Inca un mit daramat: criza de la 40 de ani, o invenţie

Criza, făcută celebră în special de bărbaţi şi care de regulă e ilustrată cu o decapotabilă roşie şi o iubită cu 20 de ani mai tânără, există doar în cărţi şi-n filme. Livescience.com arată cum a venit pe lume această criză în anii ’60, moşită de un psiholog aflat sub influenţa pacienţilor lui artişti.

“Criza asta de la 40 de ani nu prea are nici un fundament”, spune psihologul Margie Lachman de la Universitatea Brandeis din Massachusetts. “Nici nu există o vârstă anume pentru ca o criză să de declanşeze”, spune şi Alexandra Freund, cercetător la Universitatea din Zurich. Şi de regulă crizele nu sunt declanşate de intrarea în vârsta de mijloc, ci la orice altă vârstă şi de către alte evenimente dramatice, cum ar fi moartea cuiva drag, o boală sau chiar pierderea slujbei, continuă Margie Lachman, citată de livescience.com.

Din contră, la 40 de ani lucrurile stau mult mai roz decât am citit în cărţi şi am văzut în filme. În primul rând, nu constaţi, aşa cum spune clişeul, că ţi-ai vândut idealurile pentru stabilitate financiară, cele noi nefiind decât variaţii ale celor vechi, din prima tinereţe. Apoi, cei ajunşi la 40 de ani nu sunt nicidecum, aşa cum îi prezintă clişeul, plictisiţi şi dezamăgiţi de ei înşişi, ci mai degrabă experţi în ei înşişi. Au ajuns să ştie ce e bine şi ce e rău pentru ei, au joburi bune de obicei, copiii le-au crescut şi nici nu se gândesc mai mult decât alţii la moarte. Curios, cel mai mult la moarte se gândesc adolescenţii. Iar menopauza, atât de temută, poate fi de fapt doar poarta de intrare într-o lume nouă, mulţi pacienţi spunând că după ce le-au plecat copiii de acasă şi-au redescoperit senzualitatea pierdută.

Prin urmare, de unde a apărut în societate şi a avut aşa un impact imens “criza vârstei de mijloc”? Este invenţia psihologului Elliott Jaques, care a elaborat teoria după şedinţele avute cu pacienţii săi artişti, dar asta nu înseamnă că e reprezentativă pentru toată lumea. “E lucru bine ştiut că artiştii îşi dramatizează vieţile, e aproape slujba lor să facă asta”, spune cercetătorul elveţian.