legea creșterii informației funcționale”, noua teorie susține că sistemele în evoluție, biologice și non-biologice, se formează întotdeauna din numeroase blocuri de construcție care interacționează, cum ar fi atomii sau celulele, și că există procese – cum ar fi mutația celulară – care generează multe configurații diferite. Evoluția are loc atunci când aceste configurații diferite sunt supuse selecției pentru funcții utile.

Atunci când naturalistul britanic Charles Darwin a pus bazele teoriei evoluției în cartea sa din 1859 ”Despre Originea Speciilor” – în care a propus teza conform căreia speciile biologice se schimbă în timp prin dobândirea unor trăsături care favorizează supraviețuirea și reproducerea -, el a provocat o revoluție în gândirea științifică, informează Reuters.
Acum, după 164 de ani, nouă oameni de știință și filosofi au propus luni o nouă lege a naturii care include evoluția biologică descrisă de Darwin ca un exemplu vibrant al unui fenomen mult mai larg, care apare la nivelul atomilor, mineralelor, atmosferelor planetare, planetelor, stelelor și nu numai.
Noua teorie susține că sistemele naturale complexe evoluează spre stări cu o mai mare structurare, diversitate și complexitate.
“Vedem evoluția ca pe un proces universal care se aplică la numeroase sisteme, atât vii, cât și nevii, care cresc în diversitate și structurare de-a lungul timpului”, a declarat mineralogul și astrobiologul Robert Hazen de la Carnegie Institution for Science, coautor al articolului științific ce descrie această lege în revista Proceedings of the National Academy of Sciences.
Intitulată “legea creșterii informației funcționale”, noua teorie susține că sistemele în evoluție, biologice și non-biologice, se formează întotdeauna din numeroase blocuri de construcție care interacționează, cum ar fi atomii sau celulele, și că există procese – cum ar fi mutația celulară – care generează multe configurații diferite. Evoluția are loc atunci când aceste configurații diferite sunt supuse selecției pentru funcții utile.
“Avem legi bine documentate care descriu fenomene cotidiene precum forțele, mișcările, gravitația, electricitatea, magnetismul și energia”, a declarat Robert Hazen. “Dar aceste legi nu descriu sau nu explică, individual sau colectiv, de ce Universul continuă să devină din ce în ce mai divers și mai complex la scara atomilor, moleculelor, mineralelor și nu numai”, a adăugat el.
În cazul stelelor, de exemplu, doar două elemente – hidrogenul și heliul – au fost ingredientele principale ale primei generații stelare ce a urmat Big Bangului de acum 13,8 miliarde de ani, care a dat naștere Universului.
Acea primă generație de stele, în cazanele de fuziune termonucleară din miezul lor, a creat aproximativ 20 de elemente mai grele, cum ar fi carbonul, azotul și oxigenul, care au fost expulzate în spațiu atunci când primele stele au explodat la sfârșitul ciclului lor de viață. Stelele din generația următoare, care s-au format din rămășițele generației anterioare, au creat, în mod similar, încă aproape 100 de elemente chimice.
Pe Pământ, organismele vii au căpătat o mai mare complexitate, inclusiv în momentul crucial în care a luat naștere viața pluricelulară.
“Imaginați-vă un sistem de atomi sau molecule care pot exista în nenumărate trilioane de aranjamente sau configurații diferite”, a spus Robert Hazen. “Doar o mică parte din toate configurațiile posibile vor ‘funcționa’ – adică vor avea un anumit grad util de funcționare. Așadar, natura preferă pur și simplu acele configurații funcționale”.
Robert Hazen a adăugat că “funcția” ar putea însemna că o colecție de atomi formează un cristal mineral stabil care poate persista, sau că o stea își menține structura dinamică, sau că “o formă de viață învață un nou ‘truc’ care îi permite să concureze mai bine decât vecinii săi”, a adăugat cercetătorul american.
Autorii au propus trei concepte universale ale selecției: capacitatea de bază de a rezista; caracterul durabil al proceselor active care pot permite evoluția; și apariția unor caracteristici noi ca metodă de adaptare la un mediu.
Printre exemplele biologice ale acestei “generații de noutăți” se numără organismele care își dezvoltă capacitatea de a înota, de a merge, de a zbura și de a gândi. Specia noastră a apărut după ce linia evolutivă umană a deviat de la cea a cimpanzeilor și a dobândit o serie de trăsături, inclusiv mersul în poziție verticală și creșterea dimensiunii creierului.
“Cred că această cercetare este importantă, pentru că descrie o viziune a cosmosului înrădăcinată în funcție”, a declarat Michael Wong, astrobiolog și cercetător în științe planetare la Carnegie Institution, autorul principal al noului studiu.
“Semnificația formulării unei astfel de legi constă în faptul că ea oferă o nouă perspectivă asupra motivelor pentru care diversele sisteme care alcătuiesc cosmosul evoluează în felul în care o fac și în faptul că ea ar putea permite predicții cu privire la modul în care sisteme necunoscute – cum ar fi chimia organică de pe Titan, o lună a planetei Saturn – se dezvoltă în timp”, a adăugat Jonathan Lunine, coautor al studiului și directorul departamentului de astronomie din cadrul Universității Cornell, referindu-se la un corp ceresc care este analizat în prezent pentru se vedea dacă găzduiește posibile forme de viață extraterestră.  (Agerpres)